În prag de primăvară sărbătorim Bunavestire, una dintre cele patru sărbători închinate Sfintei Fecioare Maria, ce inaugurează „plinirea timpului“, împlinirea făgă-duinţei venirii lui Hristos. Numită în popor şi Blagoveştenia, sărbătoarea
se întemeiază scripturistic pe Evanghelia Sf. Luca de la care aflăm cum Dumnezeu a trimis pe îngerul Gabriel în Nazaret, o cetate din Galileea, la Sfânta Fecioară Maria, logodită cu Iosif, bărbat din neamul lui David, zicându-i: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei“. Origen observă că nimănui şi niciodată în Sfânta Scriptură nu i s-au spus asemenea cuvinte. Să amintim că Sf. Fecioară Maria a fost un rod al rugăciunii celor doi „drepţi părinţi“, Ioachim şi Ana, care au dus-o la templu la vârsta de trei ani. Cuvintele slujitorului tainelor dumnezeieşti au tulburat-o pe Sf. Fecioară, însă acesta i-a spus: „Nu te teme, Maria, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece fiu şi vei chema numele lui Iisus“. A răspuns Sf. Fecioară: „Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?“. Şi aşa era, fiindcă, venită în casa logodnicului ei, Iosif, Preasfânta Fecioară a continuat să trăiască precum în templu, „căci nu se îndeletnicea cu altceva, fără doar de rugăciunea cea de Dumnezeu gânditoare, în citirea dumnezeieştilor cărţi şi în obişnuita şi cuviincioasa ei lucrare de mâini“. Îngerul i-a zis: „Duhul Sfânt va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea Sfântul care se va naşte Fiul lui Dumnezeu Se va chema“. Apoi îngerul Gabriel i-a spus că şi Elisabeta, soţia lui Zaharia, va avea un fiu în ciuda vârstei înaintate, pe cel care este Ioan Botezătorul, şi a adăugat: „Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă“.
Atunci, încredinţându-se că este cu adevărat îngerul trimis de Dumnezeu şi nu o amăgire, Fecioara a zis: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău“. Doar că acest cuvânt al îngerului era unul întemeietor de mântuire şi, desigur, Sf. Maria avea cunoştinţă de profeţia proorocului Isaia: „Iată Fecioara va zămisli în pântece şi va naşte Fiu şi se va chema numele Emanuil“, care înseamnă „Cu noi este Dumnezeu“. Sf. Fecioară, devenită Născătoare de Dumnezeu, ni se înfăţişează ca o ucenică desăvârşită a lui Iisus Hristos pentru că înţelege libertatea ca ascultarea smerită faţă de Tatăl ceresc. De atunci o fericesc toate neamurile şi o fac cu îndreptăţire dacă ne gândim că una dintre Fericiri spune: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu“. În Nazaret, din Sfânta Fecioară şi cu puterea Sfântului Duh se întrupează Cuvântul, „Cel prin Care toate s-au făcut“, pentru că „unde este smerenie, acolo sălăşluieşte slava lui Dumnezeu“ şi citim într-un comentariu: „Cetăţile cele mândre sunt vrăjmaşe lui Hristos, iar cele smerite îi sunt plăcute. Neslăvita cetate Nazaret a zămislit pe Hristos, Domnul nostru, iar slăvitul Ierusalim L-a răstignit. Micul Betleem L-a născut, iar marele Ierusalim îl căuta spre moarte. În cei smeriţi Dumnezeu se sălăşluieşte, iar de la cei mândri Se îndepărtează“. Smerenia Născătoarei de Dumnezeu nu este întrecută decât de smerenia Fiului lui Dumnezeu care s-a făcut om ca pe om să-l îndumnezeiască. Hristos îşi ia umanitatea sa din Fecioara Maria şi Sf. Ioan Damaschin scrie „numele de Maica Domnului (Theotokos) conţine întreaga istorie a iconomiei divine în lume“. Scria Părintele Stăniloae: „Să nu-l socotim pe Hristos venit om şi rămas separat de oameni, rămas singur, ci în legătură cu noi, mai ales prin mama Lui.“ şi îndeamnă „e bine să ne rugăm Maicii Domnului cerându-i nu ca să ne mântuiască, ci să ne scape din diferite nevoi, să ne ajute în diferite greutăţi, să-L roage pe Fiul ei să ne mântuiască“, aşa cum au făcut-o veacuri la rând Biserica şi poporul nostru. Am reţinut câteva versete dintr-o rugăciune a Sf. Efrem Sirul: „Născătoare de Dumnezeu, numele meu cel preadorit, niciun semn de biruinţă nu este mai mare decât ajutorul tău. Căci tu ai şters toată lacrima de pe toată faţa pământului... Prin tine deţinem toate semnele cele nemincinoase ale învierii noastre. Prin tine împărăţia cea cerească nădăjduim să o dobândim“. Să mai adăugăm că în cinstea sărbătorii de Bunavestire s-au compus panegirice încă din sec. V şi că, la Nazaret, pe locul unde după tradiţie era casa Sf. Fecioare, s-a construit o biserică. După cum se ştie, în această zi este dezlegare la peşte. În calendarul popular, Blagoveştenia este numită „Ziua cucului“, care anunţă venirea primăverii.
 Citeaza acest articol pe saitul tau | Vizualizari: 809
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
