„Luminile şi umbrele“ serviciilor secrete, în „Curentul“
La 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, apar din ce în ce mai multe date acurate, provenite mai ales din zona comunităţii romåneşti
de informaţii, care pot contribui la reformularea capetelor de acuzare din aşa-numitul „Dosar al Revoluţiei“. Concluzia sintetizată a cercetărilor şi dezvăluirilor făcute de-a lungul anilor de experţi romåni şi străini este că, pe fondul revoltei populare ingenue din decembrie 1989, a avut loc o lovitură de stat pregătită şi dusă pånă la capăt de serviciile speciale ruseşti, GRU şi KGB, cu acordul şi chiar intervenţia celor occidentale şi cu sprijinul unor elemente din Armată.
Anul 2009 a adus, probabil, cele mai multe probe publice de până acum în favoarea acestei concluzii. În exclusivitate pentru „Dosarele confidenţiale“ ale ziarului „Curentul“, profesionişti ai informaţiilor româneşti au adus şi continuă să ofere dovezi de netăgăduit privind conspiraţiile anului 1989, contrazise însă cu vehemenţă de complotiştii lui Ion Iliescu, încă nejudecaţi pentru implicarea lor în masacrele soldate cu peste 1100 de morţi.
Este vorba de lucrări de specialitate şi memorialistice, dintre care se remarcă, în ordinea apariţiei, volumele I şi II ale cărţii generalului Gheorghe Dragomir „Recviem pentru Spioni“, publicată de Editura România în lume, lucrarea profesorilor- generali Aurel Rogojan şi Traian Valentin Poncea „Istorie, geopolitică şi spionaj în Balcanii de Vest“, apărută la Editura Proema, ediţia a II-a a cărţii colonelului Filip Teodorescu „Un risc asumat“, „Raport (nesecretizat) privind aspecte ale viitorului“, de Stelian Octavian Andronic, excepţionala culegere de analize, date şi mărturii „1989 - Dintr-o iarnă în alta. România în resorturile secrete ale istoriei“, de general Aurel Rogojan, dezvăluiri ale veteranilor serviciilor care au fost completate, pentru prima oară, şi de secretele ţinute ascunse, până acum, de către cadrele armatei, prezentate public de generalul Victor Stănculescu în dialogurile sale cu istoricul Alex Mihai Stoenescu din „În sfârşit, adevărul...“. O contribuţie importantă şi-a adus şi revista „Periscop“ a rezerviştilor Serviciului de Informaţii Externe. Desigur, informaţiile prezentate de actorii, observatorii şi participanţii la evenimentele din decembrie au nevoie şi de ochiul critic al istoricilor. De aceea, apariţia de debut a cadrelor militare în rezervă şi retragere din Serviciul Român de Informaţii, „Vitralii - lumini şi umbre“, în al cărei Consiliu Editorial se găsesc şi profesori doctori în istorie, ca Gheorghe Buzatu, Ioan Chiper, Cristian Troncotă şi Alex Mihai Stoenescu, promite să devină o veritabilă sursă deschisă de informaţii pentru edificarea unei culturi naţionale de securitate. Tocmai de aceea, fidel publicului avid de informaţii inedite, ziarul „Curentul“ lansează o nouă rubrică: „Servicii Secrete“.
Semnalăm în premieră în presa centrală şi cu mare interes primul număr al revistei, în care semnează, printre alţii, pe lângă istoricii numiţi mai sus, directorul SRI, George Maior, preşedintele rezerviştilor SRI, Filip Teodorescu, generalul Vasile Mălureanu - cunoscut ca fostul ofiţer de Securitate la care s-a „spovedit“ Andrei Pleşu pentru a fi iertat de Nicolae Ceauşescu în scandalul reţelei „Meditaţiei Transcendentale“ -, Hagop Hairabetian, Vasile Vasâlcă, generalul Aurel Rogojan, Paul Carpen, Gheorghe Trifu şi Aurel David. Titlurile sunt incitante: de la „Criza de reglementare a domeniului securităţii naţionale şi a activităţilor serviciilor de informaţii“, un studiu al profesorului Aurel Rogojan, la mărturia colonelului Filip Teodorescu „În decembrie 1989 a fost o lovitură de stat organizată de serviciile de informaţii străine“.
În vederea mediatizării noilor capete de acuzare cu care s-ar putea pricopsi grupul conspiratorilor lui Iliescu, în urma analizării de către Parchet a noilor mărturii publice, preluăm în numărul de azi câteva extrase din materialul istoricului Alex Mihai Stoenescu, intitulat „La Balaton, în 1989...“, în care este reprodus un dialog cu Victor Stănculescu, acum după gratii, în aşteptarea mai multor tovarăşi de arme...
În decembrie 1989 au acţionat „GRU şi KGB combinaţi“
„- AMS: În primăvară sau în vară 1989, să-mi spuneţi dvs., aţi făcut o vacanţă la lacul Balaton, în Ungaria.
- VAS: Au fost două vacanţe. Prima a fost în cadrul schimburilor între armatele ţărilor participante la Tratat (de la Varşovia, n.a.). Se făceau astfel de schimburi de grupuri de militari pentru petrecerea vacanţei. Dar eu am fost şi în Grecia, Siria, Italia, aproape în toate ţările Tratatului de la Varşovia, prin alte părţi, şi am ajuns şi la Balaton. Prima în 1989, dar am mai fost la Balaton şi în 1990, când eram ministrul apărării.
- AMS: Nu mă interesează deocamdată cea din ‘90. Mă interesează vizita din ‘89. Pentru că în dosarele UM 0110, contraspionaj ţări socialiste, aşa-numită anti-KGB, şi ale Direcţiei a III-a contraspionaj eraţi urmărit. În ce priveşte Direcţia a III-a, aceasta a beneficiat de informaţii de cea mai bună calitate, selecte, venite din partea a doi ofiţeri AVO, serviciul de informaţii externe al Ungariei, care, după câte am văzut eu, au furnizat informaţii destul de precise. Este clar că au fost la faţa locului, că au fost în imediata dvs. apropiere.
- VAS: Oamenii ăştia au vizat două întâlniri anume. Era mai întâi întâlnirea cu omologul meu ungar de la Direcţia de înzestrare. El a venit apoi cu Karpati, care era atunci şef al MSt-M ungar, ... în timpul evenimentelor din decembrie, ca ministru al apărării, mă suna noaptea să-mi spună că are sânge să ne dea... «N-avem nevoie de sânge, staţi cuminţi acolo».
- AMS: Karpati a venit atunci la dvs. însoţit de un colonel sovietic, şeful KGB pe zona de Est.
- VAS: Chestia asta am aflat-o ulterior, că răspundea de toată zona de Est. A mai venit atunci şi şeful Direcţiei de construcţii a lor, care săracu’ a şi murit înecat în mare după scurt timp. Şeful acela de la KGB ocupa o zonă mai mare, nu putea să fie numai al Ungariei, era prea puţin pentru importanţa pe care o avea. Cred că acoperea zona Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia şi probabil şi pe noi. Discuţiile cu el s-au purtat la masă, în public, era lume multă în jurul meu, la alte mese. (...)
- AMS: Să ne înţelegem: prim-adjunctul ministrului apărării din România, şeful MSt-M al armatei ungare şi şeful KGB-ului pe zona de Est a Europei se întâlnesc şi discută schimbarea regimurilor comuniste. Cum vi se pare chestia asta?
- VAS: Nu ştiu dacă asta gândeau, dar probabil că se întrevedea un rezultat prin Gorbaciov. Mai pe româneşte, concluzia era că de data asta Gorbaciov va sparge băşica. (...)
- AMS: Dle general, în acest punct trebuie să vă opresc şi să fac apel la pregătirea dvs. strategică superioară. Ceea ce prezentaţi dvs., ideea că Armata era nemulţumită de Securitate, invidioasă, chiar furioasă, este doar un indiciu al atmosferei, un detaliu de mediu, de fundal. Doar nu vă puteţi imagina că, dacă Ceauşescu era schimbat la Palat după scenariul Gorbaciov, prin votul CPEx, cu alt lider comunist, Gogu Rădulescu sau Dăscălescu, Armata începea să tragă în Securitate? Aşa ceva este în afara realităţii acelui sistem. Ar fi mârâit, ar fi primit avansările refuzate de Ceauşescu, ar fi obţinut un alt ministru. Stop! Aici lucrurile se opreau. Eu v-am lăsat să dezvoltaţi teza, dar ea nu este tronsonul principal, de esenţă, al fenomenului pe care l-aţi cunoscut înainte de a se declanşa: distrugerea militară a Securităţii de către Armată. Distrugerea militară a Securităţii era scenariul GRU şi KGB, pentru toate căderile de reţele pe care i le produsese Securitatea în timp, pentru existenţa UM 0110, pentru că Securitatea cam avea lista spionilor sovietici, chiar şi numai bănuiţi. Prin urmare, faptul că Armata era nemulţumită de Securitate era doar fondul care putea fi exploatat de acţiunea serviciilor sovietice. Vă întreb din nou: de unde aţi ştiut că în noiembrie sau decembrie 1989 Armata va trage şi va distruge Securitatea?
- VAS: Aveam informaţii. Acest subiect, cum l-aţi prezentat dvs., se discuta între anumiţi generali. (...) N-am ştiut cum se va desfăşura, n-am ştiut că va interveni Militaru. Militaru a avut alt plan de distrugere a Securităţii, pe care nu l-a făcut singur, şi m-a surprins şi pe mine.
- AMS: Vă pun aceeaşi întrebare pe care i-am pus-o şi dlui Măgureanu: în momentul în care sovieticii planificau înlocuirea unui lider comunist, nu o făceau întâmplător, întotdeauna aveau un candidat pregătit, un înlocuitor. Cam cine credeţi că era?
- VAS: Cum au decurs lucrurile ulterior, cred că cel care a fost, deşi, chiar aşa... să se fi potrivit să ne suprapunem?
- AMS: Vă referiţi la dnul Ion Iliescu?
- VAS: La Iliescu. Să vă spun de ce cu Iliescu. Pentru că era singurul dintre cei de la vârf care a făcut şcoala acolo.
- AMS: Nu era la vârf, era director al Editurii Tehnice.
- VAS: Nu, nu, era dintre cei care au făcut şcoala acolo, la Moscova. (...) Mă gândesc la următoarea treabă: grupul care a lucrat în spatele meu la minister ca să provoace condiţiile necesare pentru ca toată lumea să fie convinsă că Ceauşescu trebuie executat.
- AMS: Ăsta era un grup sovietic, dle general. Consideraţi că decizia de suprimare a venit nu pe linia Gorbaciov, ci mai degrabă pe linia serviciilor secrete sovietice, probabil GRU, că ăştia au acţionat?
- VAS: GRU şi KGB combinaţi.“
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
