„De ce nu iubim femeile din Doboranţi?“, este titlul ultimului post al solistului trupei Vama de pe blogul său personal. Iar cântăreţul are argumente serioase pentru a-şi susţine teoria: „Pentru că ceva din fiinţa lor, dacă
nu toată fiinţa lor, ţipă ascuţit, ca un croncănit de cioară care prevesteşte ninsoarea: uite-mă, sunt aici! sunt AICI! Pentru că totul este afişat ca pe un galantar dintr-o piaţă de fructe. Tzâtzele, la vedere, umflate artificial, cu sfârcurile luptând să iasă la suprafaţa tricoului îndoielnice, cu bucile înfăşurate strâns în blugii cu două numere mai mici şi picioarele înfipte în cizme cu tocuri înalte“.
Tudor spune că femeile din Dorobanţi nu au nicio latură misterioasă şi nicio poveste de spus. „Sunt nişte condici de reclamaţie pe caiete dictando. Vii, semnezi şi pleci!“, continuă artistul.
Solistul trupei Vama nu uită în descrierea sa, mai mult sau mai puţin plastică, de latura fizică a problemei. Tudor continuă şi spune că femeia din Dorobanţi reprezintă un simplu trofeu al bărbaţilor care frecventează această zonă şi că, prin natura ei, nu te poate face să uiţi de tine. „E povestea tragică a dorului de carne, în cel mai bun caz. El mistuie bărbaţii în miez de noapte, când vinul îngraşă simţurile şi tulbură vederea. Atunci, femeia de Dorobanţi îşi trăieşte momentele de glorie, sărman fluture de noapte disperat să ajungă în centrul Luminilor Oraşului“, a conchis Chirilă.
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
