Tezaurul Romåniei, aflat la ruşi încă din vremea ţarului Nicolae al II-lea, a dat naştere la multe poveşti, la multe dezbateri politice şi istorice şi, bineînţeles, la multe vise de îmbogăţire peste noapte.
Unul din personajele care a gravitat în jurul proiectului D-02/122, aşa cum era codificată la Kremlin restituirea tezaurului Romåniei, a fost filorusul de conjunctură Cozmin Guşă, numit recent consilierul lui Sorin Ovidiu Vîntu pentru afacerile de presă. Probabil vă amintiţi că, brusc, Guşă a început să facă frecvent vizite la Moscova, începånd cu 2006, cånd era preşedintele PIN, partidul-garsonieră al lui Cozmin şi al Laviniei Şandru. Potrivit informaţiilor obţinute de ziarul „Curentul“, miza acestor vizite nu era nici pe departe dezvoltarea relaţiilor bilaterale romåno-ruse şi alte gogoşi livrate de Guşă frecvent la televiziunea prietenului său Sorin Ovidiu Vîntu. Guşă, sau poate prietenii săi visau cu toţii la afacerea tezaurului Romåniei, un business uriaş cu un comision pe măsură. După ce Comisia mixtă romåno-rusă constituită la nivel de specialişti, în scopul negocierii retrocedării tezaurului Romåniei, şi-a dat practic duhul, nemaifiind convocată din vara lui 2005, au început să apară oameni de afaceri şi politicieni, atåt la Bucureşti, cåt şi la Moscova, care s-au gåndit să profite ei de acest blocaj la nivel oficial şi să mai pună de o afacere. Aşa a apărut firma Proact SRL a lui Eugen Anca, la pachet cu vizitele cuplului PIN Guşă-Şandru la Moscova, vizite dedicate aproape discutării situaţiei tezaurului romånesc, deşi niciun oficial al Guvernului de la Bucureşti nu le dăduse vreun mandat în acest sens.
Proact a pregătit vizita lui Guşă la Moscova
Dar să o luăm cu începutul. În primăvara lui 2006, după ce discuţiile oficiale pe marginea retrocedării Tezaurului românesc erau uşor îngheţate, a apărut dintr-o pălărie specială Eugen Anca, administratorul firmei Proact, care a declarat public că el este împuternicit de Institutul de Cercetări în domeniul Relaţiilor Economice Externe din Federaţia Rusă (VNIIVS) să negocieze cu România retrocedarea tezaurului său - proiectul special nr. D-02/122 (aşa cum era identificat acesta la Moscova). După ce oficialii MAE şi BNR l-au trimis practic la plimbare pe Anca, el a apelat la căile lăturalnice, neoficiale. Pe aceste căi l-a găsit pe Guşă, la braţ cu Lavinia şi cu consilierul său, Mircea Popa. Şi cum Guşă&co. au simţit din mers mirosul aurului din Tezaurul românesc, relaţia cu Eugen Anca a fost un soi de „coup de foudre“ fulgerător. Aşa se face că Anca a pregătit în detaliu o vizită a cuplului PIN Guşă-Şandru la Moscova, în iunie 2006, vizită în care administratorul firmei Proact a invitat şi oameni din SRI-ul lui Timofte (facsimil 4). Conform corespondenţei dintre Eugen Anca şi Guşă, acesta din urmă împreună cu Lavinia Şandru erau aşteptaţi la Moscova pe 20 iunie 2006, la ieşirea din aeroport, de o delegaţie formată din Alexander Michael Dokychuc, consilier superior în cadrul Institutului de Cercetări în domeniul Relaţiilor Economice Externe din Federaţia Rusă (VNIIVS), şi unul dintre asistenţii directorilor din cadrul VNIIVS (facsimil 2). Potrivit aceloraşi documente, partenerii din Rusia ai lui Anca i-au pregătit lui Guşă o întâlnire cu conducerea VNIIVS la Moscova pentru confirmarea proiectului D-02/122, o întâlnire la Administraţia Prezidenţială, o alta la Duma de Stat şi una cu membrii Comisiei mixte româno-ruse privind problema Tezaurului (facsimil1,3). Vizita s-a încheiat cu o întâlnire specială „în spatele uşilor închise“, la care a avut acces doar Guşă, Lavinia fiind trimisă la cumpărături în Piaţa Roşie. Probabil vă întrebaţi, la fel cum am făcut şi noi, cine a suportat costul deplasării la Moscova al importantei delegaţii politice a PIN-ului. Răspunsul l-am aflat dintr-un e-mail trimis de consilierul lui Guşă, Mircea Popa, lui Alexander Michael Dokychuc, în care acesta subliniază că „toate costurile delegaţiei, cazare şi transport, vor fi suportate de delegaţia PIN“. Şi de sponsorii lor, am adăuga noi.
Eşec
Vizita lui Guşă la Moscova, în fruntea delegaţiei PIN, s-a soldat cu un mare eşec pe linia retrocedării Tezaurului României, deoarece probabil şi-au dat seama şi ruşii că Guşă&co. n-au influenţă la nivel de decizie guvernamentală. Simpli vânători de comisioane, Guşă şi Şandru au rămas în continuare la stadiul de visători pe marginea proiectului D-02/122, devenit ulterior E-03/233. Valoarea comisionului vehiculat în legătură cu afacerea Tezaurului românesc a fost de 2 milioane de dolari, conform declaraţiei făcute chiar de preşedintele Traian Băsescu, în cadrul unui interviu acordat Radio România Actualităţi în 19 februarie 2007.
Traian Băsescu: „Vom merge doar pe canale oficiale“
„Tezaurul - există acea comisie, din câte ştiu se lucrează încă la încercarea de inventariere a bunurilor de tezaur. Probabil că la un moment dat, când comisia îşi va termina lucrările, vom putea trage o concluzie. În orice caz, ştiu că sunt unii care vehiculează ideea că l-ar putea recupera privat cu condiţia să le dăm vreo 2 milioane în avans, ştiu că această informaţie... cu această informaţie a fost intoxicată şi presa şi oameni politici... Nu voi merge pe această idee a plăţii în avans a vreo 2 milioane de dolari pentru că e o firmă privată care se ocupă ea să-l recupereze, ci vom merge pe canalele create în relaţia bilaterală România-Federaţia Rusă.“, a declarat ferm Traian Băsescu, punând astfel punct vânătorii de comisioane a lui Guşă&co.
Dorina Lascăr
Se va retroceda Tezaurul? În ce condiţii?
La aceste întrebări au încercat să răspundă specialiştii din serviciile de informaţii româneşti care au elaborat o „Sinteză asupra proiectului E-03/233“, pe care v-o prezentăm integral în continuare (facsimil 5):
„Sinteza asupra proiectului E-03/233
A) Se poate realiza acest proiect pe canale oficiale,
de la stat la stat?
• Categoric nu! Este exclusă această variantă, fiindcă actuala Federaţie Rusă nu şi-a asumat răspunderea juridică decât pentru acţiunile fostei Uniuni Sovietice, nu şi pentru cele ale fostului Guvern Ţarist, dinainte de noiembrie 1917;
• Administraţia Prezidenţială de la Kremlin deţine acte originale, emise de fostele autorităţi comuniste ale statului român din 1965 şi 1986, prin care România nu mai poate pretinde NICIODATĂ vreun Tezaur de la ruşi;
• Toţi conducătorii ruşi (Gorbaciov, în discuţiile cu Iliescu din 1990-1991, Ielţîn, în discuţiile cu Iliescu şi Constantinescu, apoi Putin, în discuţiile cu Iliescu şi Adrian Năstase) au refuzat să discute acest subiect, invocând că «nu sunt informaţi», ba că «este pentru prima oară când aud aşa ceva», ba că «vor studia şi se vor documenta»;
• Băsescu a refuzat să discute acest subiect cu Putin, Băsescu de altfel fiind singurul lider român care a declarat public că «Tezaurul este o problemă a istoriei»;
• Federaţia Rusă a precizat, de mai multe ori, că administraţia rusă nu poate justifica vreodată în faţa poporului rus de ce trebuie să se restituie oficial Tezaurul României, în timp ce această ţară a invadat Rusia, a provocat mari pagube statului rus şi - mai mult - a fost condamnată, prin Convenţia de Pace de la Paris din 1947, ca ţară atacatoare, fiind obligată să plătească despăgubiri de război Rusiei.
B) Care este rolul Comisiei Mixte Româno-Ruse privind problema Tezaurului?
• Nici unul! Această Comisie a fost înfiinţată la insistenţele personale ale lui Talpeş, care s-a chinuit 10 ani cu ruşii, pentru ca ei să accepte introducerea în viitorul Tratat a unui amendament la problema Tezaurului şi la prevederile Pactului Ribentropp-Molotov. În final ruşii (care aveau nevoie de un astfel de Tratat cu România) au acceptat ca cele două probleme delicate (Tezaurul şi Pactul) să fie menţionate într-o «Declaraţie Comună a Miniştrilor de Externe», act însă fără nicio putere juridică şi care nu va duce niciodată la restituirea Tezaurului.
• Comisia este practic desfiinţată încă din 21-22 iunie 2005, când a avut loc ultima sesiune plenară, la Moscova. Ulterior, în 4-6 aprilie 2006, tot la Moscova, a avut loc o «întrunire de lucru», la care partea rusă a anunţat partea română (prof. Ioan Scurtu, deputat Viorica Moisuc, Victoria Gavrilescu - MAE, Cristian Păunescu - BNR) că nu mai poate participa la nicio întâlnire viitoare, deoarece partea rusă nu mai are niciun sprijin logistic, material şi politic din partea autorităţilor de la Kremlin, că nu mai au puterea de a solicita deschiderea arhivelor de la MAE Rusia, că lor li s-au tăiat fondurile, li s-au retras diurnele, nu mai au sală de studiu şi de negocieri şi nici nu mai au asistenţi plătiţi, concluzia fiind că «nu mai avem de ce şi pentru ce lucra» şi că «dvs., acolo în România, aveţi o altă soluţie venită pe alte canale, noi primind ordin să nu mai continuăm!».
• Comisia nu s-a mai întrunit de un an şi jumătate (18 luni) şi nici nu se va mai întruni în vreo «sesiune plenară de lucru», ci poate, cel mult, la insistenţele MAE România, doar într-o viitoare «întâlnire de lucru», probabil tot la Moscova, în care partea rusă, reprezentată doar de istoricul Viktor Ischenko, va spune părţii române, încă o dată, că ei nu mai au sprijinul politic şi financiar necesar să continue o muncă fără nicio finalitate!
C) Ce interes au ruşii să finalizeze acest proiect
prin canale private?
• Federaţia Rusă a semnat acordul de asociere la Comisia Europeană (Strasburg, 28 februarie 1996) prin care ruşii s-au obligat să-şi rezolve problemele istorice cu toate statele cu care ruşii au avut diferenduri istorice, dar cu precădere cele europene, într-un termen de 10 ani. În această perioadă ruşii şi-au rezolvat toate diferendele istorice legate de tezaure, patrimoniu şi alte bunuri valorice, cu 74 de ţări, din Europa, Africa şi Asia. Ulterior au mai primit o extensie de 2 ani, care expiră în 28 februarie 2008! Singura ţară membră a Comunităţii Europene şi a Consiliului Europei cu care ruşii nu au rezolvat problema este România! Dar Comisia Europeană NU a impus Rusiei modul de rezolvare a diferendelor, adică la modul oficial, de la stat la stat, sau oricare altă variantă de soluţionare, deci Rusia este liberă să decidă singură cum va proceda. Ruşii au ales varianta PRIVATĂ ca fiind singura soluţie pe care ei o pot promova şi accepta. Această variantă de soluţionare a problemei BNR este dată de însăşi Protocolul semnat de BNR în anul 1916, care prevede clar că «Tezaurul este proprietatea sa privată»! Tocmai această precizare a BNR, confirmată de Ministrul de Finanţe al României, le-a dat ruşilor ideea de a promova un proiect privat, care să ducă, în final, la retrocedarea aurului către BNR!
• Ruşii deţin acte şi documente originale, emise de conducerea BNR, confirmate de fosta conducere a României, din anul 1986, prin care BNR garanta, printr-o Garanţie Bancară IREVOCABILĂ, o tranzacţie privată, derulată sub controlul direct al Elenei Ceauşescu, prin care România se obliga să furnizeze apă grea sovieticilor, iar garanţia era în valoare de 10 tone de aur. Datorită caracterului ei privat, ruşii condiţionează restituirea aurului către BNR (care doreşte să-şi recupereze cele 93,4 tone de aur) cu condiţia ca BNR să fie de acord, din start, cu promisiunea că se obligă să-şi achite datoria ei de plată de 10 tone, ce va fi dedusă din totalul cantităţii solicitate.
• Tot ruşii au sesizat faptul că Preşedintele părţii române în Comisia Mixtă care a analizat traseul tezaurului, domnul profesor Ioan Scurtu, a făcut o declaraţie publică, în ziarul «Evenimentul Zilei» din 20 februarie 2007, prin care precizează că «România mai are de recuperat 72 de tone de aur», ceea ce este total eronat! În oferta Moscovei, prin canale private, se specifică clar că este vorba de restituirea către BNR a 93,4 tone de aur, din care se vor deduce cele 10 tone aferente operaţiunii private din 1986, dar la care se pot adăuga alte câteva zeci de tone, în urma negocierilor pe care BNR le va purta, direct, cu conducerea Administraţiei Prezindeţiale de la Kremlin! Aceste 10 tone de aur, care li se cuvin ruşilor, ca urmare a acţiunii secrete româno-ruse din 1986, constituie singura condiţie impusă de BNR. Dacă BNR ar accepta, din start, această promisiune de plată, ruşii sunt gata să reactiveze una din firmele lor vechi de comerţ cu metale preţioase, cu care BNR să intre DIRECT într-o formă de cooperare şi, într-un timp relativ scurt, nu numai să recupereze cele 10 tone de aur, dar să şi producă o cantitate suplimentară de aur pentru nevoile ei personale!
• Acest proiect (E-03/233) este dirijat, coordonat şi comandat de la cel mai înalt nivel de putere din cadrul Administraţiei Prezidenţiale de la Kremlin, şi de finalizarea cu bine a acestui proiect depinde, în foarte mare măsură, politica viitoarei administraţii ruse faţă de România, pentru o lungă perioadă de timp de acum încolo, atâta timp cât Rusia va fi dominată de Putin şi de cadrele serviciilor de informaţii, fidele lui Putin.
• Un motiv extrem de important pentru ruşi îl constituie promisiunea fermă a guvernului Japoniei de a restitui ruşilor tezaurul lor, care a fost de 6 ori mai mare decât aurul BNR, transferat în anii 1919-1921 către băncile japoneze, doar cu condiţia ca ruşii să finalizeze restituirea Tezaurului către România! Diferenţa între problema Tezaurului românesc la ruşi şi tezaurul ruşilor la japonezi este că BNR a semnat în 1916 cu Guvernul Imperial Rus doar un Protocol de transport şi depozitare, fără drept de utilizare a valorilor predate, pe când ruşii au semnat în 1921 un acord cu băncile japoneze, prin care japonezii aveau dreptul să utilizeze aurul ruşilor în operaţiuni comerciale şi financiare, din care Kremlinul are dreptul la o anumită cotă-parte de interese financiare. Iar acum, după 86 de ani, sumele pe care Kremlinul le-ar avea de încasat de la băncile japoneze sunt de ordinul sutelor de miliarde de dolari! Aceasta este practic cea mai importantă motivaţie a ruşilor pentru finalizarea proiectului E-03/233, promovat de ei la cel mai înalt nivel de la Kremlin!“
D) Ce se întâmplă dacă BNR nu acceptă finalizarea proiectului?
• Ruşii au deja pregătite mai multe scenarii, care pot fi aplicate individual, pe variante de lucru sau interconectate între ele, în funcţie de necesităţile de moment, de starea de spirit, de nevoile lor politice sau strategice, demersul negocierilor cu lumea politică internaţională, de interesul lor de grup sau de interesul partinic etc.
• Prima variantă de lucru a demarat în aprilie 2007 prin obţinerea semnăturilor unui număr de 61 de deputaţi (membri ai PRM, PC şi ai minorităţilor naţionale) care au solicitat Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor «constituirea unei Comisii Parlamentare de Anchetă privind stadiul demersurilor întreprinse pentru retrocedarea Tezaurului României de la Moscova, precum şi verificarea tuturor aspectelor colaterale, tangente cu obiectivul „Tezaurul României“, cu identificarea cauzelor care au determinat întreruperea tratativelor cu Federaţia Rusă» (adresa nr. 17/68 din 19.04.2007 a Camerei Deputaţilor, înregistrată la Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, cu nr. 51/1903 din 19.04.2007, şi Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, cu nr. 512 din 23.04.2007). Înfiinţarea acestei Comisii de Anchetă ar urma să fie analizată în plenul Camerei Deputaţilor în ultima decadă a lunii octombrie sau în primele 15 zile din luna noiembrie 2007;
• O altă variantă (care a demarat în septembrie 2007) are următoarele direcţii de acţiune:
a) transferarea aurului în Zona liberă Zürich, sub controlul autorităţilor elveţiene (Poliţie, Vamă) şi al firmelor de renume mondial, din domeniul asigurărilor, pază, transport aerian etc, pe numele firmei Mimarco Invest SRL (firmă titulară de proiect);
b) În baza «Certificatului de Depozit» pe care Mimarco îl va obţine după efectuarea transportului aurului, se va organiza, concomitent sau alternativ, mai multe Conferinţe de Presă, la Zürich, Strasburg şi Bucureşti, prin care se va anunţa public că «o firmă din Rusia a dus la bun sfârşit o înţelegere cu o firmă românească, prin care astfel s-a pus capăt diferendului istoric dintre România şi Rusia, ce data din decembrie 1916». În acest mod, Rusia îşi îndeplineşte obligaţiile politice asumate la 28 februarie 1996 la Strasburg, firma rusă asumându-şi obligaţiile de rambursare a aurului către firma românească, care, la rândul ei, va negocia direct cu BNR repatrierea aurului. La aceste Conferinţe de Presă vor fi invitaţi să participe câteva personalităţi importante din România şi Rusia, foşti şi actuali ambasadori, guvernanţi, miniştri de Externe, foşti şi actuali negociatori ai problemei Tezaurului, istorici, parlamentari, români şi ruşi, care vor prezenta documente originale, ce vor reflecta adevărul despre problema Tezaurului, dar, în acelaşi timp, vor acuza actualele autorităţi din România şi conducerea BNR de faptul că au refuzat constant, în ultimii 12 ani, oferta ruşilor. Este foarte posibil ca Moscova să prezinte, în premieră, acte originale şi documente din arhiva Kremlinului şi a MAE Rusia, acte la care istoricii români nu au avut acces şi care pot zdruncina statutul de credibilitate al unor foarte cunoscuţi oameni politici din România.
c) Concomitent, la Comisia Europeană de la Strasburg, ruşii vor prezenta o «Informare», în cadrul dosarului 9459 al Comitetului pentru Cultură, Ştiinţă şi Educaţie, prin care vor preciza că diferendul istoric dintre Rusia şi România, din anul 1916, a fost rezolvat. Acest dosar a fost deschis în 2002, la cererea MAE România şi BNR (!), prin care se solicita «ca problema restituirii Tezaurului să fie cunoscută în Europa»! Partea rusă a fost solicitată de 4 ori, în anii 2002 şi 2003, să găsească o „SOLUŢIE DE REZOLVARE A PROBLEMEI TEZAURULUI ROMÅNIEI“, iar Moscova va raporta că au găsit soluţia, au promovat-o, dar Bucureştiul a respins-o nejustificat. Între timp au găsit o soluţie provizorie (transferul aurului în Elveţia) până când BNR va accepta să-şi primească aurul!!!
d) dacă se va considera necesar, este foarte posibil ca o Organizaţie Non-Guvernamentală (ONG) să deschidă plângeri penale împotriva Guvernatorului BNR, al Preşedintelui României şi al Primului-Ministru, bazate pe «anumite documente» care ar putea schimba radical scena poltică a României în viitorii ani. Aceste plângeri penale vor fi înregistrate la DNA şi DIICOT şi vor fi comunicate şi la Consiliul Europei de la Strasburg, dar şi la sediul Comunităţii Europene de la Bruxelles.
E) Ce soluţii de rezolvare ar exista pentru evitarea unui scandal mediatic şi pentru finalizarea proiectului propus de Kremlin?
• Varianta nr. 1: BNR să desemneze un delegat, care să posede mandat de negociere, cu drepturi depline, iar acesta să-şi poată forma echipa cu care va merge la negocierile de la Moscova. Acest delegat, având împuternicirile legale din partea Consiliului de Administraţie al BNR (sau numai al Guvernatorului BNR), va semna, înainte de deplasarea la Moscova, acordul privind promisiunea de plată a 10 tone de aur către partea rusă, ce se deduce din totalul cantităţii de aur ce se va obţine de la Kremlin, în urma negocierilor pe care DOAR delegatul BNR le va purta. Ar fi util de precizat că mandatul BNR trebuie să prevadă restituirea integrală a celor 93,4 tone de aur către BNR, indiferent de soluţiile alese de partea rusă, într-un timp rezonabil, ce urmează a fi negociate la Moscova. Această variantă va trebui să fie imediat executată, cu finalizarea negocierilor, cel târziu până la data de 15 noiembrie 2007, iar rambursarea aurului către BNR să fie stabilită contractual, direct între BNR şi reprezentanţii Kremlinului, până la data de 30 noiembrie 2007.
• Varianta nr. 2: BNR să accepte să formeze o comisie de 2-3 specialişti, la care să se adauge câte un reprezentant (sau maxim doi) din partea Preşedinţiei, a MAE, a Senatului, a Camerei Deputaţilor, a Guvernului, a SRI, a SIE, la care să se adauge 2-3 membri de frunte ai fostei Comisii Mixte Româno-Ruse pe problema Tezaurului. Această Comisie trebuie să se întrunească ZILNIC, la Bucureşti, cu reprezentanţii autorizaţi ai Moscovei, să se discute, să se analizeze şi să se stabilească o linie de acţiune comună, până când se va adopta un Raport complet către toate autorităţile de decizie, iar acest Raport să devină instrumentul unanim acceptat de autorităţi pentru finalizarea proiectului.
• Varianta nr. 3: Partea rusă este gata să cesioneze întregul proiect, către orice persoană fizică sau juridică din România, agreată de BNR, cu ieşirea din acest proiect, DEFINITIV ŞI IREVOCABIL, a tuturor actorilor, principali sau secundari, români sau străini, persoane fizice sau juridice, care au avut sau au, în prezent, vreo legătură cu acest proiect, cu condiţia ca BNR sau orice altă persoană fizică sau juridică, în numele şi pentru BNR, va fi de acord cu efectuarea plăţii (sau cel puţin a garantării plăţii) contravalorii a 10 tone de aur către Institutul de Relaţii Economice Extrene de la Moscova (IEERI), din cadrul Administraţiei Prezidenţiale de la Kremlin sau a împuterniciţilor autorizaţi ai acestui Institut.
PRECIZARE: Nicio persoană fizică sau juridică, română sau străină, cu excepţia IEERI Moscova, nu a solicitat şi nici nu va solicita, NICIODATĂ, vreun comision sau vreo plată, de orice fel, în numerar sau în produse, ca urmare a activităţii în cadrul acestui proiect.
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
