Criza economică este un termen destul de abstract pentru români, care doar de câţiva ani încoace au început să dea de gustul unui trai mai bun. Spre deosebire de occidentali, românii au trăit pe pielea lor o criză mai dureroasă decât aceea din
1929: ciuma comunistă. Fără căldură în apartamente, fără apă caldă, fără curent electric şi fără mâncare. Acesta era tabloul vieţii de zi cu zi a românului înainte de '89. Ce-i drept avea serviciu, de unde încasa lunar un salariu pe care ajunsese să nu prea aibă pe ce să-l cheltuiască, pentru că nu se găsea aproape nimic în magazine, nici mâncare, nici haine, nici măcar cărţi decente pentru a combate lipsa unei alternative culturale interesante. Nu cred că a mai existat în istoria modernă o criză mai mare în România ca ultimii ani ai comunismului. Şi-atunci, despre ce criză vorbim astăzi? Ah... Nu se vor mai cumpăra cu siguranţă în draci Loganuri şi nici plasmele nu se vor mai vinde pe bandă rulantă în magazine. Iar dacă nu vor mai creşte salariile funcţionarilor publici din administraţia centrală cu procente ameţitoare nu cred că se va cutremura pământul, după cum susţin că nici profesorii nu vor muri de foame dacă vor primi o creştere salarială mai mică de 50% din salariu. Imaginea crizei la români poate fi observată cel mai bine la hipermarket, unde cozile nu sunt mai mici decât anul trecut, iar coşurile cu produse dau adesea pe dinafară, semn că românul savurează cel mai bine criza la o bere rece şi-o friptură.
 Citeaza acest articol pe saitul tau | Vizualizari: 662
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
