Preşedintele Asociaţiei Jurnaliştilor din România, Cezar Ioan
Presa liberă din Romånia a murit. Aceasta ar putea fi concluzia unui străin paraşutat ieri la Bucureşti cu informaţia că doi cunoscuţi „formatori de opinie“, Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac, au şantajat un oficial al statului, chiar pe şeful ANI, procurorul Cătălin Macovei. În timp ce scandalul declanşat de dezvăluirile publicate ieri, în exclusivitate, de „Curentul“ a bubuit
cu reverberaţii enorme în spaţiul liber al Internetului şi la singulara televiziune B1 TV, marile trusturi aservite Coaliţiei anti-Băsescu au îngropat complet subiectul, într-o încercare zadarnică de obliterare a adevărului. TVR, însă, a reacţionat imediat, suspendånd emisiunea „deontologului“ Bogdan Chrieac de pe postul public de televiziune. Practic, ieri s-a devoalat, pentru prima oară atåt de pregnant, starea dezastruoasă la care a fost redusă aşa-zisa presă romånă, coboråtă în målul Snagovului, la nivelul de prostituată a mogulilor anti-Băsescu, sforarii dictaturii media. În condiţiile în care organizaţii autointitulate ca reprezentative ale presei din Romånia, gen Clubul Romån de Presă, Agenţia de Monitorizare a Presei, Centrul Independent de Jurnalism, etc, etc, tocmai au adoptat zilele trecute, cu mare fast şi pe bani europeni, „Codul deontologic al jurnalistului“, ieri toate acestea s-au făcut pierdute ca potårnichiile pe cåmpii. Vocalele asociaţii prezente altfel la contestarea Referendumului preşedintelui sau alte afaceri electorale sau anticreştine ce nu au nici cea mai mică legătură cu libertatea presei au tăcut målc ieri, ca mortu-n păpuşoi. Cu excepţia Asociaţiei Jurnaliştilor din Romånia, condusă de Cezar Ioan, care a spălat faţa presei romåne condamnånd cu tărie şantajul celor doi şantajişti: „Să se facă odată curăţenie. Aceşti oameni nu sunt ziarişti!“
„Să se facă odată curăţenie. Aceşti oameni nu sunt ziarişti!
Preşedintele Asociaţiei Jurnaliştilor din România (AJR), Cezar Ioan (foto dreapta), a fost extrem de tranşant în legătură cu demersul celor doi aşa-zişi ziarişti: „Sunt revoltat. Dacă într-adevăr înregistrarea este autentică - după cum a confirmat Sorin Roşca Stănescu - aceasta descrie o stare cutremurătoare pentru presa română. Pentru oameni normali, care nu s-au mai întâlnit cu asemenea situaţii, pare un fragment de scenariu din «Ticăloşii» sau alt film cu mafioţi. Este înfiorător, mai ales că ni se dezvăluie o lume subterană a presei în care presupuşi exponenţi ai ei acţionează ca nişte mafioţi şi trăiesc liniştiţi, fără a li se clinti nici cel mai mic muşchi de pe faţă, când sunt confruntaţi cu realitatea faptelor, când sunt demascaţi. Dacă oamenii aceştia se revendică de la statutul de jurnalist înseamnă că avem o mare problemă de breaslă. Nu se mai poate tolera aşa ceva: trebuie să se facă odată curăţenie. Cum ne prezentăm noi, ziariştii normali, în faţa opiniei publice, care are încă mare încredere în noi, ca reprezentanţi ai stabilităţii democraţiei, cu astfel de personaje lipsite de orice fel de moralitate? «Lideri de opinie»? Este dincolo de nivelul maxim de suportabilitate. Ne scufundăm în pestilenţial. Orice explicaţie din partea lor, de genul am făcut-o pentru «interesul public» sau pentru «popor», nu poate fi decât ridicolă, penibilă. Şantajul duce la şantaj. Nimic nu-i mai poate salva altceva decât retragerea definitivă din rândurile noastre. Aceste persoane nu mai au dreptul să se numească jurnalişti. Şi mai am ceva de adăugat: sunt foarte curios cum vor justifica unele posturi şi agenţii - şi ştiţi la care mă refer - lipsa cu desăvârşire a acestei ştiri din programele şi fluxurile lor informative. Ce credeţi că ar face CNN dacă la acest post s-ar întâmpla aşa ceva? Credeţi că ar îngropa această mizerie? S-ar auto-desfiinţa dacă s-ar întâmpla aşa ceva, apropo de onorabilitate! Aşadar, repet: colegii noştri onorabili, cum se vor simţi ignorând complet această ştire grotească? Dincolo de bine şi rău, simpatie şi antipatie, vorbim de presă: ne transformăm cu toţii în jurnalişti la comandă? Sau mai există demnitate şi profesionalism? Cum abordează ei realitatea: «dacă noi nu relatăm acest fapt nu s-a întâmplat»?! Nu numai noi, cu Asociaţia, ci şi colegii din străinătate, de la asociaţiile europene, sunt îngrijoraţi de nivelul alarmant de servitudine la care s-a ajuns în presa română. Se observă din ce în ce mai clar că există un centru unic de comandă. Dacă se dă ordinul de la acest centru, o ştire cutremurătoare nu mai există, în schimb un subiect la comandă apare simultan pe mai multe canale şi inclusiv, mai nou, pe bloguri pretins independente, ale «publicului», dar afiliate unor trusturi. Dacă aşa stă situaţia, să ni se dea şi nouă, celorlalţi, la începutul zilei, un buletin de ştiri «adevărate» şi... invizibile: astea există, astea nu există! Ca să ştim ce vor cei care dictează, dictatorii presei!“, a conchis cu dezgust preşedintele AJR, Cezar Ioan. Din păcate pentru starea presei, în ciuda cererilor noastre repetate adresate reprezentanţilor Clubului Român de Presă, aceştia au refuzat, ieri, să comenteze.
Preşedintele Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor: „Presa din România riscă să-şi piardă libertatea câştigată în urmă cu 20 de ani!“
Prezent chiar zilele acestea în România, la congresul MediaSind, preşedintele Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor (FIJ), Aidan White (foto stânga), care reprezintă 800.000 de jurnalişti din întreaga lume, printre care se află şi ziarişti ai „Curentului“, a fost complet ignorat de Realitatea TV, în spiritul celor descrise de Cezar Ioan. Nu e de mirare, din moment ce în discursul său de la congres a afirmat despre presa din Romånia următoarele: „Cineva a spus că presa este de utilitate publică. Este şi acesta un punct de vedere, dar eu consider că media ar trebui să fie pluralistă, iar acest pluralism ar trebui să reflecte capacitatea tuturor grupurilor de a participa la o conversaţie media. Ar trebui să fie definit un ghid de standarde în care să fie incluse precizări despre respectul pentru adevăr, nevoia de a fi politic independent, nevoia de a fi responsabil faţă de publicul tău şi nevoia de a nu face rău, de a respecta drepturile celor pe care îi serveşti“. Ceea ce nu se poate spune despre cazurile lui Roşca şi Chirieac. Dimpotrivă.
 Citeaza acest articol pe saitul tau | Vizualizari: 6735
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
