La Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare, desfăşurată în anul 1992, la Rio de Janeiro, s-a hotărât ca pe 22 martie să fie sărbătorită Ziua Mondială a Apei, prilej de a reaminti
cât de necesare sunt eforturile pentru a asigura cantitatea şi calitatea apei. În acest an, tema supusă atenţiei este „Apă curată pentru o lume sănătoasă“, cu scopul de a conştientiza nevoia de calitate a apelor şi conservarea resurselor de apă. Secţia de Ştiinţe Agricole şi Silvice a Academiei Române, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gh. Ionescu Şişeşti“ şi Fundaţia „Grupul de Iniţiativă Ecologică şi Dezvoltare Durabilă au organizat simpozionul naţional cu tema „Apa, resursă vitală pentru viitorul omenirii“.
Apa, resursă vitală pentru viitorul omenirii
Convorbire cu acad. Cristian HERA, preşedintele Secţiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice a Academiei Române, preşedinte de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gh. Ionescu Şişeşti“
- Cum în Academia Română sunt numeroase manifestări ştiinţifice dedicate domeniilor ştiinţelor agricole şi silvice, prin ce s-a deosebit această dezbatere naţională?
- Evenimentul a fost cu totul deosebit, ţinând seama de progresele realizate în domeniile hidrologiei, care demonstrează, fără drept de tăgadă, că impactul fenomenelor dăunătoare pentru mediul în care trăim poate fi redus substanţial prin măsuri raţionale de prevenire şi combatere a diminuării resurselor de apă şi mai ales printr-o folosire raţională a acesteia.
- În mare, care este situaţia astăzi?
- În condiţiile extinderii globale a fenomenelor de secetă şi deşertificare, valorificarea superioară a apei, indiferent de sursa din care provine, reprezintă una dintre preocupările majore ale cercetării ştiinţifice din întreaga lume. Cu toate că 71% din suprafaţa Globului Pământesc, sau „Planeta albastră“ cum i se spune adesea, este acoperită de apă, numai 2,5% din volumul total revine apei dulci. Urmare a exploziei demografice şi a intensificării utilizării apei în tot mai multe domenii de activitate, resursele de apă dulce disponibile scad substanţial, în anul 2000 fiind de 7.000 m3/an pe cap de locuitor şi se estimează o scădere de până la 5100 m3/an pe cap de locuitor în anul 2025. Dintre principalele sectoare care folosesc cantităţi mari de apă, se detaşează agricultura, cel mai mare utilizator de apă dulce. Dacă în anul 1995 în lume se irigau 253 milioane de hectare, în anul 2025 se apreciază că această suprafaţă va ajunge la 330 milioane de hectare. În anul 2000, agricultura a folosit 67% din totalul apei dulci prelevate. Pentru anul 2025 se estimează o creştere a cerinţelor de apă din agricultură de 1,2 ori, ale industriei de 1,5 ori, iar a consumului casnic de 1,8 ori.
- În aceste condiţii, care sunt direcţiile preocupărilor ştiinţifice?
- Consider că preocupările noastre trebuie să aibă în vedere nu numai APA în general, ci şi calitatea apei, mai ales în condiţiile dezvoltării, de multe ori hazardate, a industriei, irigaţiilor şi a altor domenii de activitate. Nu trebuie să uităm că marile civilizaţii, cum au fost cea asiro-babiloniană, egipteană sau chineză, au apărut şi s-au dezvoltat în apropierea unor mari cursuri de apă cum sunt Tigru şi Eufrat, Nilul, Yang-teze şi Huang-Ho, iar alte civilizaţii sunt cunoscute după numele cursurilor de apă, cum sunt cele ale Indusului şi Mekongului. Nu greşim dacă spunem că marile civilizaţii au prosperat când au realizat şi valorificat avantajele oferite de cursurile de apă şi s-au prăbuşit atunci când comunităţile umane nu au mai fost în stare să asigure funcţionalitatea sistemelor construite, îndeosebi a celor de irigare a culturilor agricole. Un exemplu elocvent este mănoasa Câmpie a Mesopotamiei, grânarul Babilonului, acum un imens deşert de soluri sărăturate.
- Şi pentru viitor?
- Estimările pentru viitor prevăd o înrăutăţire a calităţii apei din cauza creşterii poluării. Zilnic sunt deversate în râuri două milioane de tone de deşeuri provenite din diferite surse: industrie, minerit, transporturi, urbanism, dar şi din agricultură, în cazul folosirii neraţionale, excesive, a îngrăşămintelor şi pesticidelor sau a dejecţiilor de la complexele zootehnice de mari dimensiuni. Este o problemă mondială. Cele mai afectate sunt ţările sărace în resurse de apă dulce şi se aşteaptă ca, în anul 2025, să fie 48 de asemenea ţări, cu o populaţie de 2,8 miliarde de oameni.
- Aţi amintit de irigaţii. Cât de importantă este calitatea apei?
- Utilizarea apei de bună calitate este esenţială pentru eficienţa irigaţiilor. Asta înseamnă că apa folosită trebuie să fie lipsită de agenţi poluanţi şi de săruri solubile. Este esenţial pentru evitarea unor procese de degradare a solului, apei freatice şi a mediului înconjurător în ansamblul său.
- Într-un inventar al problemelor legate de apă sunt inundaţiile cu spectrul lor distructiv.
- Excesul de apă, inundaţiile, care afectează anumite zone ale planetei, se constituie adesea într-unul dintre marile dezastre, care provoacă pierderi de vieţi omeneşti şi mari pagube materiale. Din datele existente, numai în intervalul 1967-1991, s-au produs în lume 1358 de inundaţii în care au pierit 305.000 de persoane, iar peste un miliard au fost afectate ca urmare a inundaţiilor.
- O altă problemă la zi o constituie eroziunea solurilor.
- Procesele de eroziune a solurilor agricole, cu o mare răspândire şi în România, reprezintă una din cauzele acestor dezastre. Prevenirea şi combaterea eroziunii este astfel o problemă care, pe lângă efectele directe asupra producţiei agricole, are un rol important în regularizarea proceselor hidrologice. Şi în România, secetele şi inundaţiile sunt fenomene frecvente. Lipsa sau excesul de apă, situaţiile socio-economice pe care aceste fenomene le generează, pun în faţa cercetătorilor, proiectanţilor, oamenilor de ştiinţă din multe domenii probleme deosebit de complexe.
- Între acestea?
- Unul din obiectivele majore ale omenirii, cum de altfel şi al ţării noastre, este acela de a asigura resurse de apă corespunzătoare cantitativ şi calitativ, agriculturii, industriei şi consumului populaţiei. Amplificarea fenomenului de secetă şi aridizare a terenurilor agricole din ultimul deceniu a avut şi are implicaţii serioase asupra potenţialului social şi economic şi impune realizarea unor strategii care să conducă la diminuarea efectelor negative ale acestor fenomene, ştiinţelor hidrologice revenindu-le un rol important. Agroecosistemele sunt cele mai dependente sectoare de variaţiile şi schimbările climatice potenţiale.
- În ce sens?
- După cum se ştie, solul funcţionează, în acelaşi timp, ca rezervor şi furnizor de apă. În perioadele cu excedent de precipitaţii înmagazinează cantităţi importante de apă pe care o pune la dispoziţia vegetaţiei în perioadele deficitare. În acest fel, intervine cu o pondere însemnată în estimarea, prognoza şi modelarea tehnologiilor de cultură a plantelor şi a potenţialului de producţie a acestora, în optimizarea soluţiilor şi elementelor tehnice de irigare. Acestea sunt considerentele care au determinat lansarea unor proiecte şi programe de cercetare ştiinţifică multidisciplinară. Un astfel de proiect, „Prevenirea şi combaterea fenomenului de secetă“, s-a desfăşurat sub egida Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, cu participarea a 14 institute de profil, Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor şi Administraţia Naţională de Meteorologie având un remarcabil aport. Citeaza acest articol pe saitul tau
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
