Între două ceremonii care i-au marcat trecerea din primul mandat prezidenţial în ultimul, preşedintele Băsescu a depus jurământul în Parlament unde şi-a rostit şi discursul inaugural - binecuvântat de Patriarhul Daniel şi afurisit aproape
imediat de adversarii politici care i-au primit cu ostilitate declaraţia de „reconciliere“ pentru „modernizarea României“. Fraza prin care dl Băsescu aprecia că „vremea coaliţiilor contra a trecut şi a venit vremea dialogului şi a coaliţiilor pro“ a fost interpretată de dl Vosganian exact în sens contrar: „înseamnă că nu dialoghează cu cei care sunt contra sa, cu opoziţia, şi asta e un grav atac la adresa democraţiei“. Poftim! Una vorbim şi başca
ne-nţelegem! Semn că diferenţele între coaliţiile contra naturii şi coaliţiile prostănace sunt insesizabile. Convingerea dlui Băsescu că poate „coaliza toate energiile şi competenţele pentru reformarea clasei politice, a justiţiei şi a statului“ pare mai degrabă utopică şi retorică: multe energii sunt deja coalizate „contra“. Cel puţin aşa reiese din faptul că dnii Geoană şi Antonescu n-au ieşit din transa electorală şi par şocaţi de acea duminică în care s-au sărutat în curtea PSD crezându-se câştigători la vot în plic. E de înţeles: numai Geoană să nu fii, după asemenea zi. Până şi dl Hrebenciuc a dat în mintea vrăjitoarelor considerând că dl Băsescu a câştigat cu ajutorul „flăcării violete“ care-l protejează, îndeosebi joia. Nu e clar dacă dl H. vede flăcări violete doar joia sau e bântuit de ele zilnic - cert este că la depunerea jurământului, dl Băsescu purta o cravată violet care trebuie să-i fi dat ameţeli vraciului pesedist. Oricum, faptul că Hrebe crede în flăcări violete la vârsta sa îl face simpatic: n-ar fi exclus să mai creadă şi în Moş Gerilă. Dincolo de aceste erezii, e limpede că războiul celor două tabere nu s-a încheiat şi că flăcările (violete sau roşii) riscă să mistuie orice iniţiativă. Sub privirile protectoare ale dlui Năstase, cu care-şi petrecea seara şi întunecimile, dl Orban l-a aruncat pe dl Băsescu în flăcările iadului comparându-l cu Hitler în 1932. Cei doi n-au ajuns nici măcar la pactul Ribbentrop-Molotov darmite în zilele noastre. Aşa încât, anul 2010 s-ar putea să nu ne aducă nici liniştea dlui Geoană, nici bunul-simţ al dlui Antonescu şi nici reformarea dlui Băsescu. Sau poate da. Vom trăi şi vom vedea. Să ne urăm aşadar „la mulţi ani“ - căci avem nevoie de foarte mulţi ani pentru a ajunge la liman. Sănătate!
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
