În activitatea academică se distinge preocuparea permanentă de a omagia pe înaintaşi, rememorând contribuţiile lor ştiinţifice, perspectivele deschise pentru cercetare şi, de ce nu, dezvoltarea unor idei ce-şi păstrează actualitatea.
Recent, Secţia de Ştiinţe Medicale şi Institutul de Antropologie „Fr. Rainer“ au evocat personalitatea lui Alexandru Şutzu (1837-1919), întemeietorul psihiatriei româneşti. În cuvântul de deschidere, acad. Constantin Popa a subliniat că psihiatria ştiinţifică din ţara noastră începe cu Al. Şutzu, deşi, desigur sunt şi înaintaşi cum este Obreja, între altele, pionier al psihosomaticii. În continuare au susţinut comunicări prof. univ. Constantin Bălăceanu Stolnici, membru de onoare al Academiei Române, dr. Valentin-Veron Toma, prof. univ. Nicolae C. Marcu, prof. univ. Radu Iftimovici, conf. univ. Cătălina Tudose, dr. Octavian Buda prof. univ. Constantin Dimoftache. Dr. Matei Stårcea Crăciun a citit mesajul transmis sesiunii de Radu Negrescu-Suţu, nepot al lui Al. Şutzu, care prezintă arborele genealogic al familiei, cu rădăcini încă din sec. XIV-XV şi rolul avut de reprezentanţii acesteia în istoria politică, socială, ştiinţifică şi culturală românească. Născut în 1837, Al. Şutzu a făcut studiile medicale la Atena şi apoi la Paris, unde, în 1865, şi-a luat doctoratul cu teza „Considérations sur la dyspesie essentielle“. Întors în ţară, Al. Şutzu a activat mai bine de patru decenii la Ospiciul Mărcuţa, fiind, rând pe rând, medic secundar, medic primar şi apoi director, ocupând şi funcţia de secretar al Societăţii Medicale Ştiinţifice din Bucureşti. Şi-a concentrat activitatea ştiinţifică şi organizatorică în transformarea Ospiciului într-o instituţie medicală modernă care să aibă ca principal obiectiv reinserţia bolnavului vindecat în viaţa socială. Astfel, a perfecţionat metoda terapiei ocupaţionale, revoluţionară pentru acel timp, începută de dr. Petre Protici, organizând ateliere noi. În 1877 înfiinţează un sanatoriu privat, unde erau trataţi cei cu dare de mână şi unde pacienţii, în afara unor condiţii sporite de confort, beneficiau de acelaşi tratament medical. Au fost evidenţiate şi contribuţiile sale în domeniul medicinei legale, amintindu-se că, în calitate de expert, a întocmit numeroase rapoarte şi elaborând articole şi monografii de specialitate. Nu a fost uitat aportul său la dezvoltarea presei medicale din ţara noastră ca fondator şi redactor la „Gazeta Spitalelor“, unde a publicat numeroase articole. Dr. Gh. Brătescu consemna: „El este sufletul acestei publicaţii... Sunt numere întregi scrise numai de Şutzu, ceea ce explică orientarea generală a revistei către problemele de medicină legală şi psihiatrie.“ Concomitent a desfăşurat o bogată activitate didactică, susţinând cursul de „Clinica boalelor mentale“, primul curs specializat de patologie şi clinică psihiatrică din ţara noastră. Ca profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti a predat un curs de patologie mintală şi medicină legală şi, după despărţirea psihiatriei de medicina legală, a devenit titularul primei catedre de psihiatrie din România. Ca recunoaştere a meritelor sale ştiinţifice a fost ales, în 1888, membru corespondent al Academiei Române. În timp, se părea că peste opera ştiinţifică a lui Al. Şutzu s-a aşternut uitarea şi readucerea ei în atenţia specialiştilor a reånceput odată cu cercetările întreprinse de dr. Valentin-Veron Toma, care a publicat unele dintre articolele sale în lucrarea „Nebunia. O antropologie istorică românească“ şi apoi monografia „Alexandru Şutzu. Începuturile psihiatriei ştiinţifice în România secolului al XIX-lea.“ Acum a fost prezentată a doua ediţie a lucrării lui Al. Şutzu „Alienatul în faţa societăţii şi a ştiinţei“, apărută la Editura Academiei Române şi îngrijită de dr. Valentin-Valer Toma, care identifică patru direcţii majore: „psihologia, psihopatologia, clinica psihiatrică şi medicina legală“. Şi propunerea ca la Spitalul Mărcuţa, acum dezafectat, să se facă un „Muzeu al neuroştiinţelor“, patronat de Secţia de Ştiinţe Medicale a Academiei Române. Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|