La aproape două decenii de la represiunea sângeroasă a Pieței Universității din 13-15 iunie ordonată de Ion Iliescu, manipularea și diversiunea pe această temă încă persistă, alimentată de trusturi de presă subordonate apropiaților lui Iliescu și de grupări diversioniste coordonate din umbră de personaje mai mult decât controversate.
Comemorarea zilei de 13 iunie 1990, organizată de victimele mineriadei și de vechii golani ai Pieței Universității, fondatorii și liderii organizațiilor care au creat și susținut vreme de 54 de zile acest fenomen unic în istoria recentă, a fost ținta unui adevărat atac mediatic și nu numai. Un grup obscur, ca finanțare și organizare, a instigat la violență printr-o acțiune fățișă de provocare, încercând să plaseze registrul acestei zile de comemorare într-o cheie a derizoriului, de șușanea de gang, acțiune prezentată copios de trusturile vechilor complici și subordonați ai „bătrânului edecar“ Ion Iliescu.
Deși Realitatea TV, de exemplu, a filmat mai bine de șase ore la fața locului, atât slujba în memoria celor uciși de hoardele de mineri, cât și luările de cuvânt ale vechilor golani, deținuților politici și ale basarabenilor, victime actuale ale comunismului, ilustrarea acestei zile s-a făcut cu imagini fără nicio legătură cu 13-15 iunie 1990 – respectiv cu imagini din 1999!
Antenele lui Voiculescu, tovarășul dintotdeauna al lui Iliescu, au prezentat exclusiv acțiunea diversionistă și stupidă a grupării unor așa-ziși noi golani, care îmbrăcați în costume de miner de operetă s-au apucat de un „flash-mob“ de pantomimă și scălămbăială în locurile unde studenții au fost năuciți cu bătaia și umpluți de sânge, cu 19 ani în urmă. În urmă cu un an, ceva similar, intitulat „flash mob – bătaie cu perne“ inițiat de un grup de tineri cretini pesediști, a împins în derizoriu și penibil manifestările legate de această zi sângeroasă. Miza este ușor de înțeles: pe Iliescu îl scoate din sărite comemorarea crimelor sale drept care s-a creat o strategie mediatică de minimalizare, împingere în deriziune și desconsiderare a evenimentelor din 13-15 iunie.
Pro TV-ul boss-ului Adrian Sârbu a sărit pur și simplu peste această zi, din motive simple, Adrian Sârbu a fost cel care din postura de șef de cabinet al lui Petre Roman a cerut Armatei dinamită pentru a arunca în aer Balconul Universității. Armata, respectiv generalul Stănculescu, a refuzat să dea curs unei astfel de „inițiative scelerate“ trimițându-l la plimbare pe teroristul de serviciu al regimului Iliescu, devenit ulterior principal agent media al FSN.
Manipulatorii din umbră
Gruparea așa-zișilor „noi golani“ – un nume al imposturii, deoarece aceștia nu au niciun fel de legătură cu golanii Pieței Universității, ei provenind din zona fotbalului – nu este la prima acțiune cu caracter diversionist, iar suportul media oferit acestora scoate la lumină complicități ascunse până în prezent, fire ce duc la unul dintre generalii de vârf ai sistemului corupt al Justiției militare, pensionat forțat de Traian Băsescu, dar și la personaje înfiltrate în „societatea civilă“ cu obiective și ținte deloc civile sau civice.
În spatele pseudo-golanilor, a ultrașilor, se află un anume – Teodor Mărieș, cel care a făcut jocul lui Iliescu pe 15 iunie 1990, în Piața Universității, instigând la violență și justificând intervenția organelor de represiune și chemarea minerilor. Mărieș este strâns conectat de generalul Dan Voinea, la rândul său aflat într-un cerc de interese ce cuprinde foști consilieri prezidențiali ai lui Emil Constantinescu, dintre care unul, fost secretar de stat liberal, este actualmente secretar de stat în subordinea lui Boc. Voinea, rejectat de Justiție după rezultatele sale dezastruoase, este actualul angajat al Institutului controlat de Marius Oprea, unul dintre cei mai vituperanți critici ai lui Traian Băsescu. Oprea, liberal din gruparea lui Tăriceanu, se află, surprinzător, în continuare în solda actualei guvernări PDL-PSD.
Dan Voinea a deținut, între anii 1997 și 2000, șefia Secției Parchetelor Militare. În aprilie 2006, Dan Voinea a fost numit în funcția de procuror militar șef-adjunct al Secției Parchetelor Militare. În octombrie 2008, procurorul general Laura Codruța Kovesi a cerut revocarea lui Voinea din funcție, acuzându-l de tergiversarea dosarelor mineriadelor și ale revoluției. Printr-un decret semnat de către Traian Băsescu, Voinea a fost pensionat la 1 aprilie 2009. Acesta a întocmit, chemat personal de Ion Iliescu, și rechizitoriul „procesului“ în urma căruia Nicolae și Elena Ceaușescu au fost condamnați la moarte în decembrie 1989.
El a fost acuzat public că misiunea sa cheie a fost tergiversarea și mușamalizarea dosarelor Revoluției și Mineriadei în care este direct implicat Iliescu. Presa a dezvăluit că între Ion Iliescu și generalul Dan Voinea a existat o conexiune ascunsă, iar generalul a încălcat cu bună știință legea, ținând secret faptul că, încă din anul 1984, este un apropiat al lui Ion Iliescu. Ancheta recentă a CSM și rezoluția Parchetului General, susținută și de Ministerul Justiției a arătat că Voinea de fapt a fost un impostor al Justiției și al uniformei militare, activitatea sa reprezentând o pată pe obrazul celor două instituții – Armata și Justiția.
Rețeaua generalului Voinea
Generalul Voinea și-a creat o adevărată rețea de susținere, în decursul anilor, în presă și în rândul unor organizații mai mult sau mai puțin civile – de la GDS la Asociația lui Mărieș și nu numai. Utilizând așa-zișii „revoluționari“ în fapt mici grupuri gălăgioase de manevră, a obținut imaginea unui general asistat și susținut prin presiune publică de „revoluționari“ și „societatea civilă“.
Doru Marieș, cocoțat la șefia unei astfel de asociații cu sprijinul deschis al generalului Voinea, a fost liderul unei fantomatice organizații – Alianța Poporului – în timpul desfășurării manifestației din Piața Universității, din 1990, care promova constant un mesaj al confruntării violente. Considerat un provocator aflat în slujba Poliției și al organelor FSN, Teodor Mărieș a fost izolat de către studenți, fondatorii Pieței Universității. Organizatorii Pieței Universității l-au suspectat de la bun început pe Mărieș și gruparea sa că au misiuni diversioniste. Un fost șef al UM 0215, colonelul Florin Calapod, a avut o misiune-cheie în acea perioadă. Rolul brigăzii sale a fost compromiterea mesajului Pieței Universității – nonviolent și pașnic, prin instaurarea unui spirit autarhic și anarhic și prin inițierea unor acțiuni provocatoare de către organizații infiltrate de securiștii săi.
Mărieș a fost instrumentul principal al acestui proiect malefic, care avea ca scop justificarea intervenției în forță împotriva manifestanților Pieței Universității. Mărieș a dispărut o lungă perioadă de timp din atenția publică, ulterior reapărând, fraudulos, peste 15 ani, în fruntea unei organizații – 21 Decembrie 1989 – cu care nu a avut nimic de-a face vreme de peste un deceniu și jumătate și promovând fățiș o grupare creată din galeriști de stadion.
Grupusculul așa-zișilor „noi golani“ ai lui Mărieș s-au făcut remarcați prin acțiuni camuflate, clasic, sub masca „anticomunismului“ și „românismului“, împrăștiind tricouri, afișe și fluturași cu o pseudo-hartă a României mari, din care lipsește tocmai… Basarabia istorică, respectiv ținuturile aflate la ucraineni. Gruparea ultrașilor de pe stadion, convertită falsificator sub o titulatură a imposturii, nu este decât încă o grupare de confiscare și maculare a idealurilor și reperelor românești, asemenea actualei conduceri dubioase a organizației „21 decembrie“.
