Preşedintele Băsescu a constatat (la TVR) că actualul guvern "n-a avut nicio zi de graţie, a fost tocat de la început şi e privit cu foarte multă ostilitate de presă". E adevărat. Guvernul a fost tocat de toată presa - dar nici n-a fost
greu: a fost tranşat înainte chiar de PD-L şi PSD în două hălci mari care apoi au fost tăiate în bucăţi potrivite în propriile bucătării. Marii măcelari ai guvernului au fost chiar dnii Geoană şi Boc - iar primul a rămas cu colţii dlui Mitrea în beregată fiindcă acesta nu şi-a primit cotletul după ce-a pus osul la coaliţie. Cum să fie presa altfel decât ostilă când preşedintele însuşi recunoaşte că între cele două emisfere ale puterii nu s-a depăşit nivelul de neîncredere stabilit de cei doi fraţi din FSN în 18 ani de rivalitate? După ce au fost Cain şi Abel 18 ani, au trecut acum la relaţii incestuoase - fiind la fel de suspecţi şi când se bat şi când se pupă: nu ştii niciodată dacă e vorba de pupat piaţa Unirii sau de sărutul lui Iuda. Simţindu-se vinovat de păcatul originar al coaliţiei actuale, dl Băsescu l-a explicat încă o dată ("prima opţiune a fost PNL dar n-au vrut să renunţe la premier") lămurind şi acuzaţiile că a pritocit acest plan de doi ani: "am vorbit cu dl Geoană în timpul moţiunii de cenzură a PSD, pentru un guvern comun dacă pica guvernul Tăriceanu". Logic. Dl Băsescu şi-a limitat şi dânsul perioada de graţie acordată guvernului până la prezentarea Bugetului - după care-l va trata la fel ca pe guvernul Tăriceanu. Riscant! Trecerea de la perioada de graţie la lovitura de graţie e prea scurtă. Dacă fuge şi PSD lângă PNL care de-abia-l aşteaptă după ce a tocat într-un an cât alţii în şapte: 500 de milioane de euro pe laptopuri, mobilier şi limuzine umflând şi schema bugetară cu 160.000 de posturi? În ciuda acestor precizări şi delimitări, preşedintele a recunoscut că se simte legat de rezultatele guvernului Boc: "analizez şi posibilitatea de a nu mai candida încă o dată la preşedinţie; dacă actuala coaliţie va fi un eşec, la ce să te mai duci în alegeri, cu ce credibilitate?". Sincer vorbind, dl Băsescu n-are credibilitate când vorbeşte de renunţare. Întâi, că nu l-ar lăsa PD-L şi apoi că nu l-ar lăsa orgoliul. Ar fi o prostie cât dl Emil Constantinescu de mare - şi de ucigătoare pentru propriul partid. De ce-ar repeta eroarea prin care dl Emil Constantinescu a ucis PNŢCD? Doar dacă şi acum, ca şi atunci, ar fi vorba de un ordin imposibil de refuzat: adică, i-au învins securiştii ceilalţi.
 Citeaza acest articol pe saitul tau | Vizualizari: 1208
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
