Convorbire cu acad. Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române
- Domnule academician, vă propun să discutăm despre cercetarea ştiinţifică economică, una dintre preocupările Dvs. statornice.
Într-un articol recent, scriind despre compatibilizarea europeană a României, afirmaţi că aceasta presupune convergenţa economică şi dezvoltarea durabilă a societăţii noastre. În această deschidere, care este sau ar trebui să fie, relaţia dintre cercetarea fundamentală şi cea aplicativă?
- Cercetarea economică fundamentală asigură principalele baze teoretice („biblioteca“, banca de date) şi generează soluţii practice pentru cercetarea aplicativă, care conferă, astfel, valoarea socială a cercetării fundamentale. Cele două tipuri de cercetare nu se contrapun, pentru că au finalităţi şi logici diferite. Deci întrebarea auzită frecvent este lipsită de sens. În schimb, în cercetarea economică fundamentală, comanda socială are un rol mai puţin important în timp, de regulă, cercetarea economică aplicativă constituie un răspuns concret la o întrebare explicit apărută în societate. - În aceste condiţii, cum interpretaţi relaţia dintre cercetarea academică şi cea universitară, pentru că şi aici sunt încă discuţii?
- În cercetarea academică, desfăşurată în principal în institutele de specialitate, inclusiv în Academia Română, este dominantă cercetarea economică fundamentală. Trebuie spus însă că şi în cadrul centrelor universitare se poate desfăşura cercetare ştiinţifică economică fundamentală. Legătura dintre aceste două tipuri de cercetare poate să ia forma unor consorţii între institute şi universităţi. Unul dintre avantajele acestor consorţii constă în amplificarea forţei competitive a structurilor naţionale de cercetare ştiinţifică economică pe piaţa europeană şi mondială. Cum între ele nu poate fi o contrapunere, recenta discuţie de a opta între cele două forme de cercetare ştiinţifică economică este nu numai impracticabilă, dar, mai grav, total neavenită.
- O problemă crucială este aceea a finanţării. Cât să fie publică şi cât privată?
- Cercetarea ştiinţifică economică fundamentală, cu precădere din institutele academice, trebuie să fie finanţată public, deşi nu poate fi exclusă nici finanţarea privată a unor proiecte, lucru valabil şi pentru cercetarea universitară. În ambele situaţii, trebuie să se ţină seama însă de rezultatele obţinute privind calculul eficienţei şi circulaţia cunoştinţelor obţinute. Finanţarea marilor proiecte de cercetare ştiinţifică economică (strategii pe termen lung, evaluări de tip global) ar trebui finanţate prin consorţii public-privat.
- Aşa stând lucrurile, cum apreciaţi că ar trebui organizate echipele de cercetare?
- Organizarea echipei de cercetare pe proiecte sau, în general, pe programe de cercetare este o practică curentă peste tot în lume, deoarece fiecare proiect de cercetare reclamă o anumită structură a expertizei sau a excelenţei de cercetare.
- Cât de viabilă este o asemenea organizare?
- Constituirea unor echipe ad-hoc în locul celor permanente este o idee care, în unele cazuri, poate afecta performanţa ştiinţifică precum şi cariera profesională a specialistului. Pentru a evita efectele negative ale acestei formule, este necesară menţinerea structurilor instituţionale de cercetare economică fundamentală deoarece la nivelul institutelor funcţionează structuri de cercetare performante care dezvoltă climatul de curiozitate ştiinţifică („microbul“ cercetării) şi de emulaţie reciprocă. Suntem conştienţi că există şi opinii contrare, unele susţinute chiar la nivel european, dar considerăm că nu proiectul sau programul de cercetare trebuie specializat, ci cercetătorul sau echipa de cercetare şi credem că aceasta este condiţia sine qua non a performanţei autentice. Formarea echipelor ad-hoc este specifică cercetării economice aplicative, în care, de cele mai multe ori, obiectul cercetării îl reprezintă un program, un proiect, un fenomen nou apărut, a căror rezolvare presupune construirea unei echipe de specialişti cu expertiză în domeniul respectiv.
- Cum apreciaţi cercetarea ştiinţifică economică din reţeaua academică?
- Desfăşurată de aproape două decenii, cercetarea ştiinţifică economică academică a abordat teme de interes şi rezonanţă teoretică ca şi numeroase subiecte de actualitate. Menţionez doar Programul ESEN, Programul economic de aderarea României la UE, programul de la Snagov. Se poate spune că zestrea de produse ştiinţifice şi intelectuale este extrem de relevantă şi are un important potenţial apt să ofere soluţii, atât cu caracter general, cât şi punctual, la multe dintre provocările prezente şi viitoare în domeniul cunoaşterii şi acţiunii economice, inclusiv al proiectării politicilor guvernamentale.
- La Academia Română s-au desfăşurat numeroase manifestări ştiinţifice, au apărut lucrări de referinţă. La unele dintre manifestări au participat şi factori decizionali, dar...
- Din păcate, comunicarea dintre structurile guvernamentale şi cercetarea economică academică nu este suficient de consistentă, neinstituţionalizată. În timp, s-a creat şi menţinut o sincopă păguboasă între nevoia de soluţii a politicienilor şi „biblioteca“ de soluţii ale cercetării economice academice. Sperăm că această situaţie să fie depăşită curând spre beneficiul general al societăţii româneşti.
- Care sunt principalele preocupări şi rezultate în cercetarea economică din institutele academice?
- În cercetarea economică academică sunt preocupări şi rezultate ce se află în topul cercetării economice internaţionale. Am să menţionez doar câteva: sustenabilitatea creşterii şi dezvoltării, cuantificarea nivelului şi a standardului de viaţă, agricultura organică şi dezvoltarea rurală durabilă, structura de specializare a economiei naţionale, modelarea şi prognoza economică, integrarea şi globalizarea, evaluarea stării economiei naţionale ş.a. La acestea se adaugă dezvoltările epistemologice legate de reconstrucţiile conceptuale privind ştiinţa economică şi comportamentul economic, echilibru economic, valorile economice ş.a. În structurile de cercetare ştiinţifică economică academică lucrează un număr important de cercetători autentici, dedicaţi, capabili să abordeze cele mai delicate şi sofisticate subiecte de specialitate. Ca această avuţie naţională de materie cenuşie să fie fructificată eficient, considerăm că sunt necesare două măsuri complementare: remodelarea cercetării economice academice în centre de excelenţă şi reconsiderarea rolului şi funcţiilor cercetării academice de către autorităţile publice, spre beneficiul general, în urma fundamentării corecte a deciziilor economice cu impact social major. În ideea unei dezbateri pe această temă, am afişat un material documentar pe site-ul Academiei Române (www.academiaromana.ro).
Agenda * În ziua de 14 mai, ora 18.00, în Sala de consiliu a Academiei Române, în cadrul ciclului de conferinţe „Limba română şi relaţiile ei cu istoria şi cultura românilor“, prof. Adriana Stoichiţoiu-Ichim va susţine conferinţa cu tema „Semantica terminologiei politice“.
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
