„Istoria e scrisă de cei care câştigă războiul“, spune un dicton. Ce se întâmplă, în schimb, cu mineriadele, luptele de stradă din 13-15 iunie 1990, în care sute de studenţi au fost bătuţi cu bestialitate pe stăzile principale ale Capitalei? Despre aceste evenimente ce vor scrie cărţile de istorie? Cine a câştigat? Ion Iliescu, cel care a cerut ajutorul forţelor de represiune aduse la Bucureşti pentru a „stinge“ o dată pentru totdeauna
flacăra Pieţei Universităţii, sau cei bătuţi, schingiuiţi, torturaţi sau chiar ucişi cu sânge rece, care au avut neobrăzarea de a cere să-şi exprime punctul de vedere? Pentru cei care protestau în Piaţa Universităţii totul s-a sfârşit, deocamdată, doar în amintiri cumplite şi un dosar penal nesoluţionat de peste 20 de ani. Cum arăta strada în dimineaţa zilei de 13 iunie? Imaginile care au făcut înconjurul lumii au arătat atunci o Românie desprinsă parcă din Apocalipsă. Oameni bătuţi cu sălbăticie cu răngi, topoare, lanţuri de fier, ciomege şi morţi cu feţele arse cu acid, ca să nu fie identificaţi. Oameni dispăruţi, care nu au mai fost găsiţi niciodată - elevi, studenţi. TAB-uri, scutieri, armată, focuri de armă, incendii, crime, jafuri, violuri, devastări, arestări. Deşi atunci victoria a fost a minerilor, a lui Ion Iliescu, cel care şi-a văzut visul cu ochii şi a creat o Românie după chipul şi asemănarea sa, acum, după 20 de ani, putem spune doar că am pierdut cu toţii. A pierdut România, care a ajuns mult mai târziu decât alţii în NATO şi UE. Au pierdut minerii care, dintr-o forţă, au ajuns să-şi strige astăzi în stradă nemulţumirile şi, ceea ce e mai important, a pierdut chiar şi Ion Iliescu deoarece, indiferent de eforturile pe care le depune, va rămâne în istorie cu mâinile pline de sângele tinerilor morţi în aşa-zisa revoluţie din decembrie ‘89 şi în mineriade.
De la bâtele minerilor la cuvântul lui Dumnezeu
Unul dintre cei mai importanţi actori pe care i-au avut scena şi filmul românesc, Dragoş Pâslaru, a schimbat după mineriada din 13-15 iunie 1990 costumele de la teatru cu haina monahală. Este vorba de actorul Dragoş Pâslaru, astăzi părintele Valerian. Acesta trăieşte de 20 de ani retras, în post şi rugăciune, într-un schit de pe lângă Mânăstirea Frăsinei - Athosul din România -, care este cunoscută drept cea mai strictă. Viaţa monahală se desfăşoară după regulile stricte de la Muntele Athos. În acest loc şi-a găsit liniştea actorul Dragoş Pâslaru. Povestea transformării sale spirituale este pe cât de spectaculoasă, pe atât de dramatică, demnă şi ea de un film sau de un roman. Actorul Dragoş Pâslaru era în 1990 unul dintre cei mai virulenţi intelectuali anticomunişti. A fost una dintre vocile cele mai sonore ale Pieţei Universităţii, participând la mitingul-maraton de acolo şi la toate adunările Alianţei Civice. Dragoş Pâslaru, ca - de altfel - toate personalităţile care participau pe atunci la mitingurile din Piaţa Universităţii, era în mod sistematic demonizat la televizor de către Televiziunea Română devenită liberă peste noapte, dar doar cu numele. Profitând de lipsa de informare a telespectatorilor, s-a spus că Dragoş Pâslaru este legionar, arătându-se chiar fotografii cu el în uniforma Gărzii de Fier. Numai că imaginile cu pricina erau din filmul „Drumeţ în calea lupilor“, în care actorul îl interpretase pe Horia Sima. Printr-o diversiune de tip stalinist, atât de dragă lui Ion Iliescu, omul Dragoş Pâslaru a fost „lipit“ de personajul pe care îl jucase. Veniţi pe 13 iunie 1990 la Bucureşti pentru a „planta panseluţe“ în Piaţa Universităţii, minerii l-au recunoscut pe Dragoş Pâslaru şi l-au bătut cu bestialitate. Actorul a fost dus în comă la spital, aflându-se vreme de câteva zile între viaţă şi moarte. La puţină vreme după ce s-a refăcut, el a decis să părăsească lumea şi să îmbrace haina monahală. La Mânăstirea Frăsinei a devenit ucenicul unuia dintre cei mai dăruiţi duhovnici, părintele Ghelasie. Iar ucenicia sa nu a fost în zadar. Chemat să depună mărturie în dosarul mineriadelor, monahul a refuzat să îi incrimineze pe cei care l-au maltratat, spunând că a iertat tot, ca un creştin desăvârşit.
Viaţa a luat o altă cale
Dragoş Pâslaru a devenit celebru în arta cinematografică după ce, în 1988, a interpretat rolul lui Horia Sima în filmul „Drumeţ în calea lupilor“. Pe de altă parte, o înregistrare video neprofesionistă, din 1980, îl arată pe Dragoş Pâslaru într-un spectacol de excepţie, „Karamazovii“, în regia lui Dan Micu. Cei care au postat pe Internet înregistrarea susţin că, în chip tainic, întâmplările (cel mai adesea dramatice şi violente) îl pot ajuta pe om să se descopere în chip nebănuit. „M-aş opri acum la o singură secvenţă din acest spectacol. Karamazov-tatăl, interpretat de George Constantin, îi întreabă pe doi dintre fiii săi dacă exisă Dumnezeu. Îl întreabă mai întâi pe nihilistul Ivan, interpret - Alexandru Repan, care-i răspunde sec: «Nu!»; «Dar diavolul?» - «Nici el». Se întoarce atunci asupra fiului său mai mic, neprihănitul Alioşa, alias Dragoş Pâslaru, care, drept răspuns, strigă: «Există! Există!».“
Victimele minerilor
Peste 1.300 de oameni au fost arestaţi abuziv - din case, de pe stradă, fără mandat, de către persoane civile substituite forţelor legale de ordine - şi ţinuţi în cele mai inumane condiţii, în lagărele de la Măgurele şi Băneasa. Crematoriul „Cenuşa“ a funcţionat toată noaptea de 13 spre 14 iunie, susţin cei care au văzut grozăviile petrecute în acele zile. De asemenea, martorii povestesc că la Cimitirul Străuleşti II au fost înhumaţi 128 de morţi, unii având pe cruce inscripţia „neidentificat-iunie ‘90“, conform presei de atunci. Mai mulţi medici de la Spitalul Municipal din Bucureşti susţin că sute de oameni au fost trataţi sau operaţi de grave traumatisme la Secţia de Neurochirurgie a Spitalului nr. 9, din care 60 au murit în câteva luni. S-a spus că minerii - cei peste 20.000 - care au însângerat Bucureştiul nu erau toţi mineri adevăraţi. Multe dintre mărturiile celor care au fost în acele zile în Piaţă au confirmat acest lucru, că printre minerii reali, veniţi chiar din şut, s-au aflat, sub acoperire, securişti sau persoane infiltrate, care au condus forţele de represiune direct la punctele care trebuiau atacate sau au indicat persoanele care trebuiau lovite, bătute sau chiar ucise. Dar pe lângă toate acestea, toţi cei care au fost chemaţi „să facă ordine şi să planteze flori“ erau români. Mărturiile şocante ale celor care au văzut grozăviile sunt de-a dreptul cutremurătoare.
: „Au vrut să mă taie cu toporul“
, unul dintre protestatari, devenit ziarist alături de fratele său, Victor, confundat şi el cu Marian Munteanu, povesteşte despre acele zile pe blogul său, dar şi în faţa anchetatorilor că a fost lovit cu bestialitate, capul i-a fost spart, nu mai vedea şi era plin de sânge. „Orele 6-6.30: după ce am fost hăituiţi prin tot institutul de către mineri, am reuşit să ne ascundem într-o sală, împreună cu patru fete, sub planşetele de desen. Ne-au găsit. Circa zece mineri s-au suit cu picioarele pe planşete. Apoi ne-au smuls de acolo pe rând şi au început să ne lovească cu drugi de fier, vergele, sfredele de mine, cozi de topor şi de lopată, bucăţi de scânduri, tuburi de cauciuc cu metal înăuntru. Ne-au târât pe căi diferite prin facultate, izbindu-ne tot timpul. Unii ne ţineau de mâini, alţii loveau. I-am auzit pe unii strigând: «Omorâţi-i, omorâţi-i!». Unul dintre mineri a vrut să mă taie cu toporul, dar a fost oprit cred că de un şef. Am fost scoşi din Arhitectură, apoi transportaţi spre Ministerul de Interne, loviţi tot timpul pe drum. Nu mă mai puteam ţine pe picioare, iar ei spuneau că sunt drogat. Am fost duşi la Măgurele, ne-a aşteptat un cordon de soldaţi şi subofiţeri care ne-au ciomăgit cu bastoanele. Acolo m-am întâlnit cu fratele meu, care fusese adus cu un alt camion.“ Fratele meu a avut ocazia nefericită de a cunoaşte un om, omoråt în noaptea de 14 iunie, pe care l-am căutat împreună luni de zile. Nu apare pe lista morţilor. Fratele meu l-a fotografiat în timp ce-şi dădea duhul. Filmele, ca şi toate aparatele noastre, au fost înhăţate de poliţie şi mineri. Acest om mi-a murit în braţe la ora 3.00, în holul blocului Romarta. Era împuşcat în gåt. Unul dintre locatari mi-a adus o lumånare, după care a fugit. Cu o månă încercam să fixez lumånarea şi cu cealaltă trăgeam cadru după cadru. Omul avea în jur de 30 de ani şi alături de el zăcea o geantă ponosită în care avea unelte de electrician. Se uita la mine cu ochii holbaţi înecåndu-se din pricina sångelui care ţåşnea ritmic, în şuvoaie puternice, inundåndu-i pieptul şi faţa. Am încercat să-i blochez, fără succes, gaura din gåt, prin care i se scurgea viaţa. Am stat cam 5 minute cu el, timp în care a apărut ca din senin o maşină de la Medecins sans Frontieres, care l-a încărcat, şi dus a fost. Vreme îndelungată, după aceea, am încercat să dau de urma acelui om, să-i găsesc familia, să le spun ce s-a întåmplat“, povesteşte , pe www.gid-romania.com.
Victor Roncea: La Măgurele, răniţii erau cusuţi „pe viu“
„După ce am fost scoşi din Arhitectură, am ajuns la Guvern. A urmat îmbarcarea în dube, cu direcţia Măgurele“, povesteşte şi Victor Roncea, pe acelaşi site. „În curtea unităţii, supravegheaţi cu cåini lupi, ne aştepta clasicul «culoar» format din poliţişti, care îşi aduceau şi ei, cum puteau, contribuţia, mai cu bastoane sau, mai simplu, direct cu automatele. După ce ni s-au confiscat curelele şi şireturile, am fost introduşi într-o hală şi înşiruiţi pe jos, în genunchi, cu faţa la perete şi måinile la ceafă! Eram aproximativ 400 de oameni, dintre care unii foarte răniţi. Unii dintre ei au fost cusuţi «pe viu». La anchetă ni s-a comunicat că, «dacă vrem, vă împuşcăm pe toţi» şi că «domnii Coposu şi Munteanu ai voştri au dat ortu-popii». Din grupul celor 13, «ridicaţi» în acea dimineaţă de mineri, din Arhitectură, unul a stat închis trei luni şi a fost eliberat din lipsă de probe, trei au fost spitalizaţi, iar în acest moment, patru dintre ei se află în străinătate ca azilanţi politici. Ulterior, ancheta făcută împreună cu Liga Studenţilor ne-a demonstrat că în acele zile au fost ucise zeci de persoane“.
Minerul cu ochii albaştri
Colega noastră Ramona Feraru a avut şi ea parte de o astfel de experienţă în ziua de 13 iunie, dar cu un final fericit. Motivul, unul dintre minerii de pe stradă, blond, cu ochii albaştri şi cu måinile curate, a salvat-o de la măcel. „Am fost la un pas de a fi pe lista victimelor mineriadelor, dar un «miner» cu ochii albaştri m-a salvat. Îmi amintesc că plecasem să fac poze pe stradă. Mă aflam în centru, aproape de Muzeul de Istorie de la Piaţa Universităţii, veneam dinspre Piaţa Unirii. Mergeam pe stradă, fotografiam, şi la un moment dat am fost înconjurată de mai multe persoane de la IMGB, muncitori. Toţi strigau la mine pentru că fotografiam. Au început să mă înconjoare şi mai mulţi, şi în momentul în care dinspre Piaţa Universităţii au văzut că se apropie un grup de mineri, muncitorii au devenit violenţi. Strigau şi le cereau minerilor să mă legitimeze şi să-mi ia aparatul. În cåteva clipe, grupul de mineri murdari, prăfuiţi, cu båte în måini şi lanţuri s-au apropiat de mine şi şi-au făcut loc prin mulţime. În acel moment, din tot grupul de mineri am zărit unul care părea şeful lor. Avea ochii albaştri, måinile curate, iar salopeta era aproape impecabilă în comparaţie cu a celorlaţi. M-am uitat în ochii lui, de un albastru perfect, şi îi explicam şi lui ceea ce repetasem şi pånă atunci. Mi-a luat aparatul de fotografiat din månă şi a scos filmul din el. Mi-a cerut să mă legitimez şi ca să potolească furia muncitorilor din jurul meu mă certa că făcusem poze, după care m-a luat de umăr cu un braţ ferm şi mi-a spus să-l însoţesc. Le-a strigat muncitorilor că va avea el grijă de mine şi părea furios. M-a tras din mijlocul mulţimii, care deja începuse să devină agresivă, şi m-a împins spre strada din spatele muzeului. Pe drum, mi-a spus aproape în şoaptă să îmi bag aparatul de fotografiat adånc în geantă şi să mă duc direct acasă, şi să nu ies cel puţin trei zile. M-a condus ţinåndu-mă de umăr ca şi cum aş fi fost arestată tot drumul pånă la metrou. Pe strada din spatele Muzeului de Istorie, am văzut cum trupe de mineri băteau cu sălbăticie tineri. Pe unul dintre ei, care probabil era deja leşinat, îl tårau de păr, avea părul mai lung şi pur şi simplu doi mineri îl trăgeau în urma lor ţinåndu-l de păr. M-am cutremurat. «Minerul» meu cu ochii albaştri m-a condus pånă la intrarea în metrou şi îmi repeta mereu să nu mai ies din casă trei zile. Nu ştiu cine a fost acel miner, n-am apucat să întreb nimic, eram îngrozită de ce văzusem, dar n-am să uit niciodată ochii aceia albaştri şi faţa «minerului» care m-a salvat. N-am apucat să-i spun nimic, a dispărut şi nu l-am mai întålnit niciodată“, ne-a mai spus colega noastră.
Iliescu i-a minţit şi le-a mulţumit
„Vă mulţumesc pentru tot ceea ce aţi făcut în aceste zile, în general pentru toată atitudinea dumneavoastră de înaltă conştiinţă civică. Şi de astă dată aţi demonstrat cåt de importantă este solidaritatea muncitorească. Cu un sentiment deosebit de conştiinţă civică, patriotică aţi simţit momentul dificil şi cu o dăruire exemplară v-aţi arătat gata să fiţi solidari cu puterea nouă. Cu ajutorul dumneavoastră au fost descoperite în subsolul clădirii PNŢ-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stăteau în Piaţa Universităţii şi armament. La clădirea Asociaţiei 16-21 Decembrie, depozite de båte şi de alte asemenea arme albe, lanţuri şi aşa mai departe. În subsolul clădirii Universităţii, s-au descoperit arme: 22 de puşti Jeco, dar care sunt arme periculoase în asemenea condiţiuni, şi saci cu prafuri euforizante pe care probabil că le-au tot folosit în această perioadă. (...) Noi considerăm că răspunderea morală o au şi unii gazetari, unii intelectuali care au incitat în această perioadă. (...) Vreau să mulţumesc pentru spiritul organizat în care v-aţi prezentat, în care aţi acţionat, să mulţumesc conducătorilor dumneavoastră, inginerului Miron Cozma şi celorlaltor lideri sindicali care au fost în fruntea dumneavoastră, alături de noi, care ne-au ajutat în aceste zile. Deci vă mulţumesc tuturor pentru tot ce aţi făcut în aceste zile“, şi-a încheiat Ion Iliescu discursul ţinut la Romexpo, în faţa minerilor, în aplauzele acestora.
După 20 de ani, panseluţe, dulceaţă şi „Adevărul“ Mineriadei, cadou pentru Nina Iliescu
Peste o sută de reprezentanţi ai asociaţiilor „21 Decembrie 1989“ şi „Noii Golani“ au mărşăluit, ieri, prin Capitală, comemorånd 20 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990, la final ei lăsånd în faţa casei lui Ion Iliescu un borcan de dulceaţă, panseluţe şi ziarul „Adevărul“ de acum 20 de ani. Marşul celor peste o sută de revoluţionari şi tineri declaraţi anticomunişti a început puţin după prånz, în faţa hotelului Intercontinental din Piaţa Universităţii din Bucureşti, zona „eliberată“ de mineri printr-o intervenţie în forţă ce a avut loc în urmă cu exact 20 de ani. Protestul a fost unul paşnic, fără niciun fel de incident. Cei peste o sută de oameni cu pancarte pe care se puteau citi mesaje împotriva lui Iliescu au scandat lozinci anticomuniste, dar şi unele cu ceva accente de galerie de fotbal. După ceremonie, cei prezenţi au ars un steag „comunist“, au prezentat jurnaliştilor cåteva din documentele ce aveau să ajungă la familia Iliescu.
Între legionari şi terorişti...
Răsfoind presa centrală din zilele de 13-14 iunie 1990 cu privire la evenimentele din Piaţa Universităţii, am observat două perspective radicaliste în două articole apărute în ziarele „AZI“ şi „Adevărul“, care au proslăvit teoria „rebeliunii legionare“ şi pe cea a „diversiunii teroriste“ din zilele premergătoare primei mineriade a unei Romånii angrenate în socialismul cu faţă umană a lui Ion Iliescu şi al unei tranziţii la democraţie prost înţelese. Astfel, în articolul „Ticăloşia bine plătită“ din „AZI“, numărul 52, din 14 iunie 1990, Stelian Moţiu realiza un aspru rechizitoriu împotriva studenţilor care îi contestaseră autoritatea lui Iliescu în Piaţa Universităţii, acuzându-i de legionarism: „ar fi fost greu de crezut pentru mulţi că mårşevia falangelor fascizante poate să ajungă atåt de departe încåt să ignore fără ruşine voinţa liber exprimată (n.r. alegerile din 20 mai 1990, din Duminica Orbului) a unui întreg popor!“. Pe de altă parte, acesta vorbea despre fascizare şi legionarism din perspectiva marxist-comunistă petrecută chipurile în Piaţa Universităţii, în Zona Liberă de Neocomunism: „Abia în acest cadru putem să înţelegem cåt de cåt rolul funest, împovărător pe care o clică de intelectuali crescuţi la şcoala violenţei legionare, a spiritului fascist, ignar şi agresiv - încearcă să-l insufle străzii“. La råndul său, jurnalistul Darie Novăceanu, în reportajul publicat în „Adevărul“ numărul 142, din 14 iunie 1990, prezenta efectele „complotului terorist“ care se petrecuse în Piaţă începånd cu după-amiaza zilei de 13 iunie: „Începånd cu ziua de azi, nimic din tot ce s-a strigat timp de 55 de zile în această Piaţă nu mai poate fi crezut, pentru că azi, 13 iunie, manifestanţii de aici şi-au manifestat definitiv lipsa de sinceritate şi întreaga necredinţă. Au dovedit în acelaşi timp o instruire teroristă desăvårşită şi un nestăvilit apetit pentru violenţă“.
sa-i fie numele si amintirea satanei ilici iliescu, acum si pururea, in vecii vecilor, amin!
2. 13-06-2010 21:12
DURERE
CE INSEAMNA TACEREA ASTa de atitia ani unde sint ceilalti de nu apar sa sustina cea ce au facut criminalii astia,studenti patrioti cum a-ti fost voi ne cred ca mai sint la ora actuala,no coment mas.
3. 13-06-2010 22:10
decaderea poporului roman
Dragos Paslaru , Victor si George Roncea, Manuela Harabor si-au gasit linistea descoperindu-l pe Dumnezeu.Si poate multi altii... Iar ilici are tupeul sa lanseze carti.In vizuina sa stea, blestematul.A declarat ca nu crede in Dumnezeu, si uite ce a facut ! Dostoievski a spus cea mai intelepta vorba :unde nu este Dumnezeu , omul este capabil de cele mai cumplite rele.Iar ilici s-a declarat ateu. Unde ai ajuns, popor roman, in ce decadere esti?
4. 14-06-2010 01:36
Lasitatea poporului roman
Nici acum dupa douazeci de ani fiindca mai traieste, decenta sau frica nu ne lasa caci ar trebui, luat acest animal, inlantuit, bagat in cusca, scuipat si batjocorit, tarat pe acolo prin piata, sa vada aceasta paiata care se intituleaza revolutionar, ca de fapt e numai si numai, un odios criminal. A fost numai un spion KGB, alaturi de tat-su si o sluga supusa, marunta in fruntea unei diversiuni, de sovietici condusa. Sa vada lumea ca ei au tradat si au fost tot timpul alaturi de rusi, au fost niste nenorociti, au fost cozi de topor, iar mama lui cea buna, tiganca, renegata, a nascut demult, intr-o zi nefasta, fara bucurie, aceasta lepra, fara sa stie ca are sa aduca nenorocire cu asta unui intreg popor.
5. 14-06-2010 03:12
Sugrumai sarpele!
Atatea marturii si toate tratate ca o aventura a unui bolsevic stalinist care nu are rezolvare.E imposibil astia care declara sus si tare ca Romania este un stat de drept.Sa[l lasam pe Ponta,Nastase,Iliescu etc.,autoritatile noastre sunt la chereul PSD-ului?E revoltator ca asa un specimen mai umbla printe noi.Din deducerile mel acest comunist-demon ar fi ucis inca o generaie de tner pentru asi atinge scopul lui imbecil,sa devina presedinte.
6. 14-06-2010 03:15
13 N NIUNIE 1990 - INCEPUTUL EXODIULU
CRIMELE DIN IUNIE 1990 ASUPRA ROMANILOR AU DETERMINAT PLECAREA DIN TARA A TINERETULUI . MII SI MII AU CAUTAT REFUGIU PRINTRE STRAINI, PENTRU A TRAII IN LIBERTATE SI DEMOCRATIE , CEACE NU LE MAI ASIGURA REGIMUL NEO-COMUNIST INSTAURAT PRIN FORTA SI CRIMA DE ION ILIESCU SI BANDA LUI DE SECURISTI. DUPA DOUAZECI DE ANI, IN PLINA CRIZA MONDIALA, ROMANIA SE DOVEDESTE LIPSITA DE FORTA ECONOMICA CE A FOST SUBMINATA DE ACEASTA BANDA DE HOTI
7. 14-06-2010 07:55
13...15
Ce este foarte curios cat de putin aminteste mass_media de acele zile odioase din 13,15 iunie.Ati uitat atat de repede crimele de atunci.? Eram pe strada pe 13,ploua foarte tare si aparut IMGB,FACE ORDINE.Afost iadul pe pamant am vazut morti amestecati cu noroi si sange pe strada Academiei.Sacesti indivizi dela IMGB. culmea au fost rasplatiti cu certificate de revolutinar,cei care au omorat pe revolutionarii autentici,ce parere aveti,romani care dormiti?Ii platiti!... :cry
8. 14-06-2010 07:57
O parere
Cred ca povestea lui Dragos Paslaru merita sa fie un articol separat. Sau macar fara episodul romantic cu minerul cu ochi albastri !
9. 14-06-2010 08:08
13-14 iunie
In ziua de 13 iunie 1990 aduceam unui prieten o masina din Germania . I-am predat masina dincolo de granita magheara . De la Mako am luat trenul spre Stuttgart , la Budapesta am pierdut legatura si trebuia sa raman 24 de ore pana venea urmatorul tren .In gara si subsolul gari din Budapesta se canta romaneste . M-am apropiat de cei care cantau \"Imnul golanilor\", toti erau tineri . Eu nu eram in tema cu evenimentele de la Bucuresti ,\"golani\" m-au pus la curent cu ce se petrecea in capitala , cum au reusit sa scape . Uni au sarit pe geam in timp ce la usa batea politia . M-am atasat lor si am cantat cu ei pana dupa miezl nopti . Mentionez ca autoritatile maghiare nu ne-au deranjat absolut deloc . Toti tineri erau studenti ,majoritatea dintre ei au incercat sa treaca granita in Austria dar au fost prinsi si dati inapoi in Ungaria iar pe pasaport li s-a pus o stampila cu interdictie de 5 ani . Am avut toata stima pentru autoritatile magheare din acea vreme. La subsolul gari veneau cetateni maghiari care cautau muncitori pentru diferite munci . Am petrecut impreuna cu acesti tineri studenti , care se autointitulau \"GOLANI\", 24 de ore . Am dormit cu ei in gara pe cartoane , am mancat impreuna ,am cantat impreuna . Nu le stiu numele, dar as fi fericit sa stiu ce au realizat s-au ce au devenit din acei curajosi \"GOLANI\".
10. 14-06-2010 09:40
Stiti cum ne numea odata cineva?
"Stupid people...". Trageti concluziile singuri.
11. 14-06-2010 10:00
m-am săturat de trecut
Unii dintre noi au ajuns imuni la ce măgării politice au fost şi suflă şi în iaurt pentru altele care ni le pregătesc noii politicieni.Avem o ţară,ce facem cu viitorul ei?Tinerii absolvenţi cu studii superioare nu-i mai vrea nimeni,asta da problemă.....
12. 14-06-2010 10:45
excelent articol
Excelent articol! Aceasta este românia făurită de diavolul comunisto-kgbist ion iliescu. Urmașii minerilor de acum 20 de ani sunt milogii bugetofagi de acum,
13. 14-06-2010 10:49
rusine!
sa ceri rusine unor "oameni" care nu au, acesti criminali alterati, in frunte cu iliesti, cozmesti etc. Asta e poporul lui Eminescu..., DA!
14. 14-06-2010 12:19
pt.bendix fiul lui onan voma de iac.
Am prieteni in Medias chiar unguri dar baeti de gasca nu voma de iac ca tine murireai spanzurat in fata fabrici EMAILUL ca tot sant muncitori in greva,VEZI SE VEDE CA ESTI TARANOI CEI NASCUTI IN MARILE ORASE LE PLAC SA FOLOSEASCA =regionalisme= dar tu un biet cacanar lingator de BAS habar nu ai de acest cuvant datas mue cu piconul tie la toata familia ta la prieteni tai la toti portocaliisi la sefi tai pe care cu mult onor ii lingi pe curul gol.DACA AI SANGE IN COAIE DATI NUMELE SI TE TRIMIT LA PRIETENI MEI DE ACOLO SI EI TE VOR LAMURI; CINE, CE SANT ,CUM SANT ,CINE AM FOST ,VREI SA AI TUPEU DATI NUMELE DUPA CARE EU LE ZIC LA PRIETENI MEI SA STEA DE VORBA CU TINE AMICAL CA NISTE COORASENI DE MEDIAS CE SANTETI SI POATE NE VEDEM TET A TET[tete a tete cum vrei tu ] .SAR PUTEA IN CURAND SA LE FAC O VIZITA LA PRETENI MEI ERNO SI UDVARY STI CE AI DE FACUT !!!
15. 14-06-2010 13:29
@gaozar 18
Asta e numele tau, nu-i asa? Chiar atat de fraier ma crezi, luami-ai mielu' la tranta! Nu vrei si nr. de telefon? Lasu' dracului. Te lauzi cu prietenii. Care, bai loaza , de ce nu mai esti asa de nerabdator sa vi minteni sa-mi dai lectii, vai de tine aratare fricoasa. Numai gura e de tine. Spre deosebire de tine, nu am nici-un sef si absolut NICIODATA nu am calcat pragul vreunui partid, sau alte chestii din astea. Tu, mancator de cacat pentru patriciu, vantu si motanu turrrnator oribil voiculescu, mancaia-i curu pe care-l pupi. Esti de serviciu la pupitru de postac, vezi, mai da un copy-paste, tarane! Auzi, cei nascuti in marile orase! Cioara borata de oltenia, pripasita
16. 14-06-2010 13:31
nesimtire
Iliescu judecat pentru sangele varsat!!!
17. 14-06-2010 14:10
Fratii Roncea !
Bai baieti ! Daca va dati impotriva lui Ilici si mari "luptatori" anticomunisti , ia spuneti voi ce a fost tatal vostru ? Nu cumva securist ? Si care este legatura voastra cu Parintele Valerian ? Niciuna ! Derbedei nenorociti ca si Basescu si Iliescu si toata gasca voastra de ziaristi , mana dreapta a politicienilor cu care acestia se sterg la kur ! Roncea "cel mic", mai inregistrezi tu IP-urile ?
18. 14-06-2010 14:28
@21
mai salariat la PSD lasa-te de afirmatii mincinoase
19. 14-06-2010 14:51
www.agendaverde.ro
Citeste Agenda Verde - Agentia de Presa a Partidului Verde www.agendaverde.ro
20. 14-06-2010 18:03
dragi tovarasi
vedeti ca si noi romani am avut si avem talibani nostiri , inbracati in salopete ion 1990 si acum in armani,ati uitat de sloganul noi muncim noi nu gindm? vedeti acum ce produc facultatile cu cite 3,4 ghisee si pietele de diplome in care tot tlelectualu din gunoiul fostului PCR ( psd.pdl,pnl,udmr ect ect) are diplome ,ce mai atit cit tovarasul ilici cel rosu polueaza totul este sub control neocomunist , mineri talibani sint printre noi!uitativa citi tovarasi talibani sint in parlament si senat sa nu uitam primariile si latele
21. 16-06-2010 13:09
g
:eek :eek :upset :upset :( :( [B]null[/B]
22. 16-06-2010 20:57
ilici si ale lui carti
Ilici isi lanseaza cartea dupa 20 de ani de minciuna , dar ce este mai trist e faptul ca o multime de lingai , fraieri,gandaci gretosi se duc si casca gura la acele lansari , ba chiar sar in apararea Ilici-ului atunci cand se mai gaseste cineva sa-l conteste . Unde este demnitatea noastra? Ore poporul roman a avut vreodata demnitate ? La istorie am invatat ca a avut , dar istoria pe care o voi povesti-o nepotilor mei va fi despre oameni fara demnitate,gata oricand sa-si vanda fratele , parintii ,fiii si chiar pe ei insisi. :cry
23. 09-06-2011 09:06
lv multicolore
porcelain, synonymous with quality. So that in the eighteenth century, the brand louis vuitton multicolore handbags created, the product of discount louis vuitton the global success of the respected people and celebrities, who has Russian Ekaterina II Nvsha Huang specially crafted tableware, the famous has become a British national treasure. British amb...
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
