Home Actualitate O posibilă soluție la problema țigănească

O posibilă soluție la problema țigănească

DISTRIBUIŢI

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), o instituție unde își fac veacul pe banii noștri 9 (nouă) secretari de stat – cu salariile și beneficiile de rigoare -, a devenit rapid o adevărată Poliție a Gândirii. În continuarea dezbaterii de idei lansate de ziarul „Curentul“, prezentăm azi o situație în care CNCD a încercat să limiteze libertatea de expresie și de gândire a unui scriitor român numai pentru că propunea public o posibilă soluție la problema țigănească (sau romă, dacă vreți). O chestiune delicată, situația romilor în România și Europa, a devenit treptat-treptat o afacere monstruoasă a mafiei societății civile, prin care bieții țigani sunt „trași în piept“ de activiști profesioniști din solda unor moguli internaționaliști ca Soros sau, surpriză!, chiar Sorin Ovidiu Vîntu.
Un singur exemplu de gheșeft marca Vîntu pe spatele țiganilor îl oferă emisiunea săptămânală de la TVR „Rom european“, prezentată ca o coproducție TVR-Academia Cațavencu dar pentru care, conform surselor noastre oficiale din Televiziunea Română, „Așezământul Cultural Academia Cațavencu“ încasează 5.000 de euro de bucată de emisiune.
Bună afacere: „co-producție“ realizată de TVR cu oamenii lui Vîntu – în ciuda miilor sale de angajați -, pentru care contribuabilul plătește Trustul mogulului care apoi sifonează banii prin intermediul „oengiștilor“ din trena sa, gen Mircea Toma și compania. Dacă luăm în calcul că anul trecut numai un singur ONG de acest gen a rulat oficial circa o jumătate de milion de euro, „în sprijinul romilor și al drepturilor omului“, ne putem face o idee despre sumele uriașe vehiculate de cele câteva zeci de organizații „neguvernamentale“ care învârt cu lopata banii destinați romilor, în timp ce țiganii rămân neschimbați, cu bune și cu rele. Exact acest fapt din urmă îl sesiza scriitorul Alexandru-Bogdan Duca, chemat apoi la „tribunalul poporului“ CNCD pentru a da explicații pe marginea articolului de mai sus, la reclamația unei astfel de organizații etnice: Romani Criss. În articolul publicat de Duca în „Revista Cultura“, acesta tratează problema țiganilor în Europa și oferă o posibilă soluție, spre dezbatere publică. Cazul său este „judecat“ de un anume Istvan Haller, din cadrul Colegiului CNCD, cetățean român care, se pare, se simte mai țigan decât ungur. Pentru că, „întâmplător“, acesta face parte chiar din Consiliul Director al Romani Criss, fapt nespecificat în Declarația sa de Interese, dar pe care ANI ar trebui să-l observe. După cum am mai semnalat, din cei 9 membri ai CNCD, 3 sunt de etnie maghiară, deci 33%, deși procentajul de unguri în România este de 6,6%, conform ultimului recensământ. Ca atare, pentru a se respecta acest procent, în cadrul Colegiului Director al CNCD ar fi putut fi permisă prezența unui singur cetățean român cu ceva origini maghiare. Prezentăm aici articolul incriminat pentru a reveni cu apărarea scriitorului Alexandru Bogdan Duca, intitulată „Un lanț începe cu o primă verigă. O dictatură începe cu un prim cuvânt cenzurat“.        Victor Roncea

Eterna Țiganiadă?

Problema socială reprezentată de țigani nu este de ieri, de astăzi, ci de când europenii au intrat în contact cu această etnie. Romii sunt o populație care nu se lasă asimilată, ci opune o rezistență deosebit de puternică la orice formă de civilizație și la orice proces de civilizare, o populație lipsită (cu excepții individuale, desigur) de orice simț civic față de patria de adopție, trăind într-o continuă stare de promiscuu optimism. Nu numai în România, ci oriunde au ajuns, țiganii au reușit să inspire o lipsă de încredere aproape totală și să își construiască și imaginea de infractori de profesie. Aceasta pentru că la țigani nu există altă lege decât a lor, iar respectul pentru celălalt, pentru străin, pentru „gagiu“, este fie egal cu zero, fie condiționat de interese imediate sau de prietenii individuale.
Societatea în jurul lor evoluează, lumea se schimbă, clima se modifică, țiganii rămân însă aceiași, spre disperarea celor din jurul lor. Căci nimeni nu îi iubește pe țigani (fără doar și poate cu excepția acelora care nu au intrat niciodată în contact cu ei). Această constantă în înapoiere face ca problema romilor să devină din ce în ce mai presantă.
În România, țara cu o destul de numeroasă comunitate țigănească, ultimii 50 de ani au fost marcați de o serie de soluții, toate ineficiente. În timpul regimului comunist, s-a încercat urbanizarea forțată a romilor. Acest efort nu numai că a fost inutil din punctul de vedere al formării unei culturi civice elementare a țiganilor, dar a dus și la pagube, greu reparabile, ale centrelor istorice din orașele noastre.

E imoral să-i spui țiganului că e țigan

După decembrie 1989, țiganii au fost subiectul unor griji „la standarde occidentale“. Au apărut multe și inutile organizații nonguvernamentale ale romilor, partide politice ale acestora și, desigur, posturi și instituții guvernamentale. A devenit, într-un fel, obligatoriu să ai, ca demnitar român, un consilier pe problema romilor sau să dai cu subsemnatul pe la diferitele manifestări organizate de aceștia. Televiziunilor li s-a cerut să nu îi mai discrimineze pe țigani. Nu mai e voie să mai auzim și să vedem prea multe știri negative cu privire la romi. Este imoral să spui țiganului că este țigan, dacă acel țigan este infractor, căci, cum spun filosofii moraliști ai vremurilor noi: „infracțiunea nu are apartenență etnică.“
Diferite organizații nonguvernamentale, bine stipendiate de occidentali îngrijorați că România este plină de „fasciști“, fac „rasismometre“ care să măsoare gradul de „rasism“ din venele majoritarilor. Cu întrebări bine ticluite, de genul „V-ar deranja să aveți vecini romi?“, se verifică nivelul nazismului valah. Să îl fi pus naiba pe unul să fi răspuns că „da“, că „Hitler“ scria pe fruntea lui…
Tot majoritarii au început să fie educați în spiritul asumării culturii țigănești. Este de bonton să placă muzica țigănească, iar diverse cântărețe reciclate scot albume de muzică lăutărească. Dacă există încă un snobism cultural al omului alb, acela se rezumă doar la rezistența (și aceea, elitistă) în fața așa-ziselor manele.
Dar cu țiganii ce s-a întâmplat? Există târguri de locuri de muncă pentru ei, există locuri gratuite în școli și universități, se fac campanii în mass-media, campanii care nu pot să nu atingă coarda sensibilă, cu mici puradei pe care bunicii îi mobilizează să meargă la școală. Mai lipsește puțin și poliția îi va duce cu de-a sila pe romi la școală sau la muncă.
Mai mult chiar, în România au apărut nu mai puțin de două „capete încoronate“ ale țiganilor: un rege și un împărat. Dacă romii noștri, care au redus populația de lebede a Vienei, ar fi ascultat și ceva Strauss, probabil am fi avut și un Voievod al țiganilor… Dar nu e timp pierdut.

Blocul sau șatra

Totuși, s-a schimbat ceva? Vecinii romi, deși trebuie acceptați – ca să nu fim considerați rasiști, nu? -, continuă să ignore comunitatea în care trăiesc confundând blocul cu șatra. Poliția, neputincioasă din o mie și una de motive (unele dintre ele ținând și de politicile noastre „antirasiste“), nu poate să facă nimic. Sate țigănești cu vile imense se racordează ilegal la curentul electric, iar orice sancționare a romilor se lasă cu plânsete, vaiete ce ajung la Consiliul Europei, doar nu la bulibașa. Țiganul nostru s-a deșteptat, nu atât de mult cât să se civilizeze, ci cât să se plângă la CEDO că este chinuit de majoritari. Acum câțiva ani, țigăncile aruncau cu propriii lor copii în polițiști, acum aruncă cu reclamații la UE.
Rata infracționalității în rândul romilor a scăzut potrivit știrilor de la radio. Acolo sunt prezentate știri doar cu infractori, cetățeni români. La televiziuni, în schimb, faptul că sunt prezentate și chipurile infractorilor, face ca statistica să fie tot defavorabilă cetățenilor români de etnie romă. Din rațiuni de „corectitudine politică“ propun angajarea de cosmeticieni pe lângă fiecare Inspectorat județean de Poliție.
Dar iată că integrarea României în Uniunea Europeană face ca problema țiganilor să fie pusă și altfel decât stângist-sentimental. Mai întâi a fost baroneasa Emma Nicholson, care s-a legat de obiceiul primitiv al căsătoririi minorilor romi împotriva voinței lor. Un gest ce sfidează legile sfinte ale multiculturalismului social-liberal, dar care arată că pragmatismul european nu e mort de tot.
Apoi, au început europenii noștri să își dea seama, într-un mod ce sfidează legile antirasiste, că deși posesori de pașaport românesc, romii noștri sunt… țigani. Poate că asemenea revelații nu ar fi survenit dacă Occidentul nu ar fi fost umplut de cerșetori, hoți de buzunare, proxeneți, tâlhari, prostituate și „vrăjitoare“ de etnie țigănească. Astfel, anul trecut, într-un mic orășel de pe lângă Milano, oamenii, obosiți să tot fie furați și agresați de etnia noastră cu probleme, au pornit o răscoală spontană. Au fost opriți la timp de carabinieri.
După un an de zile, tot la Milano, o șatră țigănească este atacată din nou. De data aceasta, nimeni nu a putut evita vărsarea de sânge. Un gest, desigur, reprobabil, care însă ar trebui să ne determine să privim cumva înspre cauzele sale. Căci dincolo de vinovăția imediată a celor care au provocat astfel de conflicte sângeroase (la Milano, la Hădăreni și în alte locuri) trebuie asumată și vinovăția acelor comunități de romi. Să nu ne ascundem după degete; cei care au provocat toate aceste tensiuni interetnice sunt de fapt chiar victimele, care nu au înțeles și nici nu înțeleg că nici furtul, nici cerșetoria, nici alte infracțiuni nu sunt căi prin care se poate obține acceptarea socială.

O posibilă soluție și o temă de reflecție

Țiganii nu pot fi integrați, nu pot fi asimilați. De aceea, unica soluție viabilă este stimularea apariției unei conștiințe etnice a romilor, urmată, printr-un proces artificial (pe modelul statelor africane) de constituirea unui stat al romilor (după modelul Israelului – nota red). Un Stat în care să își rezolve ei înșiși problemele.
Probabil că un asemenea proiect pare utopic. Eu cred că merită încercat și mai cred, sincer, că un popor care a reușit să supraviețuiască cu încăpătânare istoriei, așa cum au făcut-o romii, merită un loc al lor, pe care să îl stăpânească singuri.
Astfel, țiganii se vor bucura de felul lor de a fi, dar și noi ne vom simți un pic mai liniștiți în zbuciumata noastră civilizație.
Alexandru-Bogdan Duca

POSTAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.