|
Pagina 2 din 2 Zilele trecute a fost captată o secvenţă dintr-o discuţie de partid condusă de Ion Iliescu. Secvenţa surprinsă are darul de a furniza informaţii preţioase cu privire la un „modus operandi“ cvasigeneralizat al sistemului politic şi instituţional
actual, generator continuu de criză din 2007 încoace, de la povestea bileţelelor colorate.
În discuţia cu subordonaţii de partid, Iliescu trasează sarcina principală - ejectarea lui Băsescu: „După anticipate parlamentare, trebuie să ne gândim la anticipate prezidenţiale. În 2007 ne-am grăbit cu suspendarea preşedintelui şi asta i-a dat o nouă forţă. Acum situaţia e alta... Populaţia e sătulă de Băsescu... trebuie să grăbim alternanţa la guvernare“...
Limbajul şi adresarea lui Ion Iliescu către supuşii săi din partid aduce cu tiparul edictelor unui bulibaşă, care subliniază periodic cine este de fapt Tătucul, Edecarul, Capo-ul famigliei căruia toţi îi pupă inelul, în genunchi.
Marea majoritate a populaţiei, din naivitate sau ignoranţă, nu simte decât rareori, instinctiv mai mult decât raţional, că este condusă/călărită de o clasă politică ce, sub masca afişată continuu, a ataşamentului pentru valorile sistemului politic democratic de tip occidental, ascunde în realitate faţa hâdă a fostei nomenclaturi comuniste, reprezentată de Ion Iliescu. Care şi-a asociat printr-un concubinaj mizer complicitatea cu segmentul lumpenar, de unde provine un Vanghelie, de exemplu.
Tărăşenia cu Iliescu dezvăluie încă o dată controlul discreţionar al bătrânului kaghebist asupra frontului politic specific apropiatei campanii de suspendare a lui Traian Băsescu. Marea masă a românilor este menţinută în condiţia de „captivă“ a operaţiunilor actuale de manipulare şi dezinformare desfăşurate de grupurile de interese structurate monolitic pe baza relaţiilor tribale în care Tătucul pare să dicteze autoritar „strategiile politice“ de înlăturare/eliminare a incomodului Băsescu.
Patibularul Iliescu, bătrâna babushka komunistă, cel care fi trebuit să fie suspendat în laţ de mai multe ori, desigur după judecarea şi condamnarea sa pentru numeroasele sale fapte penale, pentru crimele nepedepsite, este cel care dă tonul la cântec. Sforarul intrigilor, ipochimenul nesătul după putere este cel care asigură combustia internă a agregatului împins împotriva lui Băsescu, este cel care se află în spatele campaniei extinse de dezinformare şi de discreditare - un adevărat linşaj mediatic împotriva preşedintelui României - de la începutul anului 2007.
Terfelirea sa prin prezentarea lui ca un alienat, un scelerat, asupra căruia a fost îndreptat oprobriul public, în scopul respingerii sale de către întreaga societate românească, a fost lansată de Marele Arhitect Ion Iliescu, care a subliniat că preşedintele Băsescu trebuie înfrânt cu orice mijloace. „Este momentul judecăţii supreme a poporului“, a zis Iliescu, încă din 2007, făcând referire la Traian Băsescu.
Am selectat, rezumativ, câteva dintre atacurile perfide la adresa lui Traian Băsescu, izvorâte din urdorile păianjenului veninos ascuns în tenebroasele subterane al komplotului antiromânesc.
Ion Iliescu sau longevitatea răului
Într-un interviu din februarie 2007, Ion Iliescu nega cu hotărâre afirmaţia lui Traian Băsescu care îl indica drept autorul din umbră al ideii şi strategiei de suspendare a sa. Iliescu pretindea atunci, cu ipocrizie, că: „Domnul Băsescu a început să vadă, de la o vreme, numai duşmani în jurul Domniei Sale, ceea ce devine obositor. Dacă este cineva în umbra acestui conflict, acela este chiar şeful statului. Ideea suspendării nu-mi aparţine, dar o susţin“.
În februarie 2008, Iliescu declara la una din Antene că îl cuprind fiorii când se gândeşte la Traian Băsescu, pe care îl compara cu „un alt Ceauşescu care vrea să facă ordine în ţară“. Iliescu a mai subliniat şi că Băsescu îi aduce aminte de perioada de dinainte de 1989. „Traian Băsescu se ocupă să fie informat, să supravegheze, să vadă ce face unul şi altul, de m-au pătruns fiori când am auzit asta. Mi-am amintit anii dinainte de 1989“. Ce a uitat Iliescu să menţioneze este că Ceuşescu îl supraveghea înainte de 1989, fără a-i clinti însă niciun fir de păr din cap, dimpotrivă, recompensându-l cu slujbuliţe de nomenclaturist, deoarece unitatea DSS 0110 anti-KGB descoperise şi documentase calitatea de kaghebist a lui Ion Iliescu, care fusese activat de Moscova alături de generalul GRU Nicolae Militaru.
În ianuarie 2009, Iliescu îl acuza pe preşedintele Traian Băsescu „că a avut o atitudine arogantă şi dictatorială, la şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii (CSM)“, deşi Ion Iliescu nu participase la şedinţă, iar preşedintele CSM de atunci, Florica Bejinaru, precizase la finalul discuţiilor cu şeful statului că Traian Băsescu nu a adus reproşuri magistraţilor.
În iunie 2009, tot la o şedinţă PSD, Ion Iliescu l-a atacat fără menajamente pe Traian Băsescu, spunând despre preşedintele ţării că este un tip conflictual şi că nu are educaţia necesară şi trăsăturile necesare unui om de stat.
Faptul că Traian Băsescu este o obsesie pentru întreaga famiglie Iliescu a ieşit la iveală în iulie 2009, când Iliescu acorda un interviu unui post de radio şi la un moment dat s-a auzit un răget feminin, al soţiei rusoaice a lui Iliescu, Nina, care urla, în limba română totuşi, la consort să lase baltă interviul la radio şi să vină urgent „să urmărească... un discurs important al preşedintelui. Măi Ionele, pierzi o chestie fantastică. (...) Trebuia să nu răspunzi“. Băsescu este sub lupă în permanenţă în casa Iliescu.
În septembrie 2009, tandemul Ion Iliescu-Mircea Geoană a produs la Casa de Cultură a Sindicatelor din Slobozia un discurs tipic de înfierare, în care Băsescu era numit „O calamitate, o pacoste, un om al discordiei“, asta de la urmă în amintirea probabil a concordiei iliesciene în umbra căreia pesediştii s-au aşternut liniştiţi pe furat la greu. Obsedat de Băsescu mai ceva decât de Ceauşescu, Iliescu se referă pe larg la cei doi, simţindu-se regretul că nu poate să-i aplice lui Băsescu aceeaşi soluţie oferită lui Ceauşescu, zidul de la Târgovişte: „Ceauşescu era un om fără cultură, care ar fi vrut să facă de toate. Iar acum ne aflăm în aceeaşi situaţie: ne conduce un om care nu are cultură, dar vrea să reformeze. Asta ne-ar mai lipsi, o reformă a statului făcută de Băsescu. Oameni primitivi, fără cultură, oameni fără pregătire, fără experienţă, fără competenţă, fără capacitate profesională. Băsescu a întreţinut o zâzanie permanentă fără să fie capabil să conlucreze cu propriii săi aliaţi. Lumea trebuie să înţeleagă că a menţine în fruntea statului un om al discordiei şi al zâzaniei înseamnă să ne condamnăm pentru încă cinci ani la declin şi la viaţă tulbure“.
Rusia, veşnicul referenţial al lui Ion Iliescu
În noiembrie 2009, la o emisiune alături de două pupeze - Jucanca şi Stoiceasca, Ion Iliescu a umplut de scuipat sticla televiziunii lui Voiculescu, stropşindu-se la populaţie că încă îl susţine pe Traian Băsescu, pe care îl eticheta drept lipsit de „educaţie elementară, comportament civilizat şi respect faţă de alţii“.
În ziua de 6 decembrie, după anunţarea rezultatelor exit-poll-urilor, Iliescu jubila la auzul ştirii victoriei lui Geoană, ricanând că „este meritul domnului Băsescu“, precizând că acesta s-a autoizolat în politică şi „nu ştie să piardă, dar o să înveţe“. Probabil că Iliescu a înghiţit foarte greu găluşca cu Jioană, preşedinte doar pentru o noapte, dar bătrâna şandrama comunistă şi-a revenit şi a repornit atacul la Băsescu încă mai virulent, invocâsnd vechea sa dragoste, Rusia.
În decembrie 2009, într-un interviu acordat lui Viaceslav Samoskin, corespondentul ziarului „Vremia Novostei“ de la Moscova, Ion Iliescu afirma că „Băsescu este un primitiv şi nu poate reface relaţiile cu Rusia“ şi era de părere că desigur că relaţiile României cu Federaţia Rusă s-ar fi îmbunătăţit dacă la alegerile prezidenţiale ar fi învins Mircea Geoană. „El are experienţă diplomatică. Pentru el, caracteristică este deschiderea, are altă pregătire intelectuală decât Băsescu, a cărui gândire politică este primitivă. E adevărat, viaţa e plină de surprize - viaţa l-ar putea învăţa câte ceva pe actualul preşedinte“, afirma Ion Iliescu, fără a preciza că chiar domnia sa îi pregăteşte „surpriza“ de acum, din toamna anului 2010.
În martie 2010, Iliescu îl compară pe Băsescu cu Andrei Våşinski, rusul care a susţinut PCR-ul în drumul său către putere încă din anul 1945 şi care a terminat parlamentarismul democratic din România, „aşa cum vrea să facă azi şi Traian Băsescu“, după spusa lui Ion Iliescu.
În aprilie 2010, Ion Iliescu l-a catalogat drept „iresponsabil“ şi neruşinat pe şeful statului pentru afirmaţiile legate de implicarea sa în Revoluţie şi Mineriadă.
În mai 2010, Iliescu afirma pe blogul personal: „Băsescu, un diletant incapabil să priceapă problemele complexe ale conducerii statului, care continuă să-şi depăşească atribuţiunile, substituindu-se altor instituţii ale statului“.
Această never ending story a istoriei de amor sălbatic nutrită de Ion Iliescu pentru Traian Băsescu, în care până şi Nina Iliescu este implicată, va avea însă, sperăm, un final, măcar în această toamnă, când bătrânul edecar îşi va rupe dinţii încă o dată în cârma lui Băsescu.
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
