Congresul PSD n-a fost bine organizat, au cârtit mulţi. Fiinţe sensibile, congresişti şi invitaţi, dar mai ales mulţimea de gură-cască au fost de-a dreptul oripilaţi de spectacolul de prost gust al vrăjitoarelor nicicum discriminate şi de
fulgerătorul duel verbal Pandele-Vanghelie, preludiu al marelui concert. Ehei, dacă s-ar fi făcut la Parlament, nu se întâmplau asemenea grozăvii. Căci acolo e SPP cât cuprinde, ziariştii nu umblă creanga, nici măcar pe la cantină, să vadă ce mănâncă aleşii (deşi noi, alegătorii de rând, cam ştim ce, ştim şi cât: cu polonicul). Acolo, în ctitoria lui Ceauşescu, se poate ţine într-adevăr un Congres demn de tradiţia măreţelor şi solemnelor Congrese ale PCR. Dar aşa?
Până la urmă, n-a ieşit prea rău. De fapt, n-a ieşit rău deloc. Conflictul primarilor ilfoveni s-a aplanat urgent, unul revine în partid, altul va fi reconfirmat vicepreşedinte. Autoritatea morală a fondatorului partidului s-a exercitat şi aici covârşitor, unanim acceptată de când nu mai e „preşedinte de onoare“, dar nu oricum, ci reconfirmat în funcţie periodic. Cu sau fără vrăjitoare, flacăra violetă n-a perpelit pe nimeni, poate doar pe Cristian Diaconescu, vedetă meteorică a partidului, care nu e exclus să fie băgat într-o chestie mai sulfuroasă. Personaj implicat în scandal mai poate fi „Cristi“, lider cu şanse - gata.
În limbaj de lemn, am spune că a fost un Congres de continuitate - schimbare. Schimbarea e doar liderul nou. De ajuns până una-alta. Un lider mai altfel decât cei de până acum, şi din PSD, şi din alte partide. Victor Ponta are discurs modern, nu bate câmpii, e ambiţios, nuanţat, dinamic şi pare să aibă tact. Nu-şi face capital politic facil luându-se fără noimă de preşedintele ţării (reţeta răsuflată a multora), dar se anunţă adversar necruţător al premierului Boc şi al partidului aferent, dar cine guvernează în vreme de criză are de tras ponoase.
Continuitatea o anunţă chiar noul lider: nu vrea neapărat o „reformare“ a PSD, deşi pe ici - pe colo, prin părţile esenţiale, se arată hotărât să umble prin partid. Continuitate înseamnă şi repunerea în „drepturile lor istorice“ a lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase, pe care Ponta îi preţuieşte şi îi va avea mereu aproape.
Ce n-a avut Congresul, n-a avut parte doctrinara şi programatica, dar cui i-a stat capul la aşa ceva? Doar lui Ion Iliescu. Departe de coşurile cu crabi încleştaţi pentru funcţii, a rostit cel mai consistent discurs, în care a povăţuit cum ar trebui să arate un adevărat Congres.
Asupra Congresului se abate o ploaie de ironii, toată lumea produce glumiţe pe seama lui. Ziariştii de duh ai momentului descind dintr-o tradiţie respectabilă a presei române pe care Caragiale o diagnostica drept „cruda epidemie a spiritului“ „Orice băiat de la orice ziar, fie de altminteri nu tocmai prost, se crede dator a face spirit în fiece şir. Aşa avem o inundaţie de glume care mai de care mai imposibile, un potop de jocuri de cuvinte care mai de care mai piramidale“.
A, era să uit. N-am zis nimic de Mircea Geoană. Dar ce-ar mai fi de zis?
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
