Lumea văzută de la Bucureşti
Când Civic Media a lansat Campania „Voci Curate“ nu şi-a luat ca ţintă informatorii, de doi sau mai mulţi bani, care nu lipsesc din niciun serviciu al lumii; aceştia sunt plevuşcă,
pagube colaterale. Ţinta era şi o reprezintă în continuare trădătorii, peştii piranha, agenţii unor servicii străine de România, cu interese asemenea. Persoane împinse din spate, prinse bine în reţea, care se trag unele pe altele pentru a ocupa poziţii publice şi funcţii-cheie în stat. Această pegră a sub-lumii informaţiilor care s-a lăţit ca o pecingine asupra României, mai ales după lovitura de stat din 1989, a avut în principal ca azimut steaua roşie de pe vârful Kremlinului. Evident, duşmanii României au simţit imediat unde bat „Vocile Curate“. S-au repliat şi au atacat în haită. Cu toate acestea, unii au fost prinşi, în flagrant, ca să zic aşa. Alţii s-au dat la fund, din obişnuinţă, iar cei mai mulţi, din păcate, sunt şi acum pe ţeavă, protejaţi de oamenii lor infiltraţi în servicii sau de înţelegerile jocului.
Dintre cei deconspiraţi, agenţii comunişti acoperiţi-descoperiţi, nu lipsesc moralizatorii „anticomunişti“, ca doctorul închipuit Sorin Antohi, alias „Valentin“, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, membru al Comisiei Tismăneanu (care, culmea!, condamnă comunismul), propus de MAE să devină preşedintele Fundaţiei ilegale „româno-maghiare“ Gojdu, clonată după Fundaţia Gojdu a Bisericii Ortodoxe Române, acoperit şi reactivat ca „intelectual“ de Patapievici şi ICR, în ciuda protestelor Hertei Muller. De altfel, GDS e plin ochi de agenţi de toate genurile, vorba lui Radu Moraru: „Şi băieţi, şi fete“. Să nu îi uităm însă pe jurnaliştii „anticorupţi“, precum Cornel Ivanciuc, tovarăşul „Bâlea Alexandru“, „academicianul“ lui Sorin Ovidiu Caţavencu, vândut şi răsvândut pe tarabele presei cu epoleţi, ajuns acum pe dunga „Gardianului“. Sau, de partea bisericească, piosul Popa Ioan Marchiş, alias ciocofonistul din strana Securităţii (şi nu numai) „Călugaru“, zis şi „Mureşanu“, care îşi permitea cu tupeu de turnător să bată cu picioarele la uşa Patriarhului Teoctist, în spate cu o gaşcă de bezmetici şi rătăciţi în „reflecţie“ şi „înnoire“.
Zilele acestea s-a stârnit iar valul „deconspirărilor“. Mai ales în presă. Miza, după părerea mea: electorală. Totul a pornit, dacă dăm firul înapoi, de la Ioan Talpeş, fostul şef al SIE şi consilier prezidenţial pe probleme de securitate. Supărat că e mâncat de turul pantalonilor de nişte ziarişti-ofiţeri acoperiţi, Talpeş, care susţine că le-a văzut dosarele, le-a pus în vedere să facă ciocul mic afirmând că au grade cam mari pentru activitatea lor. Ulterior, a apărut un zvon pe piaţa informaţiilor, că vreo opt (de ce oare chiar opt?) lideri de opinie din presă şi societatea civilă, cu dublă sau chiar triplă subordonare, s-ar afla pe o „listă neagră“ a nu ştiu cui. Mai departe, fostul purtător de cuvânt al SRI, Nic Ulieru, supranumit „Mr No Comment“, a ieşit la atac la adresa ofiţerilor de la UM 0215 („Doi şi-un sfert“), devenită 0962 („Zece şi două minute“), în prezent o DGIPI cu care umblă liderii PSD prin gură, pentru a afirma că la „România liberă“ şi „Evenimentul Zilei“ e plin de purici şi păduchi „acoperiţi“. Zbârliţi, ziariştii vizaţi s-au ambiţionat să răspundă. Acum, liste circulă oricum printre ziarişti. La Unitatea de Media (UM) „Academia Caţavencu“, Florin Călinescu spune că se poartă pasul de gâscă din Piaţa Roşie. La UM „Dilema Veche“ a lui Pleşu de sub „Adevărul“ lui Patriciu se merge pe urmele Pactului Ribbentrop-Molotov. „Ia Liubliu Tebia Moskva“ se îngână de altfel pe la curţile tuturor mogulilor, dar cu un deja-vu de cântec de lebădă. Sub preşul fostei mass-media româneşti musteşte rău. Campania de-mascarea ar putea să înceapă cu ce se vede şi ştie deja: afară cu descoperiţii din presă!
 Citeaza acest articol pe saitul tau | Vizualizari: 1905
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
