Convorbire cu acad. Viorel Barbu Preşedintele Filialei din Iaşi a Academiei Române.
- Cu gândul la valoroasele tradiţii academice din Iaşi, vă rog să prezentaţi sintetic activitatea Filialei pe care o conduceţi, activitate
mai puţin cunoscută. Ce consideraţi a fi reprezentativ la nivel naţional şi internaţional? - Aş spune că toate institutele Academiei Romåne care fiinţează la Iaşi sunt competitive ştiinţific şi au o foarte bună reputaţie naţională şi internaţională. Să menţionăm dintre cele mai importante: Institutul de Chimie Macro Moleculară „Petru Poni“, Institutul de Arheologie, Institutul de Lingvistică Al. Philippide, Institutul „A. D. Xenopol“, Institutul de Matematică „Octav Mayer“, Institutul de Informatică Teoretică. În toate aceste institute sunt realizate proiecte de cercetare importante şi îşi duc activitatea specialişti de mare reputaţie pe plan internaţional. Să mai menţionăm că institutele cu profil umanistic şi în primul rând Institutul Al. Philippide are o contribuţie importantă în realizarea unor proiecte fundamentale ale culturii române, cum sunt dicţionarele lingvistice şi de istorie literară. În ultimii ani s-au făcut paşi importanţi în direcţia dotării institutelor cu echipament şi aceasta datorită fondurilor accesate prin granturi naţionale şi internaţionale de cercetare. De asemenea, s-au construit din fondurile Academiei Române noi spaţii de cercetare pentru institutele de informatică şi arheologie în suprafaţă totală de 400 mp. - Cum vedeţi viitorul cercetării academice ieşene? - Viaţa academică ieşeană este un complex care cuprinde institutele Academiei şi universităţile care din varii motive nu pot fi despărţite. Viitorul acesteia depinde desigur de modul în care ele vor reuşi să-şi dezvolte şi împrospăteze potenţialul uman cu tineri talentaţi şi mai ales să-i păstreze în sistem. Deocamdată, perspectiva este mai degrabă negativă dacă avem în vedere faptul că cei mai mulţi tineri de talent optează pentru poziţii în străinătate. - Stiu că vă preocupă destinul cercetării ştiinţifice româneşti încă de pe vremea când eraţi vicepreşedinte al Academiei Române. Ca matematician recunoscut pe plan internaţional şi ca profesor la Universitatea din Iaşi, cum apreciaţi cercetarea ştiinţifică românească şi aceea din Iaşi în special? - Sintagma „cercetare ştiinţifică românească“ este, după părerea mea, depăşită în acest moment, deoarece dacă facem abstracţie de unele domenii umaniste în care argumentele de studiu sunt specific romåneşti, în rest nu putem gândi în prezent o cercetare competitivă şi deci demnă de acest nume decât conectată la centrele ştiinţifice importante ale Europei, Statelor Unite şi ale ţărilor dezvoltate industrial. O cercetare neconectată la acest flux internaţional este din start condamnată la mediocritate şi provincialism. Singura şansă a institutelor de cercetare romåneşti este de a participa la programele de cercetare europene sau din ţările dezvoltate. Tot ceea ce se cheltuieşte pentru o aşa-zisă cercetare „autonomă“ sau „naţională“ sunt bani irosiţi din fondul public. De aceea şi evaluarea proiectelor şi rezultatelor ştiinţifice ale institutelor trebuie făcută prin această grilă de competitivitate. O cercetare sau un rezultat ştiinţific este ori la nivel mondial ori nu există deloc. Cercetătorii romåni trebuie stimulaţi şi obligaţi să intre în competiţie şi în colaborare cu colegii lor din străinătate şi să-şi publice rezultatele cercetării în revistele ştiinţifice de prestigiu. Valoarea unei cercetări este validată de intrarea acesteia în circuitul ştiinţific internaţional. A ignora aceste criterii de performanţă sau de evaluare creează o gravă confuzie de alocare în sistemul ştiinţific românesc. Din această perspectivă, situaţia din institutele ieşene este asemănătoare cu aceea din ţară. Există şi cercetare adevărată în sensul competitivităţii de care vorbeam, dar sunt desigur şi rezultate mai modeste. - Ce credeţi că ar mai fi necesar ca activitatea de cercetare să ajungă la nivelul de excelenţă dorit? - Am încercat să explic mai sus că cercetarea este ori competitivă internaţional, ori nu există deloc. Între aceste limite nu prea avem grade de comparaţie. Este un fapt pozitiv, după părerea mea, că autoritatea guvernamentală în domeniul cercetării şi organismele responsabile (CNCSIS în particular) au dezvoltat proiecte eficiente de promovare a cercetării în institutele româneşti. Trebuie spus că au crescut în ultimii ani fondurile alocate cercetării, fapt care s-a resimţit pozitiv în vizibilitatea cercetării realizate în Romånia şi reinserţia în sistem a unor cercetători tineri. Acest efort (şi nu putem nega că este într-adevăr un efort bugetar) va trebui desigur continuat şi ar fi păcat ca actualele măsuri de austeritate bugetară să stopeze acest proces de redresare în domeniul cercetării. Cheltuite cu mai multă chibzuinţă, fondurile prevăzute de lege ar putea duce în câţiva ani la rezultate spectaculare, stabilizând potenţialul romånesc de cercetare şi ajutând la crearea în Romånia a unor şcoli ştiinţifice de nivel mondial în principalele domenii ale ştiinţei şi aceasta cu contribuţia numeroşilor cercetători români de reputaţie din institutele şi universităţile străine. - În aceste condiţii, ce poate fi perpetuat din actualul sistem de organizare a cercetării şi ce ar trebui regândit? - Actualul sistem de organizare a cercetării atât în cadrul Academiei, cât şi al institutelor naţionale de cercetare poate fi desigur îmbunătăţit, dar, în principiu, este viabil sub raport organizatoric. Am în vedere aici sistemul de granturi, programele naţionale din cercetare şi cele de stimulare şi reinserţie a cercetătorilor tineri. Ceea ce este deficitar este sistemul de evaluare a proiectelor de grant încă birocratic şi netransparent şi mai ales evaluarea formală a rezultatelor cercetării finanţate din granturi sau de la buget. O simplă lectură a proiectelor declarate câştigătoare relevă lipsa de exigenţă a evaluatorilor şi oarecum sistemul parohial care funcţionează în unele comisii pe domenii. Este evident că unele din aceste proiecte finanţate cu bani mulţi de la buget sunt departe de criteriile de excelenţă atât de mult invocate şi de fapt sunt fonduri risipite. Desigur că nu putem generaliza, dar mai multă exigenţă este absolut necesară.
AGENDA
* În ziua de 26 februarie, ora 10.00, în aula Academiei Române se va desfăşura sesiunea ştiinţifică „200 de ani de la naşterea lui Charles Darwin şi 150 de ani de la tipărirea Originii speciilor“, manifestare organizată de Secţia de Ştiinte biologice a Academiei Române şi Muzeul de Istorie Naturală „Gr. Antipa“. * În ziua de 26 februarie, ora 18.00, în Sala de consiliu a Academiei Române, în ciclul „Limba română şi relaţiile ei cu istoria şi cultura românilor“, dr. Dana-Luminiţa Teleoaca de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al Rosetti“ va susţine conferinţa „Un tipar sintagmatic latin productiv în limbile romanice actuale“.
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
