În luna ianuarie a anului 2009 „Curentul“ publica un material intitulat „Vântu îşi bagă coada în coaliţia de guvernare“, în care se menţiona coliziunea dintre interesele lui Vântu în Republica Moldova şi persoana, indezirabilă pentru SOV, a secretarului de stat MAE, fost consilier al preşedintelui Băsescu pentru românii din diaspora, Eugen Tomac. Acesta era atacat în defunctul „Cotidianul“, pe de o parte, din cauza faptului că acesta era privit ca un apropiat al preşedintelui Băsescu,
iar pe de altă parte, deoarece Vântu urma să se intromisioneze la Chişinău, iar Tomac îi stătea în cale, deoarece „omul preşedintelui“, cum scria cu năduf condeierul lui Vântu, se află pe un post-cheie pe relaţia cu Republica Moldova, iar una printre principalele sale atribuţiuni este relaţia cu Chişinăul.
Vântu începuse încă de pe atunci să dea târcoale Chişinăului şi, aşa cum a dezvăluit „Curentul“ în premieră, la vremea aceea, intenţiona să-şi deschidă încă o televiziune de latrină, care să verse zoaie zilnic în capul basarabenilor, aşa cum o face RealitateaTV, dejecţia presei româneşti. Latrina tv a lui Vântu de la Chişinău s-a numit Publika TV, o televiziune cu nume rusesc, cu programe în limba rusă şi cu o „vedetă“ tot rusoaică, care nu a reuşit nici până acum să buchisească limba română, deşi s-a dus personal Sergiu Toader până la Chişinău, alături de Hurezeanu pentru a o învăţa să aglutineze şi altceva decât lătrături ruseşti pe post.
Miza făkăturii tv a lui Vântu este campania electorală din toamna acestui an, unde acesta speră să joace un rol, urmând apoi să ciugulească nişte contracte de la viitoarea conducere a Moldovei. Televiziunea sa de la Chişinău este însă deja falimentară, ca şi toate celelalte componente media ale Trustului SOV. O altă falimentară fiţuică a lui Vântu -“ Caţavencu“ - se propteşte acum, din nou, la un an de la atacul din „Cotidianul“, în persoana lui Eugen Tomac. Nu este omis, desigur, mai ales Traian Băsescu, dar apare şi o ţintă nouă, preşedintele interimar al Moldovei, Mihai Ghimpu, un apropiat al preşedintelui Băsescu.
Materialul a fost lansat zilele trecute pe piaţă de Cornel Ivanciuc, iar conţinutul ne readuce aminte persistenţa activităţii acestuia pe coordonatele intoxicării şi dezinfomării, calităţi preţuite, se pare, în cadrul Trustului lui Sorin Ovidiu Vântu.
Who the fuck is Ivanciuck?
Ivanciuc, alias Balea Alexandru (numele de reţea), a fost colaborator al Securităţii, fost colaborator al revistei „22“, fost colaborator al revistei „Caţavencu“, de unde a fost dat afară după ce CNSAS a deconspirat calitatea sa de informator, la cererea Civic Media, redevenind apoi colaborator al Trustului Realitatea-Caţavencu. La „Caţavencu“, Ivanciuc nu era o rara avis, stabilimentul găzduind o pepinieră mai vastă de agenţi, cu înclinaţii „diametral opuse“ ciocofoniştilor de rând ai banalei securităţi. O parte dintre ei cântau la ocarină cu guşă şi în alte tarafuri, mai dinspre Răsărit.
În data de 3 octombrie 2008, Florin Călinescu, invitat al unei emisiuni televizate, a formulat tranşant o serie de acuzaţii grave la adresa foştilor săi colegi de la „Academia Caţavencu“, despre care afirma: „La «Caţavencu» este o altă problemă. Diferenţa dintre mine şi foştii mei colegi de la «Caţavencu» este că eu sunt civil. Dar ăştia de la «Caţavencu» nu fac parte din structurile NATO, ci din cele diametral opuse“.
Până la a ajunge „în structuri diametral opuse“ personaje ca Ivanciuc şi-au făcut mâna (şi) ca turnători pentru fosta Securitate comunistă, aşa cum o demonstrează şi adresa CNSAS remisă Civic Media, (foto) ca urmare a solicitării deconspirării foştilor ciripitori din redacţiile ziarelor şi televiziunilor, prin campania Voci Curate, care a scos la iveală o sumedenie de molii, deşi mai rămân încă destule de scos la lumină.
Numele lui Ivanciuc mai apare şi într-o anchetă publicată de „Adevărul“, în care se dezvăluia legătura dintre banii fraudei Rompetrol şi şefii de la „Academia Caţavencu“. Prin Sorin Marin, mâna dreaptă a lui Patriciu - sumele de bani, variind între 1,3 miliarde de lei şi 2,1 miliarde de lei - au ajuns în conturile personale ale ziariştilor săptămânalului „Academia Caţavencu“. Fundaţia „Anonimul“ a lui Sorin Marin, ce figura alături de Grupul Rompetrol într-un raport al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor ca efectuând operaţiuni suspecte de spălare a banilor, a vărsat, la data de 7 noiembrie 2002, suma de 8,6 miliarde de lei unor persoane fizice, şi anume cinci membri fondatori şi acţionari la „Academia Caţavencu“, respectiv Mihaiu Liviu, Buşcu Doru, Toma Mircea, Ioan T. Morar şi desigur lui... Ivanciuc Cornel.
Revenind la calităţile stilistice ale lui Ivanciuc, nu putem să nu sesizăm faptul că materialul recent semnat (că scriitura nu prea îi aparţine - este mai degrabă o compilaţie de note ale SIS-ului lui Voronin) de subordonatul lui Buşcu din „Caţavencu“ reia teze dragi Centrului Moscova.
Textul său se intitulează „Basarabia se uneşte zilnic cu România, sub privirile speriate al coanei Europa“. Relevant cu deosebire este şi faptul că acest material apare în oglindă cu un interviu publicitar al lui Lazslo Tokes, în care acesta aberează tot pe tema cetăţeniei româneşti care ar urma să fie redobândită de basarabenii care cică ar ameninţa unitatea etnică şi de sânge bozgoresc a aşa-zisului Ţinut Secuiesc, aflat sub pretinsa virtuală presiune expansionistă a moldovenilor!
Unirea - sperietoarea trustului SOV şi a Moscovei
Preocuparea isterică şi diversionistă faţă de tematica basarabenilor şi a Basarabiei este o constantă de durată în cadrul trustului Vântu, dacă ne amintim şi de un alt material toxic dedicat tot Basarabiei - pe tema „costurilor Unirii“ şi a „primejdiilor“ ce vin dinspre Basarabia, subiect ce l-a preocupat la maximum şi pe Doru Buşcu, actualul şef al lui Ivanciuc. Buşcu, în defunctul „Cotidianul“, comanda, încă din 2006, un material analitic cică intitulat „Câţi bani ne-ar costa unirea cu Basarabia“ în care se descântă logoreic subiectul, inventându-se nişte costuri complet scoase din burtă, - între 30 şi 35 miliarde de euro şi o grămadă de „riscuri“ apocaliptice.
Tot „riscurile“ şi nenorocirile care ar putea veni, vezi Doamne, dinspre Chişinău îl fac să se întrebuinţeze la maximum pe Ivanciuc, care nu a mai prididit să dea copy-paste de pe vechi şi prăfuite „rapoarte“ ale SIS-ului moldovenesc de extracţie kaghebistă.
Textul este o întreagă polologhie ineptă pe teme de spionaj şi cetăţenie românească adusă basarabenilor de „artizanul victoriei lui Băsescu“ în Basarabia, respectiv tânărul Eugen Tomac, „figură aparte“, cum zice abscons Ivanciuc. Tomac a plecat din satul mareşalului Averescu, din fostul Bugeac - Basarabia istorică, să recucerească pentru basarabenii de azi măcar dreptul asumării românităţii, chestie care li se pare oribilă ivanilor.
O altă teză strecurată mârşav în conţinutul „anchetei“ este că tocmai actualul preşedinte interimar al Moldovei, primul preşedinte de la Chişinău ce-şi asumă public românitatea, ar fi omul Moscovei, deşi este singurul preşedinte de la Chişinău care şi-a luat drept consilier un fost secretar de stat din MAE al României, Dan Dungaciu, şef de promoţie al Şcolii de sociologie de la Bucureşti, educat sub bagheta profesorului Ilie Bădescu, unul dintre cei mai titraţi sociologi români, recunoscut la nivel internaţional.
Mihai Ghimpu, cel zugrăvit de Ivanciuc drept „omul Moscovei“, face parte dintr-o generaţie de basarabeni victime ale Gulagului şi ale ciumei roşii şi a fost recent atacat violent de Duma de Stat a Rusiei pentru intenţia sa de a decreta ziua de 28 iunie drept zi a ocupaţiei sovietice şi a comemorării victimelor regimului comunist!
În data de 28 iunie se împlineau 70 de ani de la ocuparea Basarabiei. În aceeaşi zi, Ghimpu a fost jignit public de Filat pe postul de televiziune al Moldovei, în cadrul unei dezbateri pe această
temă - în care premierul Vladimir Filat îl insultă grosolan pe preşedintele Mihai Ghimpu pe tema comemorării ocupaţiei şi condamnării comunismului bolşevic. După exemplul republicilor baltice, Moldova ar putea solicita despăgubiri importante de la succesoarea URSS, Federaţia Rusă, treabă care a enervat la maximum Kremlinul.
Condamnarea bolşevismului sovietic, cerută de Ghimpu, a fost boicotată de către rusoii lui Vladimir Voronin din PD, Marian Lupu şi Dumitru Diacov, cu acordul tacit al premierului Vladimir Filat, marioneta omului lui Patriciu de la Chişinău, fostul cadru KGB, fost premier, magnatul Ion Sturza, azi mare investitor în România.
A doua zi după ce Mihai Ghimpu a semnat decretul privind ziua de 28 iunie 1940 şi a comemorat victimele comunismului bolşevic, Filat s-a deplasat la Moscova „într-o vizită privată“ şi s-a cazat la Ritz. Vladimir Filat a fost chemat de urgenţă la raport de aghiotantul lui Medvedev, Serghei Prihodko (acelaşi personaj care l-a primit şi pe Geoană cu ocazia incursiunilor sale secrete la Moscova). Imediat după acest moment, agenţii Rusiei au pornit o adevărată campanie împotriva lui Mihai Ghimpu, şi nu doar în presa rusească, ci şi în presa lor de limba română, pe surse, cum ar veni, sub semnătura câte unui ivan, mai bine sau mai dibaci conspirat.
(Va urma în ediţia de mâine a ziarului „Curentul“ partea a doua)
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
