|
Pagina 1 din 2 Asaltul Oligarhiei „la oră de maximă audienţă“
Coaliţia oligarhică constituită încă din 2007 de către trei exponenţi ai reţelelor subterane a ieşit din nou la lumină, într-un atac violent la adresa lui Traian Băsescu. Nemulţumiţi de prestaţia celor doi muţunachi, Chuky şi Flocky, gemenii Crin Antonescu şi Victor Ponta, bătrånii moguli, s-au hotăråt să iasă ei la vedere, ca şi în perioada alegerilor din 2009, pentru a da cu Băsescu de pămånt.
Succesiunea evenimentelor în ultima perioadă merită interes: Voiculescu a depus la data de 1 iulie cererea oficială - şi formală - ce precede iniţiativa suspendării lui Traian Băsescu, anunţată de altfel încă din primele zile ale înfrångerii lui Geoană ca „variantă finală“ - planul B.
La intervale apropiate, succesiv, în ultima perioadă de timp, Voiculescu şi Patriciu au ieşit pe sticlă la televiziunea lui Våntu, pe Realitatea, Patriciu asumåndu-şi critica acerbă a FMI-ului, iar Voiculescu atacåndu-l la persoană pe Băsescu, în maniera suburbană binecunoscută a grobianului microcefal crescut în catacombele Securităţii.
Våntu, în schimb, şi-a pregătit ieri o ieşire pe scenă mai de shoubiz, fiind prezentat chiar pe TVR-ul condus, în mod oportun se pare, de fostul său angajat, Andi Lăzescu. În aceeaşi zi Voiculescu i-a chemat la ordin pe maimuţoii Ponta şi Antonescu la el, la biroul personal din Senat, acolo unde el stă cu picioarele descălţate pe birou, în timp ce micii gogomani îi miroseau ciorapii traşi pe picior cu un elastic prins în portjartier. După ce le-a frecat ridichea putzoilor, de faţă cu guzganul Hrebenciuc, i-a trimis pe amândoi să se joace pe Realitatea şi le-a dat voie să folosească şi cuvinte mari - Ponta, de exemplu, a făcut trimitere la perioada Revoluţiei, când el era cu putzica în nisip, sugerând că pe Băsescu îl aşteaptă soarta lui Ceauşescu. Fiind peltic, s-a înţeles însă Voiculescu, în loc de Ceauşescu, aşa că iar îşi va lua chelfăneală. Crin a bâlbâit şi el ceva din care s-a înţeles că şi el, şi Ponta vor face „o nouă construcţie, la mare, pe nisip“ şi cam asta a fost toată prestaţia lor modestă, de seară.
Vântu, în schimb, s-a asigurat de maximă audienţă, părţi ale interviului său abisal, aproape scripturistic, fiind preluate la TVR, care a difuzat drept cap de ştire a calupului informativ aberaţiile lui SOV la adresa lui Traian Băsescu. Sorin Ovidiu Vântu a devenit astfel şi un fel de vedetă de şoubiz la TVR, ca o extensie şi încununare a activităţii sale de turnător şi bişniţar, de fost infractor de drept comun, arestat pentru delapidare. Fostul hoţoman de Aprozar, expertul un note suculente informative extrase din prea-plinul conversaţiilor heidegeriene de la punctul „Lăzi - Conserve“ al pârnăii, este mai nou, de când cu Andi Lăzescu, vedetă de TVR. Televiziune naţională ajunsă cutie de rezonanţă a gogomăniilor inepte ale unui ciocofonist devenit grangure umflat de bulevard.
Disponibilitatea lui Vântu de a arunca cu dejecţii s-a întâlnit cu disponibilitatea fostului său angajat, Andi Lăzescu, de a-i multiplica panseurile excremenţiale, pe banii publici, ai cetăţenilor, printre care se află probabil şi vreo câţiva dintre cei 300.000 de români furaţi de Vântu.
Izolarea lui Băsescu - lichidarea lui Băsescu
Formula lansată de Vântu - „Izolaţi-l pe Băsescu“ - şi propagată generos de fostul său simbriaş, Andi Lăzescu, are un precendent intitulat generic „lichidarea lui Băsescu“. Răfuiala ciocoilor noştri de neam prost cu Traian Băsescu s-a purtat de la bun început în termeni neacademici. Vântu reia modul de discurs al lui Patriciu care, în 2007, l-a comparat pe Băsescu cu Lukasenko - dictatorul bielorus, şi l-a mai numit pe şeful statului - „maimuţă“, „gorilă“, „cioban“, „frână în calea progresului ţării“.
Patriciu îi poartă lui Băsescu o dragoste viscerală, de liberal autentic, pe motiv de Dosar Rompetrol, care dacă ar ajunge - după cele aproape 30 de amânări - în instanţă ar putea crea mai mici sau mai mari sincope de libertate atât lui Patriciu, cât şi lui Roşca Stănescu, fetei lui Voiculescu, dar şi lui Verestoy Atilla şi multor altora. Motivat la modul profund, profund penal, Patriciu a dat naştere unui proiect al cărui mesaj definit chiar de el este „lichidarea lui Băsescu“. Cu alte cuvinte, preşedintele Băsescu trebuie înfrânt cu orice mijloace deoarece ne aflăm în criză - în stare de război total. Un prim efect al războiului este suspendarea legii. Altă maimuţzică cu cioc din portofoliul troikii VPV (Vântu-Patriciu-Voiculescu), respectiv Emil Constantinescu, a fost pus, tot în 2007, să citeze definirea fazelor, care ar fi urmat să fie amorsate: suspendarea legii, a moralei şi a regulilor. Constantinescu propunea un proiect politic care nu exclude suprimarea. Când spui, ca în război, legile se suspendă - excluzi din start procedura electorală şi votul democratic. Când spui că legile trebuie suspendate, datorită stării de război - înseamnă că ne îndreptăm spre un deznodământ al fatalului. Băsescu trebuie să dispară şi, în plus, lovitura trebuie să fie fatală. Geoană a propus atunci sudarea lui Băsescu într-un sarcofag de plumb sau alungarea din România (evident după lichidare). Ponta a făcut referire tot la un sfârşit la zid, ca şi Ceauşescu, reluând de fapt o frază mai veche de pe blogul lui Ion Iliescu, tartorul stalinist cu mâinile roşii de sânge.
Lamentabila decizie a lui Lăzescu de expunere televizată a fostului (şi actualului?) său patron i-a oferit plăcerea unui gâdilat în coarne reşapatului fost informator, devenit şef peste deontologi. Inadecvare este un cuvânt futil pentru a califica opţiunea „jurnalistică“ a lui Lăzescu, care a slujit servil tot acest agregat oligarhic, fără să crâcnească. Vântu, omul care a distrus o bună parte a mass-mediei româneşti, a indicat jurnaliştilor să fie „liberi“ în a-l critica pe Băsescu, „să fie militanţi“, iar mesajul sună ca un ordin la mobilizare, dacă mai era nevoie după câţi simbriaşi a achiziţionat la căciulă. După un astfel de mesaj al patronului sunt curios care dintre jurnaliştii de trust care tot vorbesc de deontologie îşi va da demisia, pe motiv de libertate de conştiinţă. Dacă tot e vorba de deontologie, în ce-l priveşte pe Andi Lăzescu, dacă vroia să execute o mostră de lucrare jurnalistică, ar fi putut să amendeze, să nuanţeze şi să completeze discursul împănat cu minciuni al lui Vântu, iar noi putem să-i oferim cel puţin un exemplu de demagogie ordinară.
Vântu, încercând să-şi compună o imagine degajată de ciocoi libertarian, cu „respect“ şi milă suverană faţă de sclavii săi, susţine că el iubeşte libertatea presei şi că niciodată, dar niciodată, ever never, nu a dat în judecată vreun ziarist. Fals complet. Un ziarist de la „Curentul“ a fost chemat în instanţă de fostul aprozarist şi iată dovada (foto). În 2006, „calomniat“ cică, Vântu a chemat în instanţă editorul „Curentul“ - fără a avea câştig de cauză. De altfel, datorită tot unui ziarist la „Curentul“ - pe vremea aceea - Ovidiu Zară, Vântu s-a ales şi cu dosar penal. Lăzescu n-are însă goagăl la serviciu.
Mitomanul Vântu bate câmpii
Dicţionarul medical defineşte mitomania ca fiind tendinţa sistematică, mai mult sau mai puţin voluntară, la fabulaţie şi la minciună. Tot din literatura de specialitate aflăm că „mitomania reprezintă o patologie caracterizată prin tendinţa accentuată de a minţi. Bolnavii simt nevoia de a inventa o altă realitate, mult mai interesantă, pentru a ieşi, astfel, în evidenţă şi pentru a-şi ascunde slăbiciunile. Mitomanul nu poate realiza gravitatea problemei sale.
Mitomania este o afecţiune, care, în unele cazuri, poate fi semnul unor altor boli de natură psihiatrică, nevrotică sau psihotică. Mitomanii mint fără a conştientiza acest lucru. Termenul «mitomanie» a fost creat în anul 1905, de psihiatrul Ferdinand Dupre, avându-şi rădăcinile în limbile greacă şi latină: mythos (legendă) şi mania (manie). Dupre a făcut distincţia între patru tipuri de mitomani: vanitosul (cel care se laudă), nomadul (persoana care încearcă întotdeauna să fugă de realitate), răutăciosul (încearcă să depăşească complexele de inferioritate spunând bârfe) şi perversul (inventează pentru a escroca)“.
Încadrarea lui Vântu este - ca şi în cazul încadrărilor juridice făcute de procurori - una incertă. E clar că e un mitoman lăudăros dus cu pluta (sau pontonul mai degrabă): i-a spus lui Alex Mihai Stoenescu că a intrat pe vremea lui Ceauşescu la două facultăţi: Drept şi Filozofie, ori şi copiii ştiu că un fost puşcăriaş, pardon, o persoană cu cazier, nu putea aplica la niciuna dintre ele. Că e un mitoman pervers au simţit-o pe pielea lor cei 300.000 de păgubiţi FNI, Ioana Maria Vlas care e în puşcărie, Nicolae Popa care e în puşcărie în Indonezia, sindicaliştii administratori care vor fi în puşcărie şi mulţi, mulţi alţii. Cât despre complexele de inferioritate, scuza handicapului său este una suficientă, scuzabilă la limită... dar asta nu justifică oferirea spaţiului de emisie al televiziunii naţionale unuia care-şi doreşte să îmbolnăvească o naţiune întreagă. Mai ales că nu inspiră acelaşi gen de milă ca un cuţu şchiop.
Faptul că Vântu e mitoman îl dovedim strict cu citaţia din imagine, în care editorul ziarului „Curentul“ este chemat la Judecătoria Sectorului 1 pentru insultă şi calomnie, ca parte responsabilă civilmente pentru ziariştii săi care l-au criticat în mod constant. Deci, (SORI)NUŞ, cine spunea ieri, în interviul acordat ziarului „Bursa“, „Din acest motiv, nu am dat niciodată în judecată vreun ziarist. Şi nici nu o voi face vreodată“. Cine-i mincinos (patologic)?
Pe lângă consemnarea aberaţiilor discursului patologic al unuia ca Vântu, ar merita poate să-i atragem atenţia lui Andi Lăzescu că în recentul proiect de strategie privind siguranţa naţională două dintre vulnerabilităţile identificate de autori erau: „fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului“, precum şi „presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului“.
Lăzescu lucrează la stat, dar şi împotriva statului, dacă e să luăm în considerare buchea scrisă, activitatea sa încadrându-se lejer în limitele ambelor definiţii ale celor două vunerabilităţi, transformate via Vântu & comp în ameninţări la adresa statului.
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
