Săptămâna trecută, chiar de Valentine’s Day, doi tineri adolescenţi italieni, un băiat şi o fată, au trăit coşmarul vieţii lor. Au avut ocazia să afle ce înseamnă violenţa şi brutalitatea unor fiare maghiare. Cei doi au fost agresaţi
în Roma, în cartierul Appio Latino, după care au fost duşi cu forţa pe un teren viran din Parcul Caffarella. Aici, tânăra de 14 ani a fost violată, iar prietenul acesteia, de 16 ani, a fost călcat în picioare şi apoi legat, după care cei doi tineri au mai fost şi jefuiţi de către doi conaţionali de-ai lui Lazslo Tokes, preşedintele de onoare al UDMR şi conducător din umbră al Partidului Civic Maghiar.
Brutele, violatorii de la Roma, se numesc Isztojka Loyos şi Karol Racz şi sunt maghiaro-ţigani de origine, aşa cum era şi Romulus Mailat - primul „român“ care a făcut vâlvă în Italia. Şi cei care l-au asasinat pe Marian Cozma la Veszprem fac parte din acelaşi neam.
În Ardeal, există peste 200.000 de ţigani care, la recensăminte se declarau „maghiari“ şi care sunt votanţi-cheie pentru UDMR deoarece, fără voturile lor, nu ar mai avea loc în Parlament mogulii partidului etnic. Cei doi violatori unguri sunt ardeleni din judeţul Braşov, din satul Jasz, unde, la ultimul recensământ, cea mai mare parte a ţiganilor s-au declarat „maghiari“.
În aceeaşi zi în care tinerii adolescenţi italieni cădeau pradă satrapilor maghiari, europarlamentarii UDMR Sogor Csaba şi Iuliu Winkler au înaintat Preşedintelui Parlamentului European, Hans-Gert Pöttering o Petiţie adoptată la adunarea de la Sfântu Gheorghe din 8 februarie 2009, care conţine cele mai dure şi grave acuzaţii auzite vreodată la Bruxelles împotriva României.
Laszlo Tokes, candidat pe primul loc pe lista comună UDMR-PCM pentru alegerile europarlamentare din 10 iunie, accentuînd punctele de vedere UDMR conţinute în Petiţie, a afirmat public că maghiarii sunt supuşi unui „genocid paşnic“. Pastorul a reclamat, anul trecut, pe adresa preşedinţiei, lipsa „reprezentărilor adecvate“ la adresa maghiarilor din România, cerându-i oficial preşedintelui României angajarea la Cotroceni a Smarandei Enache, vicepreşedinte PNL şi fostă activistă PCR. Tokes cerea pentru Smaranda un fel de post de comisar însărcinat cu sporirea privilegiilor minorităţii maghiare. Pentru cine nu îşi mai aduce aminte de martie 1990 şi de românul Cofariu, căsăpit de unguri la Târgu Mureş, trebuie să readucem în memorie faptul că Smarandei Enache i se datorează prezentarea acestuia ca maghiar, în presa străină, dezinformare reluată la nivel mondial.
S-a imprimat, astfel, în conştiinţa publică de atunci, ca şi de acum, imaginea „bestialilor români, care au produs victime între maghiari (sau italieni)“. Faptul că ulterior s-a dovedit că victima a fost românul Cofariu nu s-a mai aflat, aşa după cum, astăzi, nu s-a aflat şi comentat nici măcar în presa română faptul că actualii criminali sunt (şi) de origine maghiară.
Dezinformarea tip „Smaranda Enache“ a funcţionat şi acum, după 20 de ani de la evenimentele din martie 1990. Agresorii violatori de la Roma - Isztojka Loyos şi Karol Racz, au fost desemnaţi drept români, deşi se vedea foarte bine după nume că sunt unguri. Calificarea lor drept ţigani este superfluă câtă vreme nimeni nu a putut produce un „ţiganometru“ care să identifice nivelul de sânge ţigănesc din sânge. Pretutindeni în lume oamenii îşi definesc naţionalitatea în raport cu limba. Numele celor două bestii de la Roma sunt nume de botez şi de familie maghiare, cei doi sunt unguri înainte de toate. Unguri ca şi Tokes, unguri ca şi Marko Bela, unguri ca şi fiul Smarandei Enache, care poartă nume ungu-resc.
Întrebarea care se pune acum, este dacă există vreo legătură între tactica hoţului care strigă „prindeţi hoţii“, folosită de Tokes şi UDMR - acuzaţiile de genocid aduse României, punerea la zid a românilor în Italia şi în Europa şi implicarea unor conaţionali de-ai pastorului Tokes, criminali şi violatori de teapa lui Mailat, Isztojka Loyos şi Karol Racz în înfierbântarea campaniei antiromâneşti la nivel european?
În termeni tehnici, ce ni se aplică acum este un stigmat creat prin stereotipie dar şi cu mijloace specifice războiului imagologic, una din „specialităţile“ celebrului teoretician italian Roger Muchielli...
 Citeaza acest articol pe saitul tau | Vizualizari: 2127
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
