Nu mai este niciun secret că valuta din conturile Securităţii şi ale lui Ceauşescu provenea, în mare parte, din comerţul cu oameni, de tip sclavagist, în special al germanilor şi evreilor care locuiau pe teritoriul Romåniei. Cu toate acestea,
ziarul german „Siebenbuergische Zeitung“ a reuşit să îl intervieveze tocmai pe omul responsabil pentru „cumpărarea“ etnicilor germani din partea RFG, doctorul în ştiinţe juridice Heinz Guenther Huesch şi fost deputat al formaţiunii politice CDU, condusă în prezent de actualul premier, Angela Merkel. În vårstă de 80 de ani, Huesch a povestit publicaţiei germane cum a reuşit răscumpărarea a circa 200.000 de etnici germani contra unei sume apreciate undeva la un miliard de mărci germane, bani plătiţi în intervalul 1968-1989. Huesch a primit această misiune, de a repatria etnicii germani din Romånia, în 1968, şi s-a ocupat de acest lucru pentru aproximativ 25 de ani. Sarcina a primit-o din partea cancelarului german de atunci, Kurt Georg Kiesinger, şi presupunea, în principal, negocierea condiţiilor plecării germanilor din Romånia. Acţiunea nu a beneficiat de o recunoaştere oficială printr-un contract scris între RFG şi Heinz Guenther Huesch. Acesta îşi aminteşte că, la început, Romånia a dorit ca plăţile să se facă numai cu bani gheaţă, pentru ca apoi să se realizeze şi prin cecuri sau transfer bancar. Înregistrările plăţilor erau făcute de dr. Ewald Garlepp, avocat şi notar la Stuttgart, a cărui sarcină era aceea de a-l introduce pe Huesch la partenerii romåni de negocieri. Negocierile se bazau pe două elemente de bază. Pe de o parte, românii trebuiau să se oblige să lase să plece în Germania un anumit număr de etnici germani într-o anumită perioadă, iar de cealaltă parte, negociatorii germani trebuiau să se oblige că vor plăti României o anumită sumă pentru fiecare german plecat. Operaţiunile s-au desfăşurat în secret pentru că ambele părţi erau suspicioase, iar partea romånă se temea ca această afacere să nu ajungă în presă. Potrivit lui Huesch, numărul rundelor de negociere purtate de el depăşeşte 1.000. La începutul negocierilor, partea romånă, susţine doctorul german, ar fi cerut cerut în avans o sumă de 200.000 de mărci germane, pentru ca mai apoi fiecare etnic german să fie preţuit în funcţie de calificare şi studii. Plăţile erau făcute numai în bancnote de 1.000 de mărci. Sumele încasate de Ceauşescu în această afacere au provenit iniţial din vistieria bugetului Ministerului federal pentru refugiaţi şi expulzaţi, iar după desfiinţarea acestei instituţii în 1969, această „afacere“ a fost transferată în curtea unui departament special din cadrul Ministerului federal de Interne al RFG, condus de un secretar de stat.
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
