Avioane, elicoptere, diferite vehicule blindate şi multe alte „jucării“ periculoase au putut fi admirate zilele acestea la expoziţia militară „Black Sea Defence&Aerospace“, organizată la Romaero Băneasa. Veniţi cu noaptea
în cap pentru a admira cele mai noi echipamente de luptă, bucureştenii, dar şi străinii sosiţi la acest eveniment, şi-au putut clăti ochii atât cu exponatele belicoase, care mai de care mai fioroase, dar şi cu fetele-pilot de la aviaţia americană, un soi de „Top Gun“ în variantă feminină, sosite tocmai de peste Ocean pentru a ne da detalii despre aparatele pe care vom zbura în următorii ani. Vremea, numai bună de plimbare. Interesaţi direct de detaliile celui mai mare contract militar din istoria română, am mers să stăm de vorbă, la cald, despre ce înseamnă F-16 şi F-35, tocmai cu reprezentanţii celei mai mari firme de produse şi servicii militare la nivel mondial, Lockeed Martin, compania care urmează să livreze României, în primă fază, un lot de 24 de avioane F-16. Ajunşi la standul de prezentare al companiei americane, am fost întâmpinaţi de generalul în rezervă Bob DuLaney, în prezent director al Departamentului de Dezvoltare a Pieţelor Internaţionale la Lockeed Martin, care ne-a împărtăşit câteva detalii despre secretele avioanelor F-16, F-35 şi F-22 Raptor. Nu l-am menajat deloc şi l-am luat tare, întrebându-l de ce ar trebui să aleagă România avioanele F-16 în detrimentul Gripen sau Typhoon Eurofighter. Răspunsul a picat sec, cam ca o rachetă trasă de un astfel de aparat de zbor: „Simplu! Pentru că este cel mai bun“. L-am rugat să detalieze. „Acest aparat F-16 nu mai are nevoie de nicio prezentare pentru că şi-a dovedit eficienţa în toate teatrele de operaţii unde a luptat, iar rezultatele au fost extrem de bune. Nu vreau să vorbesc neapărat despre produsele altora, dar pot să spun că avioanele acestea sunt fantastice.“ Generalul DuLaney are în spate peste 450 de ore de zbor, a participat la 70 de misiuni de luptă, în special în Irak, în care a acumulat circa 350 de ore de zbor. Fostul pilot texan ne-a mai spus că şi la vârsta sa nu i-ar fi niciodată frică să plece la luptă într-un astfel de aparat. Am fost curioşi în câţi ani se formează un pilot de luptă în SUA. Cumulat, ne-a indicat o perioadă undeva la 5 ani de zile. Am întrebat apoi cât le va lua piloţilor români pentru a se obişnui cu această tehnologie, în condiţiile în care majoritatea au pilotat veşnicele noastre avioane de vânătoare MIG-21 Lancer, construite după standardele fostei Uniuni Sovietice, şi nu după cele ale NATO. „Băieţii voştri sunt talentaţi. Sunt convins că acele cursuri intensive pe care le vor lua îi vor face să se acomodeze rapid cu avioanele americane“, ne-a mai declarat DuLaney.
Cu „texanul zburător“, la simulator
Generalul american a vrut să ne şi dovedească faptul că manevrabilitatea F-urilor este una adevărată şi ne-a invitat să testăm pe pielea noastră care sunt senzaţiile pe care le trăieşti în carlinga unui F-16. Prima dată am fost reticenţi la această propunere, apoi ne-am zis că nu e decât o simulare şi, în cel mai rău caz, nu putem decât să stârnim râsetele celor din jurul nostru. Am acceptat invitaţia şi am sărit în avion. Simulatorul imita perfect toată tehnica de bord prezentă pe un avion real. Bun, am zis atunci, dar sunt prea multe ceasuri, beculeţe, manşe şi pedale. Ni s-a explicat rapid că toate acestea folosesc mai mult înainte de decolare, iar odată ridicat în aer, în principiu, nu trebuie decât să fii foarte atent la manşă. Deşi nu mai fusesem nici măcar aproape de un astfel de avion de vânătoare, ne-am descurcat onorabil şi, la un moment dat, am tras şi câteva loopinguri, mai ceva ca Tom Cruise în „Top Gun“. Toată acţiunea s-a desfăşurat sub atenta supraveghere a fostului director al Operaţiunilor aeriene de la sediul Forţelor Aeriene din Europa ale SUA de la Ramstein (Germania), care trăia aventura aviatică alături de noi, foarte încântat, strigând: „You kick ass!“. Acum nu ştim dacă a spus-o din politeţe sau chiar ne-am descurcat mai bine decât şeful Statului Major al Forţelor Aeriene (SMFA), generalul-maior Ion Aurel Stanciu, care a rămas, marţi, cu picioarele în afara carlingii, după ce s-a urcat greşit în aparatul F-16. Cu toate acestea, Stanciu a declarat că abia aşteaptă viitoarele F-35. Sigur, nu pentru dânsul, am concluzionat noi. Am fi vrut să avem şi termeni de comparaţie pentru F-16, dar companiile SAAB Gripen şi Eurofighter nu au mai dorit să participe, în urma alegerii făcute de CSAT. „Am fi venit degeaba, în condiţiile în care România a ales deja fără prea multe discuţii F-16“, ne-a precizat un reprezentant al Gripen, firmă prezentă la expoziţie doar cu un stand sumar.
La interceptorii din scut
Am dorit apoi să aflăm mai multe şi despre rachetele interceptoare care urmează să fie instalate pe teritoriul nostru în cadrul sistemului de apărare antirachetă. Din păcate, nu am putut găsi informaţii despre acestea decât pe un pliant timid împărţit la standul liderului mondial în electronica de apărare şi a guvernului, spaţiu, tehnologia informaţiei şi servicii tehnice, compania americană Rayteon, cu vânzări de peste 25 miliarde de dolari în 2009. România ar putea fi gazda a trei baterii de interceptori în cadrul sistemului american de scut antirachetă care urmează să fie amplasat pe teritoriul european. Bateriile de interceptori vor avea în componenţă 24 de rachete de tip SM-3 (câte opt pentru fiecare baterie).
În umbra lui GT-200
Din multitudinea de sisteme de detecţie prezente în cadrul expoziţiei, am remarcat GT200 - un program complex al Global Technical LTD care este folosit cu succes în detectarea narcoticelor, a explozibililor şi a muniţiilor. În plan militar, acest sistem de detecţie este folosit cu succes de Forţele de Reacţie Britanice şi de Forţele Speciale Olandeze care integrează informaţiile oferite de avioanele-spion de tip Dronă în executarea misiunilor de risc maxim. Reprezentanţii companiei britanice care produce acest sistem integrat ne-au precizat că este foarte uşor de folosit, ca urmare a dimensiunilor reduse (270 mm x 75 mm x 45 mm - n. red.) şi a timpului redus în executarea misiunii, circa 4 secunde. În ceea ce priveşte metoda de detecţie, GT 200 foloseşte paramagnetismul şi poate detecta maximum 86 de substanţe într-o singură operaţiune. În privinţa narcoticelor, reprezentanţii de la Global Technical LTD ne-au precizat că sistemul poate detecta toate tipurile de droguri, de la cocaină pudră până la Ketamină, fiind foarte util la punctele de frontieră şi pe aeroporturi. În privinţa costurilor acestui sistem, reprezentanţii companiei britanice ne-au menţionat că oferta se negociază în funcţie de necesităţile şi capabilităţile fiecărui stat interesat. Din imaginile demonstrative care rulau la stand am putut observa cum GT 200 era folosit de forţele olandeze de reacţie rapidă din Estul Coastei Caraibelor în detectarea unor componente care conţineau acetat de uraniu, traficate în zonă de către militanţii gherilelor marxiste din Columbia - FARC. În schimb, competitorul lui GT LTD, compania franceză Thales, ne-a prezentat un sistem de detecţie a minelor, adaptat pe navele de tipul dragoarelor. Citeaza acest articol pe saitul tau
Comentarii (2)
1. 15-04-2010 11:24
Balcanism
Atit SAAB-Gripen cit si Eurofighter Typhoon sunt avioane mai bune, zic specialistii. Sunt avioane multirol de ultima generatie, pe cind F-16-ile, care vor fi modernizate la nivelul anilor '80-'90, ramin in urma lor. Idee proasta (si demna de disecat) sa alegi F-16, incalcind normele unanim acceptate privind achizitiile de acest gen. Si o alta chestie: pe linga avantajele economice, am pierdut si "simpatia" unor state europene, membre UE.
2. 15-04-2010 17:14
pacaliti lumea
guvernul vrea sa scape de rablele auto si pe de alta parte ia rable.Iziceti ziaristilor daca le lua Nastase tot asa ati fi scris?VA impresionat generalul spunand cat sunt de bune,pai era prost sa nu spuna?
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
