Ziarul „Curentul“ continua prezentarea opiniilor fostilor colegi ai adjunctului sefului Departamentului de Informatii Externe, Ion Mihai Pacepa, cu privire la „defectarea“ fostului consilier al familiei Ceausescu. Pe parcursul
lunii iulie, cand s-au implinit 30 de ani de la momentul „rebranduirii“ lui Pacepa, publicatia noastra trece in revista elemente si date inedite ale „dosarului Pacepa“. Mentionez ca titlul acestui extins material dedicat celui supranumit „Curva Pacepa“ este inspirat de o sintagma care nu imi apartine, desi subscriu calificativului, termenii descrierii lui Pacepa apartinand unuia dintre cei mai influenti si mai importanti jurnalisti americani, David Binder, veteran al jurnalismului american de elita, specialist in intelligence, apropiat al familiei Bush. Este necesara o schita a cadrului politic international in care a avut loc „defectiunea“ lui Pacepa, pentru a intelege cat sta in picioare din „argumentatia“ hagiografilor acestuia, ce sustin ca acesta ar fi adus mari servicii Vestului, desi este greu de crezut ca putea aduce mai mari servicii Occidentului, in acea perioada, decat Ceausescu insusi. Faptul ca abia dupa zece ani de la intrarea pe mana americanilor a inceput sa fie folosit Ion Mihai Pacepa arata ca de fapt „utilitatea“ sa a inceput sa fie speculata intr-un cu totul alt context international decat acela in care „a ales libertatea“, fostul cadru adus in DIE de catre Alexandr Mihailovici Saharovski, nimeni altul decat mai marele consilierilor sovietici din Securitate, in perioada 1949-1953. Surprinzator sau nu, se pare ca acest aspect a fost obliterat din dosarul de cadre al lui Pacepa, „ascendenta“ sa fiind practic necunoscuta colegilor sai de mai tarziu, din Securitatea care incepuse eliminarea cadrelor sovietice din structura. Dupa analiza din episoadele trecute a istoricului si cercetatorului Arhivelor CNSAS, dr. Liviu Taranu, urmeaza alte selectii din „Dosarul Pacepa“ realizat de redactorii revistei de specialitate „Periscop“, editata de membrii Asociatiei Cadrelor Militare in Rezerva si in Retragere din Serviciul de Informatii Externe. Realizatorii „Periscop“ au selectat, cu privire la cazul Pacepa, si analiza altui specialist, dr. Ion Constantin, cercetator stiintific principal la Institutul National pentru Studiul Totalitarismului. Acesta traseaza o linie de demarcatie intre cazul Pacepa si alt caz celebru, cazul Kuklinski, realizand o analiza comparativa si aducand argumente ce scot in evidenta distinctia neta intre aceste doua cazuri. Multi dintre apologetii lui Pacepa s-au referit la cazul polonezului Ryszard Kuklinski (foto), pentru a-l zugravi si pe Pacepa drept erou. Vom vedea ca deosebirea dintre cele doua situatii (si personaje) nu este in niciun caz in favoarea lui Pacepa. George Roncea
Kuklinski - „omul de aur“ al armatei poloneze
In discutiile purtate cu reprezentantii spionajului american, R. Kuklinski a aratat posibilitatile informative de care dispune, datorita functiei pe care o detinea in cadrul Marelui Stat Major General de la Varsovia, mentionand ca ar fi fost denumit de generalul Jaruzelski drept „omul de aur“ al armatei poloneze. A relevat ca „in sistemul comunist ii merge bine“, in vara anului urmator asteptandu-se sa fie avansat la gradul de colonel si sa i se incredinteze functia de sef de Stat Major la nivel de divizie, dar ca doua evenimente l-au determinat sa faca pasul spre americani: invazia in Cehoslovacia, din anul 1968, in cadrul careia unitati ale armatei poloneze au participat alaturi de cele rusesti, precum si implicarea armatei poloneze in „pacificarea“ muncitorilor de la intreprinderi din localitati aflate pe litoralul Marii Baltice, care au demonstrat impotriva regimului, doi ani mai tarziu. In cursul discutiilor i s-au pus 13 intrebari referitoare la diverse probleme ale domeniului sau de activitate. Prima dintre acestea se referea la „Planurile militare detaliate ale fortelor armate poloneze, ale URSS si ale altor state membre ale Pactului de la Varsovia, in cazul unei situatii de criza, planurile de atac prioritare, precum si strategiile militare pe termen scurt si mediu“. Timp de douazeci de minute, fara intrerupere, Kuklinski a raspuns „magistral“ la aceasta intrebare, folosindu-se cu indemanarea specifica specialistului militar de harta Europei pentru a face demonstratia cat mai convigatoare. In final, a adaugat ca pentru a raspunde la celelalte 12 intrebari i-ar trebui cel putin o saptamana, promitand sa dactilografieze raspunsurile, pe care sa le furnizeze potrivit procedurii ce-i va fi indicata dupa reintorcerea sa la Varsovia. A mai fost intrebat in legatura cu ofiterii polonezi si ai celorlalte state din lagarul sovietic, pe care poate conta ca surse de informatii si despre care Kuklinski a prezentat o lista detaliata.
„Doresc sa lupt impotriva URSS“
In finalul discutiilor, R. Kuklinski a promis ca va pune la dispozitia spionajului american toate documentele si datele care intereseaza, dand de inteles ca face acest lucru din motive ideologice, iar nu financiare: „Doresc sa raman in Polonia si sa lupt impotriva URSS, iar in aceasta lupta contez pe sprijinul americanilor“. Aratand ca este pe deplin constient de riscurile enorme la care se expune, prin colaborarea cu spionajul american, ofiterul polonez a cerut detalii asupra procedurilor pe care noii sai patroni le au in vedere, pentru asigurarea conspirativitatii depline a legaturii si activitatii sale de colaborare, cat si a protectiei personale si a familiei. Pe 25 august 1972, in portul Kiel din Germania, a fost organizata o noua intalnire secreta a ofiterilor Henry Morton si Walter Lang cu R. Kuklinski, in cadrul careia a fost desavarsita, practic, recrutarea acestuia ca agent al CIA. De mentionat ca intregul proces de recrutare a lui Kuklinski s-a desfasurat intr-o procedura rapida, tinandu-se cont de particularitatile cazului, existenta unor garantii minime de sinceritate a candidatului, cat si de cerintele impuse de nevoia asigurarii protectiei acestuia, cu luarea in considerare a statutului deosebit pe care il avea acesta in aparatul militar al R.P. Polone si a masurilor de verificare la care este supus din partea contraspionajului polonez si sovietic. Cu acest prilej au fost stabilite o serie de detalii privind tematica informativa care intereseaza serviciul de spionaj recrutor, modul de realizare a viitoarelor intalniri si a conlucrarii propriu-zise, masurile de autoverificare si protectie care se impun a fi luate in cadrul raporturilor de colaborare, cat si in viata de toate zilele. In urma intalnirilor efectuate cu R. Kuklinski, la Haga si Kiel, centrala CIA a procedat la verificarea pe diverse cai a datelor si materialelor furnizate de acesta, iar in urma analizei a ajuns la concluzia ca ele prezinta o valoare informativ-operativa deosebita, iar recrutarea ofiterului polonez constituie o „captura“ cu totul speciala.
Operatiunea „Pescarusul“ si exclusiva „lista Bigot“
Intreaga operatiune de colaborare cu serviciul de spionaj american a primit denumirea de cod „Pescarusul“ („Gull“), iar R. Kuklinski conspirativul - „Jack Strong“. Coordonator al cazului a fost ofiterul David Forden, care indeplinea functia de sef al departamentului responsabil pentru Uniunea Sovietica si tarile din Europa Rasariteana, in cadrul CIA. La informatiile furnizate de Kuklinski vor avea acces doar un numar restrans de persoane, aflate pe asa-zisa „lista Bigot“. Acestea erau: presedintii si vicepresedintii SUA, directorii CIA, sefii Pentagonului, consilierul presedintelui pentru problemele securitatii nationale, secretarii Departamentului de Stat. Despre identitatea agentului „Jack Strong“ vor mai cunoaste doar seful rezidentei CIA de la Varsovia si ambasadorul SUA in Polonia. Ofiterii operativi si analistii CIA practic nu erau in cunostinta de cauza cu existenta unei asemenea surse de informatii, iar asa cum s-a dovedit ulterior nici macar „cartitele“ KGB, care actionau in interiorul Agentiei Centrale de Informatii a SUA, precum faimosul Aldrich Ames. Agentul polonez nu era cuprins nici in evidentele computerizate ale CIA. (va urma) Citeaza acest articol pe saitul tau
Comentarii (1)
1. 11-08-2009 01:02
Polonezul un erou romanul un pishat
De ce numai altii pot avea eroi? Pacepa este o molusca pe langa polonezul asta care chiar a facut ceva la viata sa impotriva rusilor. Pacepa asta al nostru prin contrast este un vierme un lingau politic si un descreiarat, daca avem in vedere tampeniile sale cu agentii speciali romani alesi dupa marimea p..ulii si boarfele securitatii stramte in pizdoc - doar aveau sa si-o traga cu occidentali cu puta mica - nu-i asa? omu e dement total... ca trist, nicvi macar un tradator de calitate nu am reusit sa avem
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
