De ani buni de când vă cunosc, aţi fost un statornic luptător pentru apărarea Patrimoniului Naţional. O faceţi acum din nou şi o faceţi public. Am trimis dlui. prim-ministru, Emil
Boc, o scrisoare deschisă care se numeşte „Patrimoniul Naţional în pericol“. În încheiere scriu ca fiind una dintre puţinele voci care în epoca totalitară s-au ridicat pentru apărarea acestui patrimoniu, o fac acum în condiţiile democraţiei. Aţi şi pătimit pentru aceasta. De aceea înţeleg cu atât mai mult să o fac astăzi. Concret, despre ce este vorba? Descentralizarea, care e un trend european, a fost încercat şi de guvernul din care am făcut parte. Ea nu a reuşit pentru că era nevoie de un timp mai îndelungat. În Franţa a fost o lege asemănătoare care, după douăzeci de ani, nu reuşise în domeniul culturii. De ce? Poţi să descentralizezi teatre, muzee, opere, în măsura în care instituţiile locale îşi fac o mândrie din a promova aceste instituţii de cultură, ceea ce este o regulă. Nu poţi descentraliza patrimoniul în domeniul monumentelor istorice, patrimoniul imobil pentru că nu poate fi fragmentat, nu poţi să faci 42 de patrimonii în 42 de judeţe în care fiecare să aplice măsurile sale. Restaurarea unui monument, salvarea unui sit arheologic, înnobilarea unui monument istoric se face după anumite reguli internaţionale. Nu se poate lăsa unui judeţ sarcina de a se ocupa de patrimoniul său, pentru că în judeţul alăturat poate fi continuarea lui, de pildă a unui sit cucutenian, a unor cetăţi medievale, a unor biserici baroce sau a unor biserici de lemn care fac parte din acelaşi areal stilistic. Cum poţi să separi, de pildă, lucrurile patrimoniale din Vâlcea, la care lucrez acum, de cele din Gorj sau din Argeş, fiindcă totul reprezintă un ansamblu? De aceea am creat Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, de aceea avem o listă comună a patrimoniului naţional şi a monumentelor. Care ar fi pericolele? Marele pericol este, cum am scris dlui. Emil Boc, dacă laşi patrimoniul naţional dintr-un judeţ pe mâna unor oameni care au o expertiză mai mică sau poate să apară tentaţia imobiliară, ideea de a transforma unele dintre casele de patrimoniu în importante resurse imobiliare, sau de a transforma complet aiurea o cetate într-un restaurant. Aşa s-a întâmplat cu Cetatea Făgăraşului, care nu a putut obţine un proiect european, nu a putut fi restaurată din cauza unui restaurant în care sunt interesaţi o seamă dintre „şmecheraşii“ locali. Mai există un fel special de a lăsa casele de patrimoniu să se năruie pentru că terenul de sub ele este foarte costisitor. Ce propuneţi? Propun crearea unor inspectorate judeţene pentru patrimoniu care să fie altceva decât Direcţiile de cultură şi care să fie gestionate de Institutul central de la Bucureşti care face proiectele pentru monumentele de categoria A, cum le-am spus noi, care sunt în lista monumentelor. Pentru monumentele de importanţă locală aceste inspectorate le pot gestiona după nevoile locale. Vreau să spun că noi nu inventăm absolut nimic, acest lucru se face în Europa de foarte multă vreme. La noi însă există un mare pericol. Extinzând problematica, în ce fel apreciaţi politica culturală de la noi, dacă există? Nu, la noi nu există o politică culturală şi o spun fără nici o tentă politică. O politică culturală se duce cu anumite strategii bine clarificate. Să dau un exemplu. Cu ani în urmă, când eram ministru, l-am convins pe preşedintele de atunci să restaurăm biserica lui Şerban Vodă de la Cotroceni şi, în plus, am făcut-o alături de arhitectul Vlădescu, care urma să restaureze biserica, noi fiind ultimii supravieţuitori ai celor care au luptat pentru acest monument. Pentru că monumentul, aflat lângă palatul prezidenţial, nu este biserică de parohie, am propus o formulă modernă în care o parte să rămână năruită, ca un remember, ca un simbol a ceea ce s-a întâmplat. Nu uitaţi că Bucureştiul a fost singurul oraş din lume distrus în vreme de pace. Ei bine, de curând, Ministerul Culturii a hotărât să facă restaurare completă şi să ducă acolo, unde nu intră nimeni, unele piese de la Muzeul Naţional de Artă, care sigur se vor deteriora. Deja există un scandal cu tâmpla de la Cotroceni, care e luată de la Muzeu şi dusă acolo. Poate se ştie mai puţin că dvs. sunteţi secretarul general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-est europene. Ce noutăţi aveţi pentru acest an? Odată la cinci ani, Asociaţia organizează un congres internaţional pe problematica sud-est europeană şi anul acesta am decis să facem primul nostru congres în Occident, la Paris, în septembrie. Acesta era şi visul predecesorilor mei, regretaţii academicieni Emil Condurachi şi Virgil Cândea. Vom reuşi să facem congresul în septembrie. Pregătesc acum un număr special din revista noastră „Revue de l’Association internationale des Études du Sud-Est Européen“, care va cuprinde numeroase articole şi studii de la toate colocviile noastre din ultima vreme, din Italia, din Bulgaria, din Grecia. Care va fi tematica? Tema este foarte interesantă - „Omul sud-est european şi mediul său înconjurător“ şi am marea satisfacţie că, între altele, se va relua discuţia asupra uneia dintre tezele mele mai vechi, lansată în 1983 la Academia Română, despre „coridoarele culturale“ ale Sud-Estului european. Despre care aţi şi scris foarte mult. Despre care am scris şi care acum a constituit obiectul întâlnirii şefilor de state. Problema „coridoarelor culturale“ a devenit o problemă culturală a şefilor de stat din zonă. În acelaşi timp, pregătesc o lucrare în limba franceză, „Regards hisorienne“, „Privire de istoric“ care va apare la Editura Enciclopedică. Este şi o lucrare aniversară, pentru că veţi împlini 70 de ani. E o carte pe care sper s-o lansez în luna mai la Academia Română, pentru că găsesc că este locul cel mai prestigios. Unde v-aţi format şi unde peste ani aţi fost consacrat. De aici am pornit ca cercetător ştiinţific pentru că nu puteam intra atunci în învăţământul superior, ceea ce a fost foarte bine pentru mine pentru că am putut face douăzeci şi ceva de ani cercetare. Omagiul meu pentru acei ani l-am făcut atunci când s-a votat o lege inspirată de mine, prin care tuturor cercetătorilor din Academie li s-au ridicat sensibil lefurile. De asemenea, se pregăteşte un audio-book după o carte pe care am publicat-o anul trecut, „Europa noastră şi noi“. Să mai spun că la editura Capitel o să apară o a doua ediţie a cărţii „Drumuri către ieri“ . Sunteţi la fel neobosit cum vă ştiu, aveţi o activitate intensă despre care aş dori să vorbim în preajma zilei dvs. aniversare. Asta pentru că acum am discutat doar despre un aspect concret şi la zi. Un aspect concret, însă care a fost unul central în toată viaţa mea. AGENDĂ
2 aprilie, ora 10.00, adunarea generală a membrilor Academiei Române dedicată Zilei Academiei Române.
Sunt total de acord cu domnul acad. Razvan Theodorescu ca nu trebuie descentralizat patrimoniul in domeniul monumentelor istorice. Interviul ar fi fost insa mai complet daca autoarea interviului i-ar fi amintit dlui Razvan Theodorescu ca primele vile de pe zona protejata situata fix vizavi de Palatul Mogosoaia au fost construite in perioada cand nu exista descentralizare si in care Domnia Sa era chiar ministrul Culturii si in plus era un apropiat al presedintelui de atunci, Ion Iliescu. Dl Theodorescu mi-a declarat ulterior intr-un interviu pentru radio ca el era impotriva construirii vilelor respective. Fapt e ca dezacordul sau, de care sunt convins, nu a avut nici o influenta. Interesele economice aflate in joc sunt prea mari, mi-a explicat in particular un inalt functionar din PSD caruia i-am semnalat agresiunea savarsita atunci cu buna stiinta la adresa patrimoniului national pe care o reprezinta construirea acelor vile vizavi de palatul brancovenesc. Sa se fi schimbat ceva de atunci ? Ma tem ca nimic. In aceste conditii, descentralizarea patrimoniului ar facilita distrugerea lui.
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
