10 ani de nanotehnologie în România Convorbire cu acad. Dan Dascălu, Director general al Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Microtehnologie
- Seminarul „10
ani de nanotehnologie în România“, organizat de Academia Română şi Agenţia Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, desfăşurat cu puţine zile în urmă, a prilejuit o evaluare a nivelului cercetării ştiinţifice româneşti din nanoştiinţă şi nanotehnologie. Altfel spus, cum a fost, cum este şi cum va evolua acest domeniu în care îşi pun atâtea speranţe atât specialiştii, cât şi cei care beneficiază de aceste tehnologii de vârf?
- S-au împlinit zece ani de la prima dezbatere publică legată de nanotehnologii (4 februarie 2000, Academia Română), marcând începutul unei acţiuni concertate de definire a unor tematici de cercetare, urmată de elaborarea unor programe dedicate nanoştiinţei şi nanotehnologiei. Între timp, au avut loc importante acumulări atât în planul dotărilor experimentale, cât şi al rezultatelor obţinute şi al articolelor publicate. Printr-o coincidenţă, exact după zece ani este momentul unui nou început. Aceasta pentru că cei care conduc cercetarea ştiinţifică din ţara noastră consideră că nu mai putem finanţa cercetarea pe un front extrem de larg şi fără ţinte bine definite. S-au conturat patru posibile priorităţi.
- Care sunt acestea?
- În domeniul cercetării s-a anunţat un set de posibile priorităţi - sănătate, energie, nanotehnologii şi tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor. Desigur, sănătatea şi energia pot fi considerate priorităţi la nivel naţional, tehnologiile fiind un mijloc, nu un scop în sine. Nu ne putem imagina că România poate dezvolta singură aceste tehnologii şi trebuie să-şi aleagă direcţiile de cercetare prioritare după o inventariere atentă a resurselor, să dezvolte relaţii de colaborare pe plan internaţional, ceea ce înseamnă şi interacţiunea cu companiile multinaţionale care activează acum în România. Se ştie mai puţin, dar unele mari companii internaţionale nu au în România numai o fabricaţie de serie, ci dezvoltă şi noi tehnologii, noi produse.
- Un exemplu?
- Firma Renault are în România cel mai important centru de dezvoltare în afara graniţelor Franţei, cu peste două mii de oameni.
- Se poate spune că aşteptările mari sunt din aceste colaborări, cum aţi făcut şi Dumneavoastră, şi cu realizări notabile.
- Da, Institutul de Micro şi Nanotehnologie are colaborări cu companii din străinătate şi, acum, suntem în diferite faze de iniţiere a unor cercetări comune cu filiale ale unor companii internaţionale care activează în România.
- Cum evoluează relaţia dintre ştiinţele fundamentale şi tehnologii?
- Există o legătură foarte strânsă între ştiinţele fundamentale şi tehnologii. Tehnologiile avansate sunt extrem de complexe, se dezvoltă rapid şi se dezvoltă cu contribuţia ştiinţelor fundamentale. Esenţial pentru ce se întâmplă în prezent este circuitul extrem de rapid al cunoştinţelor. Aşa se explică, de pildă, faptul că laureaţii Premiului Nobel în ştiinţe primesc această distincţie relativ curând după ce au făcut descoperirea care i-a consacrat: aplicarea se face foarte rapid. Pe de altă parte, cercetarea a devenit multi şi interdisciplinară şi formaţia iniţială devine insuficientă, cercetătorul trebuie să se recalifice, să capete o altă competentă sau să lucreze în echipe multidisciplinare. Într-un astfel de context, a face cercetare numai de dragul cercetării însemna a risipi timp şi bani. De pildă, în domeniul imens al materialelor se poate publica aproape orice în momentul în care există un anumit grad de noutate şi se utilizează echipamente moderne de caracterizare. Dar, ceea ce structurează cercetarea este orientarea spre aplicaţii, aşa cum se petrec lucrurile la nivelul unei mari companii sau într-un program naţional.
- Cum se stabilesc aceste direcţii?
- Ţinta este legată de dezvoltarea anumitor tehnologii care pot rezolva probleme stringente cum ar fi, de pildă, folosirea energiilor curate în loc de combustibilii fosili. În momentul de faţă automobilul complet electric este o astfel de ţintă.
- Nanoştiinţa şi nanotehnologia au avut o dezvoltare impresionantă şi, cum spuneam, se pun mari speranţe în dezvoltarea viitoare a acestor domenii. Sunt autori care consideră nanotehnologia ca miracolul acestui mileniu. Pentru cei nefamiliarizaţi, ce reprezintă? Etimologic, nano înseamnă ceva foarte mic...
- Precis, un nanometru este a miliarda parte dintr-un metru. Cum se ştie, materia este structurată în atomi la o scară mai mică decât cea nano, la dimensiuni sub un nanometru. Este cunoscut tabelul periodic al elementelor şi, dacă avem substanţe care coincid cu elementele respective, cum ar fi fierul sau cromul, atunci proprietăţile atomului determină proprietăţile unei substanţe. O observaţie interesantă este aceea că modul în care se poziţionează atomii unii faţă de alţii este şi el important. Atât diamantul, cât şi grafitul sunt formaţi din atomi de carbon, dar câtă diferenţă între proprietăţile lor! Nanomaterialele sunt structurate la scara „nano“, în aglomerări de atomi (grăunţe) cu dimensiuni de ordinul zecilor de nanometri. Un material nanostructurat are cu totul alte proprietăţi de cât materialul obişnuit, chiar dacă atomii constituenţi sunt aceiaşi. Dacă ne întoarcem în timp, se pare că faimosul oţel de Damasc avea calităţile unui material nanostructurat, evident obţinut prin mijloace empirice. Mai departe, prezintă interes suprafaţa nanostructurată, care capătă cu totul alte proprietăţi - poate fi, de pildă, hidrofobă, ceea ce înseamnă că pe suprafaţă nu aderă picături de apă; alternativ - poate să evite acoperirea cu praf. Par lucruri banale, dar aplicaţiile sunt foarte importante în plan economic.
- Ce se mai prefigurează?
- În natură, de pildă în corpul uman, materia vie este structurată pe diverse nivele (la diverse scări): molecule, celule, ţesuturi, organe. Structurarea la scară nano este esenţială: de pildă la nivelul moleculelor de ADN. Există un front de cercetare extrem de larg în nanobiologie şi nanomedicină, dar va mai dura mulţi ani până când se vor obţine rezultate decisive. Depistarea tumorilor maligne la scară moleculară ar fi esenţială: acolo apar dereglări cu şase ani înaintea primelor semne clinice ale bolii.
- Conduceţi un institut care are rezultate remarcabile, deşi mai puţin cunoscute. Pe care dintre acestea le-aţi aşeza într-un top al excelenţei?
- Este vorba de Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Microtehnologie (pe scurt IMT), de fapt un institut de micro - şi nanotehnologie. Aş menţiona mai întâi faptul că avem un „centru de excelenţă“ finanţat din fonduri europene (2008-2011), primul de acest fel după admiterea României în UE, şi acesta într-un domeniu de înaltă tehnicitate, cel al undelor milimetrice şi al fotonicii. Mai participăm apoi la un „laborator european asociat“ (LEA) cu CNRS (Franţa), coordonånd activităţile comune legate de nanodispozitive de foarte înaltă frecvenţă. Acelaşi colectiv este implicat şi în două proiecte de nanoelectronică, în colaborare cu firme reputate din străinătate. În fine, aş menţiona IMT-MINAFAB, o facilitate tehnologică complexă, unică în noile ţări membre ale UE. Citeaza acest articol pe saitul tau
Comentarii (4)
1. 25-02-2010 21:01
CANCER
Produsele care contin nanoparticule pot (si poate ca e mai mult decit "pot") provoca cancer.
2. 26-02-2010 06:37
lupta mileniului trei
Mi-as fi dorit sa abordati si prin prisma unei alte laturi: cum se impaca dezvoltarea acestor tehnologii cu Divinitatea. Am citit mai demult un articol legat pe aceasta tema dar era destul de evaziv.
3. 27-02-2010 02:40
Această adresă e-mail este protejată împotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina.
Propaganda ieftina. Pe cadravul Institutului de cercetare componente electronice ( unde lucra si marele culturnic patapievici pe vremea lui ceausescu)dupa 1989 S-au dezvoltat ca cipercile tot felul de institute care nu produc nimic, doar consuma fonduri de CE si spala bani. Marele mason Dascalu...Quote:
4. 27-02-2010 02:51
strunga miracolelor
ne lasa sa trecem spre orizonturi noi ale cugetului, nu a devenit transpareta asa din senin ci ca rezultat al stradaniei unor vointze ce au carat ani povara munciilor pe calea regala a succesului. e frumos.