22 decembrie 1989: la cåteva ore după fuga Ceauşeştilor, în sediul CC al PCR s-au
petrecut nişte întîmplări despre care nu s-a mai vorbit niciodată. Iar una dintre acestea este legată de bani, foarte mulţi bani. De fapt valută forte, dolari americani care au dispărut fără urmă şi n-au mai apărut niciodată. Martor la acea întîmplare, Ion Gîtlan nu a aflat nici pînă acum ce era cu acei bani. De fapt, nici Poliţia dar nici Justiţia nu s-a interest vreodată de ei. Acum 20 de ani, Gîtlan a dat tot ce putea da pentru Revoluţie. Fiul său, Mihai, este primul bucureştean care a murit în Decembrie ‘89. O dramă cumplită despre care a aflat însă mult mai tîrziu. Asta pentru că el însuşi era Comitetul Central. Îşi aminteşte şi acum, de parcă a fost ieri: “Am intrat în CC odată cu ceilalţi, puţin înainte de fuga Ceauşeştilor. Jos, la parter, era haos, nimeni nu mai asigura paza. Am găsit un pistol mitralieră cu pat rabatabil cu un încărcător plin. Normal că l-am luat. Pe acolo era şi Dan Iosif cu oamenii de ai lui, care-l tot strigau, “Ioşca”. Mă rog, la fel ca noi toţi, făceau şi ei ce credeau că e bine. Revoluţionarii… lume amestecată. Revoluţiile nu se fac cu băieţi spilcuiţi, de salon. O parte dintre cei veniţi acolo erau, hai să nu zic interlopi, dar pe aproape. Era clar că mulţi se cunoşteau între ei şi li se mai lipea de månă cîte ceva”. Gîtlan îşi aminteşte că sacii cu valută au apărut pe la 15,30-16. “Atunci, Dan Oprescu, care acum e plecat în Europa, unul dintre revoluţionari, m-a anunţat că într-un birou s-au găsit nouă saci plini cu bani. M-am dus cu el şi întradevăr erau nişte saci mari din pånză groasă. Am verificat cîţiva dintre ei şi chiar că erau plini cu teancuri de dolari, sigilaţi cu banderole de hîrtie, exact ca la bancă. Sincer să fiu, nu m-am atins de ei: toată viaţa trăisem cu teama că valuta te trimite direct la puşcărie. Tot ce m-a dus mintea să fac a fost să mă duc în Cabinetul 1 şi să anunţ Armata. Ceva mai tårziu, Oprescu mi-a spus că a venit un TV militar care a încărcat şase saci şi a plecat cu ei. Unde? Nimeni nu ştie: nu s-a făcut un proces verbal de predare-primire, nimic. Ceilalţi trei saci au rămas pe loc; se spunea că or să ajungă la Bancă. De fapt, nu ştiu unde au ajuns. Împreună cu ceilalţi am estimat că în cei nouă saci trebuie să se fost cam patru milioane de dolari sau poate mai mulţi. Ceva mai tårziu am aflat că acolo existase întradevăr un stoc de valută al Partidului. Ce s-a ales de ei? Habar nu am, nu am mai auzit niciodata de acei bani”. Mult mai tårziu, prin 1990, presa a spus că Dan Iosif ar fi scos din CC un geamantan plin cu valută.”Nu ştiu, nu vreau să vorbesc cu păcat. Un geamantan plin cu bani, dar lei de astă dată, s-a găsit în biroul lui Silviu Curticeanu. Erau cam un million, puşi în plicuri, primele de Anul Nou pentru cei din CC. Nu am fost de faţă cînd au dispărut şi ăia, aşa că nu vreau sa acuz pe nimeni. E drept că Dan Iosif a stat tot timpul cu ochii pe sacii ăia, dar nu pot spune că el i-ar fi luat. Cert este că de banii ăia nu s-a mai auzit niciodată. La fel cum nu s-a mai auzit nici de lucrurile găsite pe biroul lul Ceauşescu. Şi acelea au fost strînse la un loc, acte, obiecte, tot ce mai era acolo şi au fost băgate într-un sac care a fost sigilat. Şi acela a fost trimis tot la Armată, dar nici despre el nu s-a mai auzit absolut nimic.”A arestat oamenii cu nume sonoreÎn orele care au urmat, Gîtlan i-a identificat şi reţinut pe Constantin Dăscălescu, Iulian Vlad şi pe Ilie Verdeţ. “Dăscălescu era în biroul lui şi n-a protestat. M-a spus doar “Tovarăşe, nu ştiu cine eşti, dar înţeleg că ai noştri au pierdut. Noi am făcut şi bune şi rele. Te văd un om de treabă şi te rog un singur lucru. Să ne judece Justiţia, şi pentru cele bune şi pentru cele rele. Nu vreau să mă judece cei de afară.” Avea la mînă un ceas scump, pe care l-a scos şi mi l-a oferit în schimbul protecţiei. I-am zis să şi-l păstreze şi l-am dus într-un birou unde i s-au luat declaraţii. Pånă la urmă au plecat de acolo cu toţii. Iulian Vlad a ajuns la MApN, unde a coordonat operaţiunile militare împreună cu gen.l Guşe. Iar Verdeţ s-a apucat de croit guverne. Dar fără prea mult succes: Iliescu era deja în cărţi, pentru preluarea puterii”, ne-a mai povestit Ion Gîtlan.
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
