Apropierea Congresului PSD din această primăvară şi, implicit, a decontului pe care Geoană şi echipa din jurul său îl are de făcut în faţa liderilor de la centru tulbură în aceste zile atmosfera din partid, pe fondul schimbării şi reformării
lui. Înfrângerea de la prezidenţiale şi uzura ideologică sunt argumentele forte pe care senatorul social-democrat Miron Mitrea le utilizează în bătălia sa din aceste zile cu tridentul Geoană-Vanghelie-Hrebenciuc, care vrea să fenteze posibilele schimbări de la vârful partidului. În acest sens, Mitrea a declarat ieri, într-un interviu la postul Realitatea FM, că dacă Mircea Geoană va pierde funcţia de preşedinte al partidului la Congresul care va avea loc în primăvară, nu va mai primi nicio funcţie în PSD. „Mircea Geoană va rămâne şeful Senatului. Nu trebuie să aibă altă funcţie“, a spus liderul social-democrat. Potrivit acestuia, în cazul în care va candida Cristian Diaconescu la şefia social-democraţilor, se va bucura de susţinerea sa necondiţionată, întrucât are sprijinul mai multor organizaţii, cum ar fi cele de la Botoşani, Bihor, Satu Mare şi Covasna.
Susţinere pentru candidatura lui Diaconescu...
„La ora actuală am luat decizia să îl sprijin pe Cristian Diaconescu în cazul în care va candida. Dacă nu candidează, candidez eu“, a afirmat Mitrea. Pe de altă parte, actualul preşedinte al PSD, Mircea Geoană, speră la încă un mandat la cârma social-democraţilor, astfel încât încearcă să-şi recalibreze poziţia prin intermediul posturii de principală portavoce a opoziţiei din băncile Parlamentului, omiţând faptul că a pierdut prezidenţialele şi a uitat să-şi depună demisia. Ofensiva lui Mitrea de pe blogul personal, corelată cu posibila candidatură a lui Cristian Diaconescu, strică socoteala troicii din jurul lui Geoană, care caută cu disperare să dilueze nemulţumirea liderilor de la centru, condamnaţi la cinci ani de opoziţie grea, pe fondul crizei economice. La rândul său, contactat de reporterul „Curentului“, deputatul PSD Victor Ponta a declarat următoarele: „Şi eu vreau să-l sprijin pe domnul Diaconescu dacă o să candideze. Este un tip extraordinar!...“. În privinţa acuzaţiilor aduse de mai mulţi social-democraţi potrivit cărora ar fi un apropiat al preşedintelui Băsescu, Mitrea a subliniat faptul că toate acestea sunt invenţii ale lui Viorel Hrebenciuc. „Dacă Traian Băsescu ar intra în PSD, probabil că nu aş avea nimic împotrivă. Era o glumă. E o şmecherie de-a lui Hrebenciuc. Sunt plictisit de ea“, a menţionat liderul social-democrat.
În faţa reformării şi restructurării partidului...
Senatorul social-democrat a mai spus că, dacă Mircea Geoană va pierde alegerile pentru şefia partidului, PSD nu îşi va schimba poziţia faţă de PD-L. „PSD ca partid de opoziţie nu îşi poate schimba poziţia faţă de partidul de guvernare, indiferent de cum îl cheamă pe liderul partidului“, a opinat Mitrea. În acest context, relaţiile actuale de colaborare dintre PSD şi PNL sunt, în opinia lui Mitrea, simple relaţii de conjunctură politică. „Aceste tipuri de relaţii sunt relaţii de conjunctură politică. La ora actuală funcţionează într-o singură direcţie, de la noi spre PNL. Sper ca în viitor să funcţioneze şi invers“, a adăugat senatorul social-democrat. În replică la afirmaţiile lui Mitrea, Geoană a răspuns sec: „Nu comentez postări pe blog“. La rândul său, preşedintele Consiliului Naţional al PSD, Adrian Năstase, a negat ieri zvonurile potrivit cărora s-ar fi înţeles cu Mircea Geoană pentru a-şi împărţi viitoarea conducere a partidului. „Citesc şi aud cu uimire cum viitorul PSD s-ar fi tranşat deja, în cadrul unor presupuse înţelegeri ale mele cu actualul preşedinte al partidului pentru a împărţi între noi viitoarea conducere a partidului“, a spus Năstase.
Dezminţirile lui Năstase...
El a adăugat că a avut o întâlnire cu Mircea Geoană şi cu Ion Iliescu, dar nu au discutat despre configuraţia viitoarei conduceri a PSD. „Am participat, în această perioadă, la o discuţie, în trei, cu Mircea Geoană şi cu dl Ion Iliescu. În cadrul acestei discuţii nu am vorbit nimic legat de configuraţia viitoarei conduceri a PSD, şi dl Iliescu poate confirma acest lucru. Zvonurile citate, care se răspândesc uimitor de rapid, nu au niciun fel de fundament“, a conchis Năstase. Citeaza acest articol pe saitul tau
Comentarii (5)
1. 14-01-2010 05:34
Toti o apa si un Pamant! Nu cred ca se va face mare branza la congresul rosilor...
2. 14-01-2010 07:44
PSDul este linistit ca o apa adinca !
Dar stiucile ,somnii si crapii de 80 de kg ,se invirt in cerc in jurul lui Geoana ,sub forma unei rosioare de 1/2kg .
3. 14-01-2010 11:19
Prostanac=oligofren
Dintr-o pornire perversa am urmarit prestatia lui Geoana la haznaua Realitatea,in compania vidanjorului Dumitrescu.Am vazut unGeoana sub nivelul intelectual a lui Vanghelie.Fiul generalului Geoana este tare imbecil,degenerat si evident oligofren
4. 14-01-2010 12:05
A AVUT DREPTATE BATRINUL
CU UN HREBENGIUC SI UN DRAGNEA PE TERMEN LUNG PSD-UL MERGE LA PIERIRE.O REMANIERE LA VIRF ESTE NECESARA.
5. 14-01-2010 17:55
Cine a condus Romania si ce este acuma?
Adrian Bucurescu Importanţa regelui Carol I în istoria României nu mai trebuie demonstrată. A fost un domnitor vrednic, comandant al oştirii romaneşti pe câmpul de luptă, precum vitejii voievozi din timpurile noastre eroice, un foarte bun gospodar al ţării şi un ctitor de mari aşezăminte culturale. Testamentul său din 14/26 februarie 1899, din care prezentăm aici câteva fragmente, arată un patriotism profund, un monarh în căutarea perfecţiunii, un om de o înaltă ţinută morală, pe care, vai, nu o vedem la actualii oameni politici ai României! Aşadar, să luăm aminte!
Testamentul meu, scris şi iscălit de propria mea mână, la 14/26 februarie 1899, în capitala mea, Bucureşti. // Testamentul meu, scris de mine, în luna lui fevruarie 1899, pentru a fi publicat prin "Monitor" după moartea mea, cu rugămintea ca ultima mea voinţă şi dorinţă să fie urmate întocmai cum le-am descris aci, cu propria mea mână, fiind încă voinic şi sănătos. Având aproape 60 de ani, privesc ca o datorie, ca să mă hotărăsc a lua cele din urmă dispoziţii. Alcătuind acest testament, gândesc înainte de toate la iubitul meu popor, pentru care inima mea a bătut neîncetat şi care a avut deplină încredere în mine. Viaţa mea este aşa de strâns legată de această de Dumnezeu binecuvântată ţară, că doresc să-i las şi după moartea mea, dovezi vădite de adâncă simpatie şi de viul interes pe care le-am avut pentru dânsa. Zi şi noapte, m-am gândit la fericirea României, care a ajuns să ocupe acum o poziţie vrednică între statele europene, m-am silit ca simţământul religios să fie ridicat şi dezvoltat în toate straturile societăţii şi ca fiecare să îndeplinească datoria sa, având ca ţintă numai interesele statului. Cu toate greutăţile pe care le-am întâlnit, cu toate bănuielile care s-au ridicat, mai ales la începutul domniei mele, în contra mea, expunându-mă la atacurile cele mai violente, am păşit fără frică şi fără şovăire înainte, pe calea dreaptă, având nemărginită încredere în Dumnezeu şi în bunul simţ al credinciosului meu popor. Înconjurat şi sprijinit de fruntaşii ţării, pentru care am avut întotdeauna o adâncă recunoştinţă şi o vie afecţiune, am reuşit să ridic, la gurile Dunării şi pe Marea Neagră, un stat înzestrat cu o bună armată şi cu toate mijloacele, spre a putea menţine frumoasa sa poziţie şi realiza odată înaltele sale aspiraţiuni. Succesorul meu la tron primeşte, ia dar o moştenire, de care el va fi mândru şi pe care o va cârmui, am toată speranţa, în spiritul meu, călăuzit fiind prin deviza: "Totul pentru ţară, nimic pentru mine". Mulţumesc din suflet tuturor celor care au lucrat cu mine şi care m-au servit cu credinţă. Iert acelora care au scris şi au vorbit în contra mea, căutând a mă calomnia sau a arunca îndoieli asupra bunelor mele intenţiuni. Trimiţând tuturor o ultimă salutare, plină de dragoste, rog ca şi generaţiile viitoare să-şi amintească din când în când de acela care s-a închinat cu tot sufletul, iubitului său popor, în mijlocul căruia el s-a găsit aşa de fericit. Pronia cerească a voit ca să sfârşesc bogata mea viaţă. Am trăit şi mor cu deviza care străluceşte în armele României: "Nihil sine Deo!" Doresc să fiu îmbrăcat în uniformă de general (mică ţinută, cum am purtat-o în toate zilele), cu decoraţiile de război şi numai Steaua României şi Crucea de Hohenzollern, pe piept. Am rămas credincios religiunii mele, însă am avut şi o deosebită dragoste pentru biserica răsăriteană, în care scumpa mea fiică, Maria, era botezată. Binecuvântarea corpului meu se va face de un preot catolic, însă doresc ca clerul de amândouă bisericile să facă rugăciuni la sicriul meu, care trebuie să fie foarte simplu. (...) Coroana de oţel, făurită dintr-un tun luat pe câmpul de luptă şi stropit cu sângele vitejilor mei ostaşi, trebuie să fie depusă lângă mine, purtată până la cel din urmă locaş al meu şi readusă apoi la palat. Sicriul meu, închis, va fi pus pe afetul unui tun, biruit (dacă se poate) la Plevna şi tras de şase cai din grajdurile mele, fără văluri negre. Toate steagurile care au fâlfâit pe câmpiile de bătaie vor fi purtate înaintea şi în urma sicriului meu, ca semn că scumpa mea armată a jurat credinţă steagului său şi şefului sau suprem, care prin voinţa lui Dumnezeu, nu mai este în mijlocul credincioşilor săi ostaşi. Tunurile vor bubui din toate forturile din Bucureşti, Focşani şi Galaţi, ridicate de mine, ca un scut puternic al vetrei strămoşeşti, în timpuri de grele încercări, de care Cerul să păzească ţara. Trimit armatei mele, pe care am îngrijit-o cu dragoste şi căreia m-am închinat cu toată inima, cea din urmă salutare, rugând-o a-mi păstra o amintire caldă. (...) Prin o bună gospodărie şi o severă rânduială în cheltuieli, fără a micşora numeroasele ajutoare cerute din toate părţile, averea mea a crescut din an în an, aşa că pot dispune astăzi de sume însemnate, în folosul scumpei mele Românii şi pentru binefaceri. Am hotărât dar o sumă de 12 milioane de lei, pentru diferitele aşezăminte, noi fundaţiuni şi ca ajutoare. Această sumă va fi distribuită precum urmează: 1. La Academia Română, şase sute mii de lei, capital pentru publicaţiuni. 2. La Fundaţiunea mea Universitară, pentru sporirea capitalului, şase sute mii de lei. 3. La Orfelinatul "Ferdinand" din Zorleni, lângă Bârlad, pentru sporirea capitalului, cinci sute mii de lei. 4. Pentru întemeierea unui internat de fete de ofiţeri în armata mea, cu un institut de educaţiune, cu un învăţământ practic, la Craiova, două milioane lei. 5. Pentru întemeierea unei şcoli industriale la Bucureşti, trei milioane lei. (Urmează alte 12 legate). Înălţând rugăciuni fierbinţi către A-tot-Puternicul, ca să ocrotească de-a pururea România şi să răspândească toate harurile asupra scumpului meu popor, mă închin cu smerenie înaintea voinţei lui Dumnezeu şi iscălesc cea din urmă hotărâre a mea. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Făcut la Bucureşti, la 14/20 februarie 1899. //CAROL// Am scris şi iscălit cu propria mea mână acest testament, pe două coale, formând opt pagini, legate cu fir roşu şi am pus sigiliul meu. // CAROL//
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
