Lumea-i cum este
Preşedintele Traian Băsescu a sintetizat tranşant, esenţial şi cu o sinceritate dezarmantă escala la Bucureşti a turneului european al vicepreşedintelui american Joe Biden: „nimic nu s-a schimbat“
în relaţiile bilaterale. Dar ce Doamne iartă-mă, ar fi putut să se schimbe? Şi, mai ales, ce a adus sau ar fi putut aduce nou această vizită?
Vizita, convorbirile, declaraţiile publice au decurs previzibil, de fapt au confirmat cursul de pånă acum şi estimările despre evoluţiile ulterioare. Parteneriatul strategic Romånia-SUA merge înainte, vectorul lor fiind tot cel militar. Implicarea militară a Romåniei în Afganistan şi Irak a fost în mod constant primul element evocat de cei doi. Vicepreşedintele american a spus că Romånia a primit „cu mare bucurie“ şi „cu braţele deschise“ noua variantă de scut spaţial american în această parte de lume. Nu ştiu, totuşi, să fi fost vreo referire publică de remarcat a Bucureştiului oficial la acest proiect, mai ales că el nici nu ne este, nici nouă, nici altcuiva, cunoscut (unii scriu prin presă că radarul scutului ar putea fi instalat eventual în România, dar Biden nici n-a infirmat, nici n-a confirmat, iar presei nu i s-a dat prilejul să pună vreo întrebare în chestiune). La capitolul de securitate, notabil ar mai fi poate afirmarea explicită de către Biden a principiului muschetarilor (art. 5 din Carta Atlanticului) ca principiu viabil şi în relaţiile bilaterale Romånia-SUA.
În partea privitoare la cooperarea economică, vicepreşedintele american a vorbit despre depăşirea în comun a crizei economice (dar cum oare în mod concret?), despre proiectele energetice, prin Romånia, care să reducă dependenţa în materie a Europei de Rusia, despre investiţii americane (care, în afară de Bechtel?), iar preşedintele Băsescu a atras atenţia că apartenenţa la NATO, adică securitatea Romåniei, „costă“. Ştiam. Despre eliminarea vizelor de călătorie în SUA, pentru romåni, nimic, nici unul, nici altul. Despre relaţiile Romåniei cu Rusia („puntea“ despre care vorbea atåt de frumos fostul preşedinte Bush), preşedintele Băsescu şi-a făcut un fel de mea culpa : trebuie relaţii pragmatice cu Rusia (a cåta oară ni se spune acest lucru, relaţii pragmatice, şi ce s-a făcut pånă acum?). Ne trebuie aşadar relaţii pragmatice şi cu Rusia, şi cu Turcia, căci ştim că proiectele romåneşti privitoare la Marea Neagră, care n-au ţinut seama nici de Rusia, nici de Turcia, au eşuat, iar vicepreşedintele american nici n-a pronunţat la Bucureşti vorbele Marea Neagră. Cum iarăşi era de aşteptat, vicepreşedintele Biden ne-a liniştit că SUA nu vor stabili cu nimeni nimic în ce ne priveşte, peste capul nostru, al „noilor europeni“, şi că „a venit timpul Europei Centrale“ (ca să facem ce?).
Mici satisfacţii, după această vizită, putem totuşi avea: Romånia a fost inclusă şi ea ca etapă în „turneul de consolare“ al vicepreşedintelui SUA, conceput special pentru Polonia şi Cehia. De ce, rămåne de văzut (de ce n-au fost incluse de pildă şi Ungaria, Bulgaria etc?). Apoi, discursul „programatic“ pentru întreaga Europa Centrală şi de Est a fost rostit la Bucureşti. În sfårşit, am mai aflat cu această ocazie din sursa pe deplin avizată a vicepreşedintelui SUA că legătura între preşedintele Romåniei (care va fi el) şi preşedintele Obama va funcţiona pe filiera Gitenstein-Biden. Cam atåt.
 Citeaza acest articol pe saitul tau | Vizualizari: 1500
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
