După trei săptămâni petrecute departe de România, odată ajunsă la București am descoperit cu stupoare că principalul subiect de dezbatere în presa din țară era… lanțul lui Băsescu. Un simplu lanț purtat la gât de Traian Băsescu la început de an și perceput de deontologii presei românești ca o sfidare la adresa românilor care se zbat în greaua criză economică. La început am zâmbit amar și-apoi mi-am zis că e de plâns dacă din toate subiectele din lume s-a ajuns la dezbateri importante privind bijuteriile purtate de președinte. Și-n timp ce marii ziariști dezbăteau problema strategică a lanțului lui Băsescu, rușii lăsau fără gaze Europa, zeci de cetățeni români se chinuiau să părăsească Gaza bombardată și să se întoarcă acasă, iar Guvernul se chinuia să nască un buget cârpit pentru țară. La început am crezut că după o pauză îndelungată am probleme reale de percepție a realității. Numai că zapând pe celelalte canale de știri europene am constatat că problemele de percepție nu sunt ale mele. Și nici argumentul că românii sunt avizi după dezbateri oteviste nu ține, mai ales când pretinzi că ești o televiziune cu ștaif plină ochi de lupi moraliști. Iar între Elodia lui Diaconescu și lanțul lui Băsescu singura relație pare să fie doar lanțul de prostie care-i leagă pe mulți deontologi din presa românească.
