Lumea văzută de la Bucureşti
Am râs când am auzit prima oară despre premierul Coaliţiei KAZ-GRIVCO-FNI. Speram ca a doua zi propunerea lui Crin, prin care am înţeles că doreşte să-şi atragă la prezidenţiale
electoratul ardelean, să fie dovedită ca o glumă proastă. Ştiam de la colegii mei din Sibiu despre ilegalităţile crase, hoţiile, actele de-a dreptul mafiotice şi tovărăşiile „candidatului-minune“ Klaus Johannis şi am văzut la faţa locului „realizările măreţe“ ale primarului poreclit - sibienii şi procurorii DNA ştiu de ce - „Johannis - şase case“. Cu o origine incertă şi un nume nici românesc, nici german (jurnaliştii locali vă pot informa că şi-a „germanizat“ numele), edilul care a transformat Sibiul într-un oraş de mucava şi turtă dulce, numai bun de pus, miniaturizat, în vitrinele de pe Gardeschützenweg din Berlin, are mari probleme cu pomada, ce se vrea fermecată. Faţadele vopsite frumos, în culori vii, ca în celebrele sate ale lui Potemkin, ascund în spatele lor ruinarea Centrului Istoric al Sibiului, plătită de Europa, dar şi de români cu zeci de milioane de euro. Alte milioane de euro s-au scurs ca viitura prin pavajul Sibiului, când „primarul-minune“ a aprobat învârtirea pietrelor din pieţele centrale şi apoi înlocuirea lor cu piatră chinezească (se terminase piatra în România, deşi politicienii nu au ajuns încă să o spargă pe toată cu barosul, cum ar merita). Dar specialitatea primarului sunt afacerile imobiliare. Terenurile şi clădirile de patrimoniu zboară printre degetele primarului-prestidigitator ca pe sub bagheta lui Iosefini. Azi sunt, mâine nu mai sunt. Nici soţia şi soacra sa nu sunt mai prejos la iluzionism cu acte de moştenire. Anchetând o astfel de afacere tenebroasă, un coleg de presă din Sibiu care nu s-a lăsat cumpărat de mafia locală sau centrală (mai sunt şi dintr-ăştia - specie pe cale de dispariţie), s-a trezit că îl caută un Jeep pe trotuar.
Ultimele mari tunuri ale primarului-premier care - după cum ne transmite prin intermediul obositului Emilian Hurezeanu - „vrea să scoată ţara din mocirlă“ (şi să o afunde apoi unde?) privesc evaporarea stadionului central „Voinţa“ pentru un complex imobiliar şi - atenţie pentru ecologiştii lui Vîntu - Pădurea Dumbrava, în care se află şi cel mai renumit muzeu în aer liber din România - Muzeul naţional de tradiţie şi cultură românescă ASTRA. Desigur, partea cu „românească“ s-ar putea să deranjeze la Viena, Berlin sau mai ştiu eu pe unde se află cei care îi asigură protecţia lui Klaus Potemkin. Distinsul „salvator al naţiei“ (al minorităţii sale poate - minoritatea îmbogăţiţilor peste noapte din salariu de bugetar) vrea să facă pe locul pădurii un... ştrand (vezi planul pe www.curentul.ro). De 55 milioane de euro. Buget de criză. Cu totul întâmplător, lângă ştrand, un alt miliardar de carton vrea să ridice, tot în pădure, în coasta Muzeului Satului românesc, blocuri-turn de 17 etaje.
Agitaţia agenţilor săi de serviciu din media moguliană nu va face decât să sară din baie, odată cu candidatul, şi zoaiele sale. Degeaba au fost puşi la punct astfel de deontologi cu vipuşcă, la cel mai înalt nivel; ei îşi imaginează că dacă au angajamente cu vreun stat membru al Alianţei sunt infailibili. Ei bine, nu. Atunci când acţionezi împotriva intereselor naţionale ale statului din care, teoretic, faci parte, asemenea atitudini se încadrează simplu: la trădare.
Dar „candidatul-minune“ are nu numai probleme cu legea, ci şi cu morala. Grave de tot. O afacere despre care - culmea! - Antena 1 a raportat în anul 2000, un trafic de copii printr-o adopţie efectuată chipurile în Canada, a rămas neelucidată până astăzi. Copiii au dispărut; nu se ştie unde - în familia vreunui pedofil sau la abatorul de organe. Bunica micuţilor a încercat în van să ia legătura cu ei, conform legii. Primarul, pe atunci un profesoraş de fizică şi inspector de copii, a luat-o pe bătrână la pumni şi picioare când a încercat să se intereseze de nepoţii ei, trimişi, după cum credea ea, la o viaţă mai bună. Poate în Rai.
Privind cu scârbă la susţinătorii lui, trebuie să admit că sunt pe măsura lui şi el pe măsura lor: candidatul mafiei.
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|
. În ceea ce-l priveşte pe K. W. Iohannis, în afară de noi, de la publicaţiile JUSTIŢIARUL, care l-am demascat frecvent, aproape în fiecare număr al revistei, au fost şi alţii care au scris – e-adevărat, preluând informaţiile de la noi! –, despre ticăloşiile primarului Iohannis, împins, acum, în mod ocult de P.N.L. la postul de premier, în publicaţiile Dacii liberi, Gândul, Ziua, Interesul public, Academia Caţavencu, MediaFax şi altele! Faptul că au preluat informaţiile de la noi fără să indice sursa ţine de deontologie, dar acum, în plină isterie politicianistă şi mediatică pro-Iohannis, contează mai puţin acest aspect şi contează mai mult faptul că, la vremea respectivă, fuseseră convinşi de noi şi se situaseră pe aceeaşi poziţie anti-Iohannis! 