Zilele celor care este, a garantaţilor lui Vanghelie, încep a deveni din ce în ce mai pline de peripeţii. DNA-ul a cerut parlamentarilor permisiunea arestării unuia dintre dânşii, a senatorului Cătălin Voicu, învinuit oficial încă din data de 10 decembrie 2009. Acuzaţia de trafic de influenţă, formulată împotriva lui de procurorii anticorupţie, i-ar putea aduce lui Cătălin Voicu o pedeapsă cuprinsă între 2 şi 10 ani de închisoare. Deoarece se bucură de imunitate în calitate de senator şi de vicepreşedinte al Comisiei pentru Apărare din Senat, Voicu nu poate fi reţinut,
percheziţionat sau arestat decât cu acordul Senatului şi numai după ce este audiat de către colegi. Tot Constituţia prevede că acesta nu poate fi judecat decât de magistraţii Curţii Supreme şi nu poate fi urmărit penal şi trimis în judecată decât de către Parchetul General, din care face parte Direcţia Naţională Anticorupţie.
Iniţial, procurorii anticorupţie au dispus faţă de Cătălin Voicu obligaţia de a nu părăsi localitatea pentru o perioadă de 30 de zile şi i s-a cerut, după cum a informat public chiar acesta, să nu ia legătura în principal cu Hrebenciuc şi Vanghelie.
Oficial, Direcţia Naţională Anticorupţie a adus la cunoştinţa publicului că Voicu a fost pus sub acuzare pentru că în cursul anului trecut ar fi „pretins şi primit sume de bani de la oameni de afaceri pentru soluţionarea favorabilă a unor cauze civile şi penale, aflate pe rolul organelor judiciare“.
Neoficial, pe surse de presă, s-a făcut legătura între Voicu şi celebra casetă cu Geoană, în care ar fi fost vorba de o şpagă de 400.000 de euro pentru obţinerea funcţiei de ministru de Interne.
Din decembrie până astăzi nu cred că puteau apărea noi capete de acuzare, noi elemente la dosar care să justifice măsura excepţională a arestării preventive, cerută de procurori. Victor Ponta a afirmat de altfel că nu va aviza cererea DNA, deoarece ar contraveni Codului de procedură penală - plecând de la premiza, în argumentaţia sa, că nu se poate justifica gradul de pericol social al colegului său senator.
Cât de periculos este Voicu rămâne de povestit. În cazul de faţă, cel mai probabil cererea procurorilor are ca punct de plecare încălcarea de către acesta a dispoziţiilor exprese de ne-contactare a lui Vanghelie şi Hrebenciuc, doi dintre apropiaţii fostului general SPP, mâna forte a clanului Vanghelie.
Încă din epoca interbelică, partidele politice uzau de aşa-numiţi ciomăgari sau goriloi, pentru a-şi contra contondent adversarii politici. Partidul Comunist a înfiinţat Securitatea, sistematizând şi ridicând represiunea la nivel instituţional.
Ion Iliescu, în perioada aşa-zis postcomunistă, a inventat un hibrid între Securitate şi ciomăgari, întruchipat de oameni ca Mitică Iliescu şi Cătălin Voicu, un cadru despre care s-a afirmat public, fără ca acesta să tăgăduiască că „trăieşte din şantaj, trafic de influenţă, manevrare de dosare şi informaţii importante, clasificate şi secrete despre oameni foarte importanţi, legături cu lumea interlopă, cu crima organizată şi cu servicii speciale extrem de ciudate“. Legat de clanul Cămătarilor, lui Voicu îi place să i se spună „Naşul“. Până să ajungă la statura de naş cu alură porcină, Voicu a avut un traseu al carierei destul de întortocheat - firul roşu al avansării sale până la nivel de naş fiind, cum altfel, Ion Iliescu.
Transmisionist la bază, Voicu s-a cuplat la manşă cu Mitică Iliescu, un utecist militar devenit bodyguardul lui Ion Iliescu în timpul aşa-zisei revoluţii. Adus de Mitică în garda lui Iliescu, fosta Unitate Specială de Pază şi Protocol (USPP), Voicu este decorat şi înaintat în grad de Tătuca Iliescu, apoi părăseşte serviciul odată cu schimbarea de regim, şi alături de Mitică înfiinţează în 1998 firma SC Agenţia Natională de Pază, Protecţie, Investigaţii şi Protocol SRL.
În 1999 şi 2001, Voicu a fost consilier la Camera Deputaţilor, iar din 2001 a fost reactivat în cadrul SPP ca ofiţer activ, fiind ridicat în 2003 la rangul de general SPP, la vârsta de 38 de ani, sub semnătura lui Ion Iliescu şi la propunerea lui Mitică Vinicius Iliescu. Voicu ajunge apoi consilier de securitate al lui Iliescu, în mandatul 2000-2004, reprezentant în CSAT al SPP-ului, apoi ajunge deputat, pe listele PSD Bacău, condus de Viorel Hrebenciuc, în perioada 2004-2008, iar acum este vicepreşedinte al Comisiei de Apărare a Senatului României. Coleg bun de scaun cu plăpândul Mircea Geoană.
Cât p’aci să ajungă şef al Internelor, la începutul anului 2009. Întrebat ce anume l-ar fi recomandat pentru funcţia de ministru, Cătălin Voicu a declarat că e „doctor în drept. Tema mea de doctorat este o temă în premieră intitulată «Conflictele şi ternsiunile interne»“. Doctorului în conflicte i-au lipsit doar patru voturi să ajungă ministru de Interne, fiind devansat la mustaţă de Oprea.
Voicu a rămas un fel de goriloi-şef al Internelor lui Vanghelie, unul dintre cei care umectează periodic banca din Cişmigiu la care pune urechea liderul PSD Bucureşti. Vanghelie, de altfel, a ameninţat că dacă procurorii îl mai enervează mult pe tema Voicu el iese în stradă cu 200.000 de giboni pesedişti din Ferentari şi înnegreşte arterele Capitalei cu seminţe de scandal.
Vom vedea cât nas are Vanghelie să mai dea din plisc în perioada următoare, cert este că nu vom vedea niciun miting de goriloi prin Bucureşti deoarece a trecut vremea lor.
Pesediştii au făcut zid în jurul „Naşului“ Voicu
Colegii de partid ai sepepistului privatizat şi însărcinat cu obiective informativ-operative în sprijinul PDSR şi al lui Ion Iliescu au sărit să-l apere din toate poziţiile. Ponta, desigur, cu un papagal juridic elevat, a susţinut că va sprijini Justiţia, dar nu va vota în favoarea cererii DNA de arestare preventivă a generalului lui Marean, încă „o victimă a oribilului aparat de represiune al preşedintelui Băsescu“.
Arie reluată până la epuizare şi de principalii săi comilitoni - Mitică Iliescu, Ion Iliescu, Vanghelie, Hrebenciuc, dar şi Cozmin Guşă etc, cei care au sărit primii, încă de anul trecut, ca arşi în apărarea şi căinarea „onorabilului“ doctor cu meclă de hidrocefal angoasat.
Ion Iliescu a afirmat la vremea aceea că e „stupefiat“ şi că reţinerea lui Cătălin Voicu este o „acţiune inacceptabilă pentru mersul societăţii, expresia manifestării unui stat poliţienesc“. Iliescu a mai adăugat plin de nervi: „Mi se pare un lucru revoltător şi încălcarea oricăror principii ale democraţiei şi ale statului de drept. Chiar în halul acesta! Asta este expresia unei ranchiune. Asta este ceea ce promite domnul Băsescu pentru ţară? Să intrăm într-o fază a unui stat poliţienesc?“.
Vanghelie, la rândul său, cu ureche bună, de lăutar, a preluat tot aria melodică de la Iliescu: „E un stat poliţienesc, o dictatură. Vor să ne sperie pe toţi (cred că a vrut să spună să ne sperie pe hoţi, nu pe toţi - n.n.). Viorel Hrebenciuc s-a exprimat şi el indignat la culme: „Nu poţi să salţi de pe stradă un senator al României ca şi cum este ultimul borfaş“.
Cozmin Guşă, consilierul preşedintelui PSD, Mircea Geoană, a susţinut că măsura DNA este „un gest de instituire a unui stat autoritar“, iar Mitică Iliescu, fostul şef al lui Voicu la SPP şi partener de afaceri cu acesta, a pretins că aducerea lui Cătălin Voicu la DNA ar fi reprezentat „un semnal dat membrilor Curţii Constituţionale“(?).
Grupul senatorial al Partidului Social-Democrat a cerut explicaţii de la ministrul interimar al Justiţiei, Cătălin Predoiu, pentru reţinerea din decembrie 2009 a lui Cătălin Voicu, senatorii pesedişti acuzând DNA de „comportament abuziv“. Astăzi, parametrii raportării pesediştilor la colegul lor doctor în crăpatul capetelor nu s-au schimbat deloc. O nouă criză va scoate încă o dată la iveală ţesătura densă ce leagă mafioţii de „politiceni“. În cazul lui Cătălin Voicu, ţesătura e chiar materialul din care e făcut el - doctorul în conflicte de clan.
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
