S-a vorbit mulţi ani în România despre generaţiile de sacrificiu. Părinţii noştri au fost sacrificaţi pe altarul construirii orânduirii socialiste, generaţia mea a fost sacrificată pentru ridicarea capitalismului cu faţă umană, proiectat
în laboratoarele lui Iliescu, şi, din nefericire pentru viitorul acestei ţări, copiii noştri riscă şi ei să fie sacrificaţi în experimentele politicienilor.
De aproape 20 de ani încercăm să facem reforma educaţiei în România şi cred că nu e ministru care să nu fi avut măcar un vis în care se credea un fel de Spiru Haret îmbrăcat în Armani. Visele n-au depăşit frontiera realităţii, miniştrii s-au schimbat pe bandă rulantă şi copiii au fost obligaţi să fie cobaii experimentelor educaţionale de tot felul. Aşa am ajuns în situaţia tragică în care, cu excepţia unor vârfuri care nu fac decât să confirme regula, învăţământul românesc scoate pe bandă cvasinulităţi. Şi aici nu mă refer doar la nivelul de cunoştinţe, la practică, la conectarea la societatea în care trăim etc. Astea sunt deja lucruri de fineţe. Există, şi nu puţini, absolvenţi de facultăţi, şi particulare, şi de stat, care nu pot face acordul între predicat şi subiect, au probleme cu scrierea corectă a unor cuvinte, ca să nu mai vorbim de proprietatea termenilor folosiţi. Şi-atunci te-ntrebi: despre ce reformă vorbim acum? Oricâte documente ar elabora Ecaterina Andronescu în laboratoarele ministerului pe care-l conduce, problema principală rămâne factorul uman. Or, doamna Andronescu a explicat clar ce vrea de la pachetul de legi privind reforma în educaţie: „să mulţumească pe toată lumea“. Doamnă ministru, nu sunteţi Maica Tereza, să mulţumiţi pe toată lumea! Legile trebuie să fie în beneficiul elevilor şi punct. În România, totul merge de-a-ndoaselea: legile sănătăţii slujesc medicilor şi nu pacienţilor, legile educaţiei sunt făcute de dascăli pentru dascăli şi aşa mai departe. Ministrul educaţiei se străduieşte din răsputeri să finalizeze în două săptămâni un pachet nou-nouţ de legi dar, până acum, n-a consultat nici măcar un părinte sau un student pe marginea acestor acte normative. Doar sindicate şi colegi de-ai Domniei Sale, gata să-şi dea girul şi votul la viitoarele alegeri. Această complicitate îi scoate din calcul tocmai pe beneficiarii acestor legi, copiii noştri, care vor fi obligaţi în continuare să studieze materii doar de dragul menţinerii unor catedre şi vor suporta în continuare examenele experimentate de mai-marii educaţiei pe pielea lor. Aranjamentele acestea nu pot fi considerate reformă, ci doar un fard ieftin folosit de doamna ministru ca să ne ia ochii.
 Citeaza acest articol pe saitul tau | Vizualizari: 603
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
