O nouă hartă, mai detaliată, a lui Marte a indicat prezența unor văi în jurul ecuatorului acesteia, care atestă existența în trecut a unui climat umed, cu multe precipitații, și a unui uriaș ocean în emisfera nordică a acestei planete, au anunțat cercetătorii americani, citați de AFP.
Această hartă, realizată de cercetătorii americani grație unui nou program informatic, a relevat faptul că ansamblul de văi din jurul ecuatorului lui Marte este de cel puțin două ori mai mare decât precedenta estimare a savanților, bazată pe singura cartografiere a planetei Marte existentă până recent.
„Toate indiciile obținute, în urma analizei rețelei de văi, cu ajutorul noii hărți, evidențiază scenariul unui climat special în trecutul «planetei roșii»“, a explicat Wei Luo, profesor de geografie la Universitatea North Illinois din Statele Unite, unul dintre autorii acestui studiu.
Alimentarea unei astfel de rețele de râuri și de fluvii necesită cantități importante de precipitații și susține ipoteza existenței unui ocean (pentru a le alimenta – n.r.) care ar fi acoperit cea mai mare parte a emisferei nordice, probabil chiar o treime din suprafața planetei, a precizat savantul american.
Rețeaua de văi de pe Marte prezintă câteva asemănări cu cea de pe Terra, determinându-i pe oamenii de știință să afirme că Marte a fost mai caldă și mai umedă în trecutul ei decât este în prezent.
Însă de la descoperirea acestor rețele de văi marțiene, în 1971, de către sonda americană Mariner 9, experții au dezbătut îndelung originea lor, întrebându-se dacă văile reprezintă rezultatul unei eroziuni produse de apele de suprafață – indiciu al unui climat umed, cu precipitații – sau al unui lung proces de fărâmițare a scoarței marțiene. Acest fenomen de fărâmițare poate să se producă și în condiții reci și uscate.
Marile disproporții dintre densitățile rețelelor de râuri marțiene și cele terestre pledau în favoarea ipotezei eroziunii provocate de fărâmițarea scoarței, care putea să explice formarea acestor văi pe Marte.
Dar noua hartă a indicat o mai mică diferență între densitățile rețelelor de văi de pe „planeta roșie“, demonstrând că anumite regiuni marțiene au densități comparabile cu cele descoperite pe Terra.
Acest studiu a fost publicat în cel mai recent număr al revistei „Journal of Geophysical Research“.
