Charisma a învins criza: milioane de americani au participat cu emoţie aproape religioasă la ceremoniile de instalare a lui Barack Obama la Casa Albă. Niciun preşedinte american n-a trezit (de mult) o asemenea încredere propriilor compatrioţi şi n-a
atras o asemenea simpatie asupra ţării sale. S-au gândit bine cei care au programat şi pregătit această cotitură americană pe care până şi Putin (el însuşi un răsfăţat al presei) a devenit invidios: "marile speranţe produc marile dezamăgiri". Depinde cui. Deocamdată ceremoniile de la Washington au captat atenţia întregii lumi iar zvonurile privind un atentat la adresa celui mai iubit dintre americani au crescut temperatura (şi aşa ridicată) a participanţilor dar şi a comentatorilor români. O moderatoare de la Realitatea TV a rostit cea mai paranoică întrebare a momentului: "v-ar plăcea să auziţi că Obama a fost asasinat?". Trebuie să ai creier de piatră ca să întrebi aşa ceva. Ceremoniile americane, cu foşti preşedinţi şi foste prime doamne, diferă enorm faţă de serbările vrajbei noastre. În primul rând, cam puţine blănuri la Washington! Prin comparaţie cu blănurile scumpe cu care defilează coconetul nostru (la aniversarea dlui Tăriceanu, de exemplu) crezând că astfel îşi măreşte preţul, fostele prime doamne şi actuala primă doamnă din SUA au demonstrat că eleganţa nu stă în blană ci în bun gust. O demonstraţie care-i reuşeşte întotdeauna şi dnei Maria Băsescu, al cărei gust vestimentar desăvârşit n-are nevoie de stimulente zoologice: are deja un animal politic în persoana preşedintelui - pe care fostul său consilier şi efemer şef al SIE l-a pus într-o situaţie dificilă declarând că "am aflat de la preşedinte, acum un an, acum doi ani, că el ştia ce vorbeau la telefon Iliescu şi Geoană". După o oră, dl Săftoiu s-a corectat: "am aflat din presă că preşedintele ştia că anumiţi politicieni vorbeau la telefon despre politică". Pardon? Distanţa dintre cele două afirmaţii e ca de la oroare la prostie şi de la poliţie la dispensar. Din prima se înţelege că dl Băsescu îşi urmăreşte telefonic adversarii iar din a doua, că dl Săftoiu a dedus acest lucru din interviurile preşedintelui. Partea proastă este că oricât de grave sunt aceste lucruri (inclusiv interceptarea şi stocarea generală a telefoanelor), ele eşuează în resemnare: "dacă n-ai nimic de ascuns, ce te deranjează?". Numai că atunci când nu mai ai nimic de ascuns de ochii celorlalţi, eşti deja un obiect occidental sau o cifră arabă.
 Citeaza acest articol pe saitul tau | Vizualizari: 1602
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
