Un adevărat profesionist al radioului răspunde provocării ziarului „Curentul“ şi face o radiografie la sånge a problemelor Radioului Public, unul din cei mai mari coloşi mediatici, alături de Televiziunea Romånă, şi cea mai importantă sursă de informaţii a romånilor. Daniel Klinger, fondatorul primului post de radio independent după 1989, Uniplus Radio, înfiinţat în clădirea Universităţii în zilele fierbinţi ale lui ianuarie 1990, prezintă elocvent principalele puncte vulnerabile ale Societăţii Romåne de Radiodifuziune,
pe care o consideră cu un buget mult prea încărcat şi cu un picior în groapă. Primul lucru pe care ar trebui să-l facă responsabilii Radioului Public ar fi să reducă drastic bugetul, cu cel puţin 20%. „Tot ceea ce trebuie este puţin curaj“, spune Klinger, în exclusivitate pentru „Curentul“. Profesionistul stabileşte şi patru priorităţi, patru obiective esenţiale, care ar putea regenera Radio Romånia dacă un nou Preşedinte Director General (PDG) şi-ar lua în serios misiunea sa şi a postului naţional. Detaşat total, pentru că nu-şi doreşte această poziţie, fondatorul Uniplus evidenţiază că puterea politică, oricare ar fi ea, nu va risca să schimbe cu nici măcar un milimetru status qvo-ul Radioului în folosul publicului romån: „Un conducător independent de putere, neşantajabil, curajos şi reformator nu le aduce nimic bun“. Pe cåt de modest, pe atåt de profesionist, Daniel Klinger are mai multe soluţii pentru reformarea Radioului Public. Cåteva le oferă în interviul „Curentul“. Pentru altele, aşteaptă să fie întrebat. Dacă se doreşte. Ceea ce el nu crede.
Absolvent al Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii, participant la numeroase stagii de pregătire în managementul posturilor de radio în oraşe din S.U.A. şi Marea Britanie, creatorul primei reţele de radio private din România, Uniplus Radio, Membru în Consiliul Director (Trustee) al Şcolii BBC de Jurnalism, Daniel Klinger a ocupat funcţia de Preşedinte al Asociaţiei Române pentru Comunicaţii Audiovizuale, fiind în prezent Directorul Tehnic al Grupului radio al SBS / Pro7Sat1 Romania(Kiss FM, Magic FM, OneFM).
V-aţi gândit vreodată că aţi putea prelua mandatul de Preşedinte Director General al Societăţii de Radiodifuziune, pentru că sunteţi cel mai experimentat şi cel mai complet om de radio din România?
Vă mulţumesc pentru apreciere şi, deşi nu sunt un tip modest, trebuie să spun că mi-e greu să-mi adjudec titlul de „cel mai complet om de radio“. Dacă într-adevăr experienţa poate fi argumentată de longevitatea mea în acest domeniu în poziţii de conducere, cu privire la „cel mai complet om de radio“, nu vreau să revendic acest titlu. Cred că sunt şi alte persoane cu merite certe în dezvoltarea radioului privat în România care ar merita acest titlu. De altfel, pentru a aprecia performanţele unui manager în acest domeniu, sunt atât de multe criterii care ar trebui luate în considerare, unele dintre ele având efecte antagonice, încât orice top ar fi cu siguranţă contestat şi contestabil.
Atunci, dacă nu v-aţi gândit, vă întreb direct: aţi vrea să preluaţi conducerea radioului public?
Întrebarea este surprinzătoare şi, fără să trebuiască să mă gândesc mult, răspunsul vi-l dau rapid: nu aş dori această funcţie. De fapt, nici nu cred că pentru această poziţie este corectă exprimarea dumneavoastră de „preluare“. PDG (n.r. - Preşedinte-Director General) al SRR nu este o funcţie pe care să o „preiei“, ci este o funcţie pe care trebuie să fii numit. Din păcate...
De ce? Eu cred că dumneavoastră pentru radioul din România sunteţi ceea ce este Adrian Sârbu pentru televiziunea din România. Haideţi, dumneavoastră la Radio România şi Adrian Sârbu la TVR. Ce spuneţi? Le-aţi scoate din gaura negră în care se află în prezent?
Din nou vă mulţumesc pentru aprecierile cu privire la calităţile mele, cred că exageraţi. Haideţi să vorbim puţin despre misiunea PDG al SRR. O descrieţi ca fiind aceea de a scoate SRR din groapă. Din păcate nu e atât de simplu. Ar fi simplu dacă SRR ar fi o societate comercială care ar trebui adusă de pe pierdere pe profit. În acest caz, s-ar putea realiza această ţintă într-un an şi asta s-ar face chiar foarte uşor. Bugetul actual de cheltuieli îl consider prea încărcat, încât o reducere cu 20% s-ar putea face fără a afecta în vreun fel calitatea programelor, ba chiar ar putea fi îmbunătăţită. Tot ceea ce trebuie este puţin curaj. Dar nu asta e situaţia problematică la SRR. Spuneam că nu e simplu. Nu e simplu pentru că SRR nu este o societate comercială, iar scopul managementului nu este să „scoată“ SRR din groapă, pentru că de fapt această groapă nu există. Misiunea unui nou PDG într-o situaţie ideală trebuie să cuprindă mai întâi:
1. Explicitarea caracterului public al radioului în definirea tipului de programe care vor trebui difuzate către audienţă; 2. Stabilirea publicului-ţintă pentru canalele SRR; 3. Stabilirea numărului de canale (reţele) şi stabilirea formatelor acestora în concordanţă cu misiunea programelor stabilite la punctul 1 şi adaptate publicului-ţintă definit la punctul 2. 4. Stabilirea planului de acoperire cu semnal a teritoriului României în concordanţă cu canalele necesar a fi difuzate.
Doar după ce se stabilesc aceste lucruri esenţiale, acel PDG se va putea ocupa de munca de zi cu zi şi va putea urmări cum se pun în operă obiectivele stabilite. Dar am spus că asta s-ar întâmpla într-o situaţie ideală. Să vă explic de ce. Din păcate, această situaţie ideală şi acest PDG ideal nu pot exista în actuala conjunctură în România. Pentru un serviciu audiovizual public, prima condiţie pe care un PDG trebuie să o îndeplinească este cea de independenţă. Fără această condiţie îndeplinită, nicio misiune nu poate fi dusă la îndeplinire, nu datorită calităţii omului în funcţie, ci datorită influenţelor care îl vor îndepărta de la misiunea iniţială. Influenţe care vor face din PDG orice, numai o persoană independentă nu. Această temă este de o importanţă capitală pentru succesul unui serviciu public de radio în România, merită o dezbatere publică serioasă, însă nimeni nici măcar nu o enunţă. Să vă explic de ce un PDG al SRR în actualul context legislativ şi politic al României nu poate fi independent... Totul începe cu numirea PDG. Ştim că indiferent de criteriile din procedura de selecţie (concurs, referinţe, palmares, experienţă), toate pălesc în faţa puterii decizionale şi înţelegerii politice cu privire la numire. Odată „uns“ în funcţie, un PDG este condamnat să fie obedient faţă de cei care l-au nominalizat şi care au negociat pentru ca omul „lor“ să ajungă PDG. Ori de câte ori el va încerca să uite această legătură, cei care l-au numit vor avea grijă să-i aducă aminte de obligaţia de a le fi loial. Odată instalat în funcţie, încep presiunile din toate părţile. Fiecare parte interesată de atenţie din partea radioului public va exercita presiunile de care este capabilă. Aici vorbim de presiuni altele decât cele din partea celui care a numit PDG-ul. Să luăm cazul cel mai fericit, în care persoana numită pe funcţia de PDG nu este una şantajabilă, deci nu are slăbiciuni care, cunoscute de unii, ar putea să-l facă vulnerabil. Chiar şi în această situaţie, în timp, presiunile duc la erodarea independenţei PDG. Mecanismul e simplu: funcţia ocupată este una comodă, salariul - mare, avantaje pe măsură. Se creează în timp scurt un confort al funcţiei care îl face pe PDG să răspundă unor comenzi venite din partea puterii doar pentru a nu juca rol de Gică Contra şi, astfel, a-şi periclita privilegiile. Al treilea mecanism de influenţare a PDG al SRR este pus în mişcare de instituţiile de care depinde bugetul SRR. Nu este nimic de explicat aici, aceeaşi poveste ca în cazul administraţiilor locale. Să spunem că şi Guvernul alocă fonduri pentru SRR, deci cu cât mai servil, cu atât mai generos, nu? Un al patrulea mecanism de ştirbire a independenţei este pus în mişcare de rezistenţa personalului la schimbare şi este promovat prin liderii de sindicat din instituţie. Este evident că orice modificare pe care un nou manager ar dori să o impună ar însemna o oarecare reaşezare a angajaţilor, poate chiar restrângeri. În acest moment, sindicatul sau sindicatele intră în acţiune şi îl vor ţine ocupat pe manager cu fel de fel de discuţii, negocieri, proteste, plângeri pe la instituţii ale puterii, ameninţări cu greva, până când PDG cedează şi renunţă total sau parţial la planul, odată curajos, de reformare a instituţiei. S-a întâmplat asta şi în TVR, este o practică veche încă din anii ‘90. Al cincilea mecanism prin care PDG poate fi influenţat este pus în mişcare de către subordonaţii din eşalonul 2 al managementului. Este jocul de-a „să achiziţionăm corect“. Pe scurt, el funcţionează aşa: ca orice instituţie publică, orice se cumpără în SRR trebuie să respecte legea privind achiziţiile publice. Pentru cine nu ştie, această lege a fost gândită ca şi cum toţi cei care se ocupă să cumpere bunuri sau servicii pentru o instituţie publică sunt infractori care abia aşteaptă să plătească sume colosale pentru produse de nimic. De multe ori aşa s-a întâmplat, însă această lege aruncă în ridicol multe metode de achiziţie. Ca să cumperi orice (hârtie igienică sau reportofoane, pixuri sau computere, agrafe sau microfoane), totul trebuie să se desfăşoare după un tipic complicat şi de multe ori ridicol. Mulţi dintre managerii companiilor private nu cred că ar rezista să treacă prin aceste proceduri. Într-o firmă privată e simplu. Managerul răspunde în faţa patronului cu privire la eficienţa achiziţiei. La instituţiile publice, funcţia de control este jucată de o serie de prevederi draconice în care se poate desfăşura achiziţia. În acest cadru extrem de rigid se ajunge ca în aproape orice achiziţie să poată fi găsit ceva care poate fi interpretat ca o nerespectare a unei proceduri. În acest moment, cu semnătura PDG pe contractul de achiziţie, managerii din eşalonul 2, cu care PDG ar intra vreodată în conflict, o vor folosi pe aceasta ca un factor de şantaj. Chiar dacă PDG nu a încălcat cu nimic legea sau nu a aranjat nicio licitaţie, el nu va avea puterea, nici timpul să intre în conflict cu şantajiştii. Aceştia îl vor ameninţa cu Curtea de Conturi, Corpul de control, Garda Financiară. Ce se va întâmpla cu acel manager e simplu: când va dori să schimbe, să simplifice, să îmbunătăţească sau să eficientizeze ceva, va avea nevoie să cumpere ceva. În acel moment va spune - şi am auzit replica asta de câteva ori -: „aş dori să fac asta sau asta, îmi trebuie asta sau asta, dar nu pot să cumpăr nimic, ăştia sunt cu ochii pe mine şi nu vreau să risc“. Aceşti „ăştia“, în loc să fie echipa pe care managerul să-i poată aduce cu el pentru a face performanţă, sunt „ăia“ moşteniţi de manager, pe care nu-i poate schimba şi care, la rândul lor, se vor opune oricărei schimbări. Pare pesimist cadrul prezentat de mine. Din păcate, este real. Ştiu cum poate fi schimbat, dar e mult de povestit, poate mă va întreba cineva cum, le stau la dispoziţie. El poate fi schimbat. Evident, nu de către PDG al SRR, ci de către putere. De către Parlament, Guvern, Preşedinte. Problema este că nici unii dintre aceştia nu doresc să schimbe cadrul. Un conducător al Radioului Public în actualul cadru le este de folos. Un conducător independent de putere, neşantajabil, curajos şi reformator nu le aduce nimic bun.
„Mie, ca ascultător, mi-ar plăcea un serviciu public fără publicitate“
Domnule Klinger, şi la „Curentul“ sunt oameni pe care dumneavoastră i-aţi şcolit. Ei vă cunosc foarte bine şi spun că dacă poate cineva scoate apa din piatra seacă a radioului public, dumneavoastră sunteţi acela. Credeţi că e normal ca, deşi e locul 1 la audienţă, Radio România să aibă încasări din publicitate cât au radiourile începând cu locul 6?
Nu cred că trebuie privit aşa. O asemenea abilitate nu este necesară la SRR. Bugetul de cheltuieli limitat al SRR nu trebuie să aibă ca soluţie de majorare mărirea încasărilor din publicitate. Comportamentul normal ar trebui să includă planificarea corectă a bugetelor de programe, a cheltuielilor curente şi mai ales dimensionarea personalului în conformitate cu bugetul, astfel încât să nu se ajungă la deficit. Pentru asta este necesară producerea cu eficienţă a programelor. Haideţi să discutăm alt aspect: mie ca ascultător mi-ar plăcea un serviciu public fără publicitate. Ar fi un semn de respect faţă de ascultători. Aceştia ar şti că au un program la dispoziţie unde ar asculta programele lor favorite fără să fie întrerupte de publicitate. Ar fi cu adevărat programe premium şi ar fi iarăşi un mod în care programele publice s-ar diferenţia de cele private, diferenţă care, bine promovată, ar atrage o audienţă şi mai mare. Dacă românii plătesc abonament pentru finanţarea serviciului public, de ce să fie nevoiţi să asculte şi reclame? În opinia mea, putem face aceste programe fără banii din vânzarea de publicitate, mai ales că această sumă este un procent mic din bugetul total.
Externalizarea vânzărilor - o soluţie proastă şi scumpă
Externalizarea vânzărilor de publicitate este o decizie bună? Este făcută bine?
Sunt curios care au fost motivaţiile legate de externalizarea acestei activităţi. Dacă în cazul reţelelor de radiouri private motivaţia este financiară (se diminuează astfel plata drepturilor de autor şi a drepturilor conexe către organismele de gestiune colectivă), în cazul SRR, singura explicaţie pe care am auzit-o a fost că s-a apelat la o companie externă deoarece se pricepea mai bine la asta. Nu-mi place această explicaţie. Experienţa a dovedit că oricine a vândut pentru SRR nu a făcut-o în concordanţă cu audienţa sau cu aşteptările. Aceste firme vindeau mai multe canale media, deci nu aveau o presiune pentru a forţa vânzarea publicităţii pe SRR. O echipă internă - deci un departament de vânzări bine constituit, bine motivat, bine condus şi având un training corespunzător, ar face o treabă mult mai bună decât o firmă externă. Şi cred că şi mai ieftin. În calitate de manager al SRR, în loc să spui că „nu ne pricepem la vânzări, hai să externalizăm către o firmă“, mai bine spui „nu ne pricepem la vânzări, hai să angajăm pe cineva care să facă o echipă bună şi să angajăm pe cineva să le facă training“. Sau în concordanţă cu ideea de serviciu public fără publicitate să spună: „nu ne pricepem la vânzări, hai să renunţăm la publicitate în programele SRR, promovăm acest lucru şi servim mai bine scopul nostru de serviciu public“.
Sunteţi specialist în electronică. Aş fi spus Minitehnicus, dar mai potrivit ar fi Maxitehnicus. Din punct de vedere tehnic, cum vi se pare că „sună“ radioul public? Are echipamente performante?
În primul rând, cum sună radioul nu este responsabilitea exclusivă a serviciului tehnic din SRR. SRR este doar producătorul de programe. La ascultători, aceste programe ajung prin intermediul unei alte societăţi - Radiocom - o societate care nu are nicio legătură cu SRR. Este un operator de radiocomunicaţii. Este în sarcina Radiocom să preia programele audio ale SRR şi să le transporte prin linii de radioreleu până la reţelele de emiţătoare aflate peste tot în ţară. Ce vreau să spun este că în final felul cum „sună“ radioul la ascultător în casă este jumătate în responsabilitatea SRR pentru a livra un semnal audio de calitate către Radiocom şi jumătate este responsabilitatea Radiocom ca acest semnal să ajungă cât mai fidel la aparatele de recepţie. Dintre cele două entităţi Radiocom trebuie să investească cel mai mult pentru a păstra calitatea tehnică la un nivel înalt, iar SRR poate doar să negocieze în calitate de client principal condiţiile tehnice de distribuţie ale semnalelor sale. Fireşte că este esenţial ca semnalul iniţial livrat de studiourile SRR să fie impecabil, însă acest lucru nu este o problemă. Ce vreau să vă spun este că în întrebarea dumneavoastră nu este relevant pentru calitatea audio dacă SRR are echipamente performante. În ultimii ani, echipamentele audio s-au îmbunătăţit într-o atât de mare măsură încât şi cele de casă au performanţe acustice şi audio la valorile cerute de normele profesionale de studio. Echipamentele de radio trebuie într-adevăr să fie performante, dar performanţele lor nu se traduc prin semnal audio de calitate (acesta oricum se poate obţine fără probleme). Echipamente performante în ziua de azi sunt cele care ajută realizatorii să facă materiale cu mai puţin efort, mai repede, cu mai puţin personal sau foloseşte resursele mai inteligent. De regulă, aici vorbim de sisteme informatice integrate sau sisteme folosind computere sau gestionate de computere. Problema cu aceste echipamente performante nu este nici selecţia lor, nici achiziţia lor, nici instalarea. Problema mare, în special la radiourile mari aşa cum este SRR, este trainingul. Degeaba se achiziţionează aceste sisteme, dacă utilizatorii opun rezistenţă la introducerea lor, nu fac training, şi dacă fac, nu au abilităţile să le folosească. După această lungă introducere, vă dau totuşi răspunsul: Radioul Public are echipamente performante. Ele oricum se schimbă în permanenţă - tehnologia progresează uimitor de repede, însă pentru a „suna“ bine, SRR are nevoie de o abordare nouă la nivel de utilizator. Work flow-ul trebuie adus la nivelul echipamentului existent, şi echipamentul existent trebuie folosit la nivelul la care a fost el conceput.
SRR trebuie să facă programe premium
Spuneţi că modul de lucru la SRR nu este eficient şi că banii din taxele noastre se duc inutil pe prea multe salarii?
Mi-e greu să fac o analiză obiectivă. Lucrez într-o companie privată care operează trei reţele de radio, una dintre ele având aceeaşi audienţă ca şi Radio România Actualităţi. Noi avem de 10 ori mai puţini angajaţi şi încasăm din publicitate de câteva ori mai mult decât SRR. Este evident că folosim la maxim resursele pe care le avem. Atât pe cele umane, cât şi pe cele tehnice. Achiziţionăm cele mai bune sisteme, pentru a face lucruri complexe cât mai ieftin şi uşor. Un serviciu public, însă, are alte criterii. El nu poate şi nu trebuie să fie eficient comercial. Scopul lui nu este să facă profit, ci să asigure un seviciu audiovizual de calitate. Acest serviciu de calitate înseamnă costuri mari. Aici este de fapt problema. SRR trebuie să se poziţioneze ca un serviciu public, cu programe care nu pot fi produse de către posturile private tocmai din cauza costurilor mari. Aceste programe trebuie să fie programe premium. Din acest punct de vedere, mie mi se pare că SRR trebuie să se definească mai bine. Nu m-ar deranja ca SRR să cheltuiască bugete mari pentru programe premium care să nu se regăsească la alte posturi comerciale. Dar mi s-ar părea de neacceptat ca SRR să cheltuiască sume mari pentru a produce acelaşi tip de program ca al posturilor comerciale, dar care costă de 10 ori mai mult, intrând într-o competiţie inutilă şi fără niciun beneficiu pentru ascultători.
Credeţi că poate deveni radioul public profitabil sau e o bătălie pierdută pentru oricine ar conduce instituţia.
Nu cred că este scopul unui radio public să fie profitabil. Din punct de vedere al bugetului instituţiei ţintele managerului sunt două: unu - să nu-şi depăşească bugetul, şi doi - să cheltuiască bugetul cu maximă eficienţă, adică să producă programe radio cât mai bune în interiorul bugetului. Orice altă ţintă de profitabilitate este falsă şi inutilă. În schimb, menirea principală a managerului SRR este mult deasupra bugetului: este să găsească SCOPUL SRR. Să definească menirea publică a radioului public. Să enunţe acest „caracter public“ şi apoi să găsească tipul de programe care trebuie să fie produse şi difuzate. Orice astfel de program va fi „profitabil“. În asta constă profitabilitatea radioului public. Nu în execuţia corectă a bugetului, ci în găsirea şi producerea de programe care să reprezinte un câştig, deci un profit pentru ascultătorii acestei ţări.
Modelul american
Cum e în alte ţări cu radioul public?
Mă bucur că întrebaţi asta, pentru că pot să vă descriu sistemul public de radio care mi se pare aproape de perfecţiunea atât a slujirii interesului public, cât şi a păstrării independenţei - sistemul din Statele Unite. În Statele Unite, radiourile publice nu sunt în proprietatea statului, ci sunt deţinute de companii, fundaţii, persoane. Toate posturile publice sunt posturi locale. Ele nu pot difuza publicitate, dar pot primi donaţii. Le este rezervat 20% din spectrul de frecvenţe în banda FM - frecvenţe cuprinse între 88-92 MHz. Ca o caracteristică generală, toate difuzează programe care nu se regăsesc în programele posturilor comerciale. Asta le face valoroase şi unice. Se adresează unei categorii mai educate sau minorităţilor. De asemenea, în Washington DC există National Public Radio - NPR. Este o instituţie imensă care produce programe, dar pe care nu le difuzează. NPR este doar o sursă de programe pentru toate radiourile publice din SUA. NPR produce 12 canale de radio distribuite prin satelit. Fiecare radio public poate prelua contra cost fragmente din aceste canale produse de NPR sau le poate transmite integral. Canalele sunt tematice: ştiri, talk-show, sport, jazz, muzică clasică, corespondenţi internaţionali, public affairs. Toate sunt produse la un înalt nivel de profesionalism şi orice post public local îşi doreşte să retransmită fragmente din canalele NPR, programe care îi dau valoare şi pe care ascultătorii nu le pot recepţiona la posturi comerciale. Frumuseţea acestei construcţii vine, însă, din finanţare. Pentru a se asigura că nicio putere nu va controla radioul public, finanţarea se face aşa: Congresul aprobă anual bugetul pentru serviciul public de radio. Acest buget se distribuie către CPB (Corporation for Public Broadcasting), o entitate independentă, a cărei decizii se bazează pe votul unui board de profesionişti. CPB împarte fondurile de la Congres aşa: 25% se plăteşte direct către NPR, dar să nu uităm că NPR nu este un radio propriu-zis, ci este un producător de programe. Restul de 75% se plăteşte către sutele de radiouri publice din ţară, în funcţie de o evaluare independentă şi profesionistă, cu privire la calitatea programelor difuzate local. În final, posturile locale cu banii primiţi de la CPB şi din donaţiile strânse local plătesc cheltuielile de producţie, incluzând plata pentru programele preluate de la NPR. În acest mod, NPR este finanţat indirect de către Congres, trecând prin CPB şi prin intermediul a sute de posturi locale, a căror capacitate de plată ţine de modul în care programele difuzate servesc interesul public local. Este un mecanism atât de frumos, prin care Congresul distribuie fonduri fără să aibă cea mai mică putere de a influenţă programele. Prin acelaşi mecanism sunt încurajate programele care servesc cu adevărat interesul public. Sub scutul acestor mecanisme, conducerea NPR se concentrează doar la a face cele mai bune programe posibile cu costuri minime. Evident, ocuparea funcţiilor de conducere se face exclusiv pe criterii de profesionalism. Există un board format din decani ai facultăţilor de jurnalism, scriitori, care girează toate deciziile. Din păcate în România, nimeni nu se va uita la acest exemplu. România ca stat membru al UE se orientează către modele europene, nu americane. Iar în Europa, există o tradiţie în a păstra centralizat şi sub control radioul public.
Credeţi că o să lucraţi toată viaţa în radio?
Nu ştiu. Media este într-o mare transformare ca urmare a exploziei comunicării pe Internet şi a migrării Internetului în mobil. Probabil atât radioul, cât şi alte medii vor arăta altfel faţă de cum le ştim noi astăzi, şi asta foarte repede. Cred că voi rămâne în acest domeniu al mediei electronice, pentru că mă atrage şi îl stăpânesc destul de bine. Citeaza acest articol pe saitul tau
Comentarii (22)
1. 18-01-2010 20:47
ati pus punctul pe "i"
bravo, ati pus punctul pe "i". e bun baiatul asta, chiar e profi. interesant, chiar daca e cam lung. am citit tot cu mare interes. bravo, chiar asa e cu sefii astia din SRR.o bataie de joc de bani!
2. 18-01-2010 21:19
asta-i consultanta gratis
cine o sa fie la srr PDG sa-si taie articolul asta si sa-l tina sub perna. asta-i consultanta gratis!sa-i treaca in fisa postului!
3. 18-01-2010 22:13
omul are camasa violet
omul are camasa violet, deci stie energetic ce spune, deci e omul lui basescu! aveti grija cu el! glumeam! foarte interesant interviul.felicitari!
4. 19-01-2010 00:11
De unde a avut bani in Ianuarie 1990?
De unde a avut Daniel Klinger bani si know-how in 1990 ca sa infiinteze un post de radio? Romanul crescut sub talpa comunismului nu stia cu ce se maninca asa ceva.
5. 19-01-2010 02:59
PE RADIOUL PUBLIC SCRIE R.E.F.O.R.M.A. !
PE RADIOUL PUBLIC SCRIE R.E.F.O.R.M.A. !... ACOLO TREBUIE SA FAC O REFORMA LA SANGE AS-ZISUL GUVERN DE DREAPTA ... MAI TINERE RONCEA ! INTELEGI TU ! R.E.F.O.R.M.A. L.A. S.A.N.G.E. ! O JUMATATE DIN CEI CE LUCREZAZA PE ACOLO ... TREBUIE SCOSI LA SAPA SI LA ARATURI ! CU SIGURANTA LE-AR STA MAI BINE DECAT CU MICROFONUL IN GURA SAU PE LANGA GURA ! RADIOUL PUBLIC SAU RADIO ROMANIA ACTUALITATI ... ARE NEVOIE DE REFORMA DRASTICA ... ! EU SUNT UN DUR SI-I JUDEC .. NU DUPA CE SE AUDE ... CI DUPA FAPTELE LOR NEGRE SI INCA NECUNOSCUTE MARELUI PUBLIC ! ... SI INTELEGE , RINERE RONCEA .... E DEZASTRU IN INIMA RADIOULUI INCLUSIV LA RADIO ROMANIA ACTUALITATI ! ... SE SPALA FOARTE MULTA VARZA LA MASS-MEDIA NATIONALA PLATITA CU BANI GREI DE CATRE CONTRIBUABILI ! .. VOI REVENI LA ACEST SUBIECT ... VICTORE DUPA CE VEI SCRIE SI DESPRE DEZASTRELE DIN TELEVIZIUNILE NATIONALE ! ATUNCI, DUPA CE VEI OGLINDI JIGODISMUL ASA-ZISILOR ProfeSIONISTI ai mass-media nationala .. PLATITA CU BANI GREI DIN BANII CONTRIBUABILILOR ... VOI REVENI LA TINE SA-TI EXPUN ADEVAR - ADEVARAT ! *MultaViata* *Zamolxienii*Zegetini*
6. 19-01-2010 06:32
Cu alte cuvinte
Reforma trebuie sa inceapa de la temelie, constitutia schweizer, mai mult gaura decit brinza, legile organice, legile de functionare a institutiilor. Altfel se va construi pe nisip.Si tot ce se spune sau scrie vor fi doar LOLOURI. O zi buna!
7. 19-01-2010 07:38
ocuparea funcţiilor de conducere se fac
Un document imbatabil, elaborat de Serviciile Secrete: MAFIA EVREIASCĂ A PUS STĂPÎNIRE PE ROMÂNIA...
8. 19-01-2010 08:17
ocuparea funcţiilor de conducere se fac
Radio Romania actualitati trebuie sa redevina ceeace a fost intre anii 30-40 adica un radio al fair-play-ului cand conducerea era numita dupa profesionalism si nici decum politic !
9. 19-01-2010 08:25
SRR o institutie comunistoida
SRR este o institutie unde angajarile se fac in "familie", chiar si intre vecini, in stil mafiot. tatal isi aduce fiul sau fiica, etc. Calitatea programelor este pe masura.Fiecare face ce vrea in SRR! Popii de la "viata religioasa" fac cea mai de jos propaganda posibila (a se vedea "cazul" N.Corneanu), emisiunile de divertisment de simbata si duminica dimineata sunt, de multa vreme, talk-showuri paranoido-politice, emisiunile "politice" sunt ..em. distractiv-umoristice prin "neutralitatea si echidistanta" lor, etc. Dupa amiaza, pe RRA niste fatuci, parca toate trase la indigo, vorbesc si vorbesc despre subiecte anoste carora le dau o importanta planetara. Emisiuni muzicale prezentate de retardati carora nu le este jena sa copie formate de la "particulari" in care facilul si vulgaritatile sunt la ele acasa. Mai nou RRA imprumuta "prezentatori" de la radiourile particulare de nu mai stii daca asculti RRA sau RFI, N24, etc... Prezentatorii de stiri citesc ca la megafoanele din garile CFR si pt care toate cuvintele straine se pronunta in...engleza. Gramatica ,topica dar mai ales vorbirea romaneasca lasa de dorit. Stirile sunt "cintate" dupa modelul "blondelor" de la TV urile particulare cu o cadenta...americaneasca. Se vede de la o posta ca SRR este o institutie fara de stapin profesionist, cu autoritate! SRR se lauda cu vreo 4 canale dar nimeni nu-si pune problema rentabilitatii lor atita vreme cit ele nu se "aud' decit in anumite regiuni....
10. 19-01-2010 08:56
Dezgustator....
Nu am absolut nimic cu omul asta, Klinger, raspunsurile lui sunt pline de modestie si bun simt. Problemele (in numar de trei) sunt cu "ziaristul" care pune intrebarile. Pe rand. 1. Despre ce "gaura neagra" vorbim la Radio Romania, despre ce "picior in groapa", ce "apa trebuie scoasa din piatra seaca", cata vreme postul-etalon al corporatiei, Radio Romania Actualitati, este lider de audienta? 2. "Contribuabilii platesc bani grei la radioul public" - zice dl. Roncea. 2,5 lei pe luna (echivalentul a doua calatorii cu tramvaiul, de pilda) sunt bani grei?? Chiar jupoaie Radio Romania oamenii?? Pe de alta parte, asa functioneaza sistemul public de radio-TV aproape peste tot in lume. Haide sa ne imaginam impreuna urmatoarea situatie. De acord, gata, de maine lichidam taxa de abonament, inchidem Radio Romania - vor fi oamenii mai bogati?? Vor fi ei mai buni, ascultand doar radiourile private?? In fine 3. Rar mi-a fost dat sa vad atata servilism la un jurnalist, cand se adreseaza invitatului sau la microfon. "Sunteti cel mai experimentat si cel mai complet om de radio din Romania", "Sunteti specialist in electronica; v-as fi spus Minitehnicus, dar mai potrivit ar fi Maxitehnicus", etc, etc. Bietul om (Klinger) incearca jenat sa-l mai tempereze pe lingusitor, dar ala nimica.... De aici si titlul acestui mesaj : "Dezgustator"... Asa ca, daca Radio Romania POATE ca nu face jurnalism, atunci interviul asta IN MOD SIGUR nu e jurnalism. Altfel, toate cele bune...
11. 19-01-2010 09:05
Articol
Foarte interesant articolul!Acest om chiar este un profesionist!Cat despre SRR-unii de acolo tin cu PSD-ul altii cu PNL-ul,altii cu PDL-ul si aproape la toti li se vad opiniile politice!Cred ca la un post public de radio sau de TV,platite(in mod silit) si de mine,opiniile politice ale reporterilor,realizatorilor nu ar trebui sa transpara!
12. 19-01-2010 09:21
pentru nr.4
n-ai inteles. unifun a fost infiintat de fun radio din franta si toti care lucrau acolo erau angajati dar fara salariu. asa, ca la o multinationala cu sclavi romani.capisci?
13. 19-01-2010 09:25
lui 123
hai recunoaste ca ai salariu mare la radio romania din banii nostri. ok 2,5 lei nu sunt multi dar firmele platesc vreo 200 lei pe an. si daca faci 2,5 lei inmultit cu numarul de familii, unde se duc banii astia, in salariile voastre nesimtite? hai sictir! te-au durut intrebarile, pe mine in locul tau m-ar fi durut raspunsurile.da si eu cred ca e de la camasa violeta a lui Klinger de Roncea i-a pus asa intrebarile! :grin :grin :grin
14. 19-01-2010 09:41
ioanei
Ok, Ioana, asa facem, dam foc la Radio Romania, desfiintam si orchestra simfonica, si corurile de copii (care au salarii nesimtite din banii oamenilor si ne intoxica numai cu manele) - ascultam doar posturile private, acolo se face meserie. Mie imi e egal, nu sunt angajat Radio Romania (nu am auzit sa aiba studio la Tulcea), dar ascult Radio Romania. Si nici macar nu ascult Actualitati, ci Cultural (stiai ca au un asemenea canal??) Sunt ticnit, ai dreptate, asta e.
15. 19-01-2010 10:10
lui 123
eu zic sa ne dai si adresa si numele si numarul de telefon ca sa ne convingi ca nu lucrezi la radio.(poti sa iei la intamplare de pe paginigalbene ca oricum nu verifica nimeni pt. ca nu intereseaza pe nimeni. haida-de eu cred ca esti chiar la PR la radio ca esti prea patimas. :)
16. 19-01-2010 10:19
confirm:dani=maxitehnicus
sunt un fost coleg de facultate al lui dani klinger si confirm: dani e un PERSONAJ. si da e maxitehnicus. are o pasiune teribila pentru electronica si in plus e foarte inteligent si cu mult bun simt cum observa si un alt forumist. cat despre lumea radioului, cei care au avut tangenta cu ea stiu ce a insemnat dani pentru radioul romanesc. Felicitari lui Victor Roncea pentru ca aduce numele lui dani in discutie si il si pune pe scara valorilor acolo unde-i este locul. Bravo Curentul, Bravo Dani!Si nici eu nu cred ca Dani s-ar baga vreodata la Radio Romania desi ar merita.
17. 19-01-2010 13:46
maxi
Maxitehnicus sau nu etnia lui l-a ajutat foarte mult sa ajunga unde e, ceea ce nu e fair play in comparatie cu un roman care o ia de la zero si nu are nici un ajutor. La acelasi efort Maxitehnicus va fi intotdeauna mai sus.
18. 19-01-2010 13:47
JPR
Modelul NPR din SUA nu poate fi transplantat in Romania, nu mai copiati alte sisteme fara sa va ginditi ce rezulta dupa aia. Ati facut asta si cu economia, ati dat-o de pomana pe $1 si Romania a ajuns colonie economica nemaiproducind aproape nimic.
19. 19-01-2010 14:10
jalnic
Cam lung materialul pentru o campanie penibila pentru conducerea Radioului. D. Klinger traiesti din amintiri pe care Roncea le umfla intr-un mod absolut penibil. Daca nici asta nu este cult al personalitatii, atunci Ceausescu era un simpatic! Solutiile propuse de Marele Om de Radio sunt teorie de debutant, nu a citi nici macar legea SRR, acolo scrie clar de scop, sa dea pe site-ul SRR sa mai invete si el ceva. Solutiile sale sunt la genunchiul broastei, la probleme de pregatire a gradinitei SRR. Lasa-ne frate, cu aerele astea, ce mare emisiune faci acum sa ne dai pe sapte, esti depasit ca manager dac apelezi la teorii de doi bani traduse din manuale vechi, nu ai facut nimic nici in privat, ai profitat de tot felul de scoli si functii, nu esti un nume in FM daca ai fost la inceput undeva, altfel Petre Roman trebuia sa fie presedinte pe viata al Romaniei.
20. 19-01-2010 14:23
pt.nr.20
Va e frica sa nu vina baiatul asta la SRR :grin :grin :grin ha ha ha ce misto, roncea iar ai dat lovitura. ai creat dezbatere. si nu are de ce intra pe site-ul SRR ca nu are ce invata de acolo. N-ai vazut ca nu-l intereseaza. daca va lauda, intrai si-i ridicai osanale asa cum faceti si pe post cu cine-i la conducere! sunteti jalnici in frunte cu victor ionescu. deja m-am decis il sustin pe klinger la sefia srr. sa va vad fetele! :grin :grin guess whoooo?
21. 19-01-2010 17:05
necesara
Se impune categoric reorganizarea echipei cit mai urgent
22. 19-01-2010 19:17
Catre "alt angajat din Radio"
Va dau dreptate cam in tot ceea ce scrieti. Solutiile propuse de mine sunt intr-adevar teorie de debutant, sunt la genunchiul broastei. Si pentru ca stiti mai bine decat mine programul gradinitei SRR se pare ca se preadau aceste teorii pe acolo. Eu nu am sustinut ca sunt mare om de radio, nici ca am exprimat teorii complicate. Problema la SRR se pare ca este faptul ca aceste teorii simpliste nu sunt transpuse in activitatea radioului public si nici in programele sale. Or fi predate pe la gradinita SRR dar in birourile managerilor ele nu sunt cunoscute. Ar fi bine sa mai treaca pe la gradinita.
Cu privire la enuntarea SCOPULUI SRR in legea de functionare, aveti dreptate. Acolo se gaseste. Dar DOAR acolo. In lege si pe site. Nu si in programe. Nu si in bugete. Nu si in constiinta conducatorilor radioului. Cei mai multi ascultatori ai radioului public nu citesc legea de functionare a SRR si nici site-ul. Dati un anunt pe ora in programele RRA in care sa informati ascultatorii ca pot afla SCOPUL radioului public din lege sau de pe site. Pentru ca din programe nu-l vor afla deocamdata. Asta am vrut sa spun. PDG trebuie sa ia SCOPUL din lege si sa-l puna in programe. Si inca ceva: traim intr-un mediu in continua schimbare si transformare. Competitia este acerba - nu intre posturile publice si cele private, nici macar intre radio si televiziune, ci intre diverse moduri de comunicare catre oameni. Daca nu-ti adaptezi mesajul in cativa ani vei ajunge un canal perimat. SCOPUL trebuie regandit, reformulat, reinventat. Legea actuala a formulat scopul adaptat la realitatile din acel moment. EL trebuie mereu adaptat si regandit.
Cu privire la presupusa mea campanie pentru conducerea radioului puteti sta linistit. Am spus ca nu doresc asta, nu ma intereseaza, ocup o pozitie foarte buna intr-o firma de top pe care nu vreau sa o parasesc. Deasemenea stiu ca nu intru in calculul nimanui. Macar aici ar trebui sa-mi acordati credit si sa-mi validati expertiza: va garantez ca nici o persoana care va dori sa reformeze institutia NU VA AJUNGE PDG. Stati linistit. PDG va ajunge cineva care va fi garantul pastrarii status-qvo-ului actual. Noul PDG nu va schimba nimic, pentru ca asta va fi misiunea principala cu care va fi investit.
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
