După deconspirarea „greilor“ şantajului de presă, tartorul lor, puşcăriabilul Sorin Ovidiu Vîntu, un speculant al ideilor altfel inventiv - de aceea şi păstoreşte revistuţa intelectualoizilor „Idei în dialog“ - şi-a făcut
avânt, cu armele ticăloşiei, în spaţiul virtual. Cu o televiziune care scuipă zilnic pe meseria numită jurnalism, total decredibilizată, trustul minciunilor, Realitatea-Caţavencu, a adoptat tactica infiltrărilor şi manipulărilor pseudo-mediatice, ca strategie a subversiunii totale, comandate de la Răsărit. Aşa au ajuns o serie de „portaluri“ de „Hotnews“ şi nişte fişte-“independenţi“ din spaţiul online să devină, în tentativa mogulului de reconsolidare media, avatarele şantajiştilor şefi ai lui Vîntu, aglomerând cu deşeuri ziaristice locul de refugiu al jurnaliştilor liberi.
Un studiu de caz pentru o viitoare şcoală a contra-jurnalismului de faţadă virtual poate fi cel legat de operaţiunea - altfel slabistă - de distrugere publică a senatorului PD-L Iulian Urban, cel mai tânăr ales al românilor din Senatul României. Care, pe lângă acest fapt, se mai poate lăuda, printre altele, cu lichidarea în linie a afacerilor de presă murdară ale nababului de Deltă, de la ziarul „Ziua“ la Realitatea TV.
Povestea începe pe când o tânără promiţătoare a presei de Dâmboviţa, pe numele ei Emilia Şercan, presta la „Evenimentul Zilei“ ca lunetistă de serviciu cu azimut Sorin Ovidiu Vîntu. De la puşca cu lunetă a trecut la rafale de mitralieră. Azi-aşa, mâine-aşa, până când, într-o zi cam pe la prânz, a primit un telefon de la tătuka Vîntu cu o invitaţie la menajerie. Fascinată pe loc de personalitatea, şarmul şi profesionalismul celui pe care, până nu demult, îl lucrase la gioale până la mantinelă, i-a căzut în braţe, cu un salariu de peste 10.000 de euro lunar, chiar la Realitatea TV. Nu după mult timp aflăm că s-a deplasat în „spaţiul online independent“, dornică de noi experienţe, mai mult sau mai puţin virtuale. Culmea, e promovată pe loc de televiziunea de unde îşi dăduse, chipurile, demisia. Subiectul: o „anchetă“ din care reieşea că Iulian Urban a făcut „donaţii nejustificate“ la PD-L şi este, deci, un senator controversat. „Întâmplător“, casa de avocatură Urban şi Asociaţii pusese pe-atunci în colimatorul legii chiar Realitatea TV şi datoriile ei neachitate, inclusiv la stat. Din tot Parlamentul României, tânărul Iulian Urban era cel mai periculos, în viziunea „independentei“ preluate şi colporate cu largheţe de „fostul“ său patron. Din păcate pentru profesionalismul de şanţ al micilor sculeri-matriţieri ai lui Vîntu, conform unui raport al Institutului de Politici Publice, Iulian Urban a reuşit să urce reprezentanţii PDL-ului în topul „celor mai conştiincioşi parlamentari din Camera Superioară a Parlamentului“. Mai exact: în topul prezenţei la lucrarile în plen, cu o prezenţă mai mare de 70%, în clasamentul senatorilor cu cele mai multe iniţiative legislative, unde Iulian Urban este primul în top cu 51 de acte, la numărul declaraţiilor politice susţinute de la tribuna Senatului, cu Urban în Top 3, şi la numărul cel mai mare de interpelări şi întrebări în Senat.
Mai mult: este singurul parlamentar care nu are maşină de la Senat, nu cere bani de chirie deşi nu este din Bucureşti, nu decontează deplăsările din teritoriu, nu a plecat niciodată într-o deplasare externă pe banii statului, nu are telefon mobil plătit de Senat şi nu decontează convorbiri, nu are laptop de la Senat, nu are sumă forfetară şi îşi plăteşte birourile teritoriale din banii lui, iar membru de partid este doar din august 2008.
Nimic nu i-a convins pe executanţii ordinelor. Călare pe Urban a fost aruncat chiar locotenentul-major al „societăţii civile“ marca SOV, Mircea Toma necredinciosul, urmat de o altă jurnalistă de Realitatea, care a reuşit însă să-şi primească răspunsul corect. Nemulţumiţi de rezultat, potăile de presă din lesa lui Vîntu au preluat haloimăsul livrat de „independenţii online“ şi l-au pus într-o publicaţie de toată jena, unde a semnat un alt lingău la toate porţile, clonat însă, foarte curajos, sub acoperirea a două pseudonime. E vorba de un individ precar, cu măşti de toate culorile şi formele, care şi-a găsit, în sfârşit, culcuşul: în presa insalubră şi interlopă. Un „pro-băsescian“ care, pe vremuri, scria la comanda lui Vîntu despre „abuzivul“ Băsescu şi „intervenţiile sale prezidenţiale“ „ilegale“. Acum o să se aleagă, cel puţin, cu un proces. Din păcate, trebuie să fim conştienţi de faptul că asanarea presei nu va reuşi atâta timp cât toţi infirmii sufleteşti se vor juca la butoane cu avatare „independente“ specializate în mercenariat şi linsul oaselor de peşte aruncate de la masa stăpânului. Starea jurnalistului care apără adevărul rămâne cea de alertă, de prezenţă continuă.
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
