Clişeul "o să-mi caut dreptatea în justiţie" este desuet în România zilelor noastre. Dezvăluirile din ultima vreme privind legăturile primejdioase dintre infractori, procurori şi judecători îţi provoacă fiori pe şira spinării şi te
fac să scuipi în sân şi să spui "Doamne, să n-am nevoie în viaţa mea de judecător". Pentru că dacă rişti şi ajungi pe mâinile unui judecător, precum doamna magistrat de la Craiova care a dovedit o blândeţe înduioşătoare faţă de starea de sănătate a unui deţinut condamnat pentru tentativă de omor, soarta îţi este pecetluită, iar dreptatea nu mai poate veni decât de la Dumnezeu. Judecătoarea nu a fost singura care a lăcrimat la durerile oculare ale lui Gorbunov, acesta reuşind să-i convingă şi pe procurori că trebuie să se trateze liniştit, în libertate. Şi eventual să mai încerce să omoare pe cineva... La Craiova s-a spart buba cu acest caz Gorbunov, dar probabil sistemul din Dolj poate fi multiplicat la nivelul întregii ţări.
Interesant este de urmărit spiritul de castă al magistraţilor, care fac zid comun în faţa oricăror acuzaţii. Se iau decizii anapoda, sunt lăsaţi liberi criminali şi nimeni nu este vinovat, toţi clamează suveranitatea judecătorilor în sălile de judecată. Mai mult, nu scapă niciun prilej pentru a acuza clasa politică în treburile lor interne. Dar nu am auzit mulţi magistraţi care să vorbească despre ingerinţele infractorilor în decizia suverană a judecătorilor. Presiunile infractorilor sunt mai periculoase decât ale politicienilor, pentru că de cele mai multe ori se regăsesc în conturile şi vilele magistraţilor.
 Citeaza acest articol pe saitul tau | Vizualizari: 609
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
