Sămbătă seară, după două tururi de scrutin, s-a decis şefia masoneriei româneşti. Scaunul lui Chirovici a fost adjudecat de Radu Bălănescu, care a devenit Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România. Bălănescu, directorul Spitalului
pentru copii Grigore Alexandrescu şi şef al catedrei de Chirurgie Ortopedie Pediatrică din cadrul Facultăţii de Medicină, este, din 2006, Pro Mare Maestru al marii Loji Naţionale din România şi membru de onoare al mai multor Loji din ţară - Lafayette, Leonardo da Vinci, Novus Ordo, Pitagora, Cavalerii Sfântului Gheorghe, Cavalerii Luminii. Medicul Radu Bălănescu, noul şef al masoneriei, va trebui să se reprofileze pe chirurgie estetică şi să taie în carne vie, dacă nu vrea să fie asociat cu oamenii lui Chirovici şi mai ales cu mânăriile acestora, via oligarhia rusofilă reprezentată de Patriciu şi Vîntu, „fraţi“ în rele care ar trebui să-şi găsească un loc onorabil de trai în comun la Loja Jilava.
Conform relatărilor unuia dintre insiderii masoneriei, Florin Ghiulbenghian: „Radu îl are alături pe Adi Stănciulescu, recunoscut pentru excelentele relaţii cu Marea Lojă a Statului Israel. O mare Lojă cu influenţă în întreaga lume. Şi cred că e de ajuns pe această temă“.
Ghiulbenghian mai adaugă: „Din păcate, pentru a-şi asigura liniştea în finală, Radu Bălănescu a fost forţat să negocieze cu Chirovici păstrarea în echipa sa a celor doi loiali parteneri ai, de acum, fostului Mare Maestru, mă refer la Dănuţ Tănasie şi Cristi Unteanu“.
Secondanţii lui Radu Bălănescu - uneltele lui Chirovici
Cine sunt cei doi principali secondanţi ai lui Bălănescu, sfetnicii cei mai apropiaţi ai lui Chirovici, cel care a plecat ca să rămână, practic, atâta vreme cât principalii săi „gânditori“ rămân pe poziţii? Mai ales că Eugen Ovidiu Chirovici, în calitate de Mare Maestru din Trecut - va fi Preşedintele Consiliului Luminilor - organism cu rol executiv.
Cei doi principali apropiaţi ai lui Chirovici - şi de acum şi ai lui Bălănescu - sunt reprezentanţii lui Patriciu, respectiv Sorin Ovidiu Vîntu. Dănuţ Tănasie, fost cadru DIE, face parte din „logistica“ lui Dinu Patriciu, după ce anterior a făcut parte din „logistica“ Securităţii.
Ioan Dănuţ Tănasie este absolvent al Facultăţilor de Drept (1970) şi ASE-Relaţii Economice Internaţionale (1980), a lucrat în perioada 1968-1992 ca ofiţer operativ în Direcţia de Informaţii Externe (diviziunea TS), actualul SIE, de unde s-a pensionat şi a trecut în rezervă în mai 1992, cu gradul de locotenent-colonel. Tănasie, devenit mâna dreaptă a lui Chirovici, a fost şi subordonat direct, şi omul de încredere al lui Mihai Caraman, primul şef SIE după ‘89, (cel care a reuşit să penetreze cartierul general al NATO în beneficiul Moscovei, în anii ‘60).
Chiar dacă poveştile moscovite par din negura timpului, iată că alte noi poveşti ruseşti s-au îmbârligat prin preajma lui Tănasie, angajat ca director al distribuţiei de motorină la rafinăria Vega a lui Patriciu. Tănasie şi Patriciu, membri ai lojii „Phoenix“ a MLNUR, alături de alt subordonat patrician, Călin Popescu Tăriceanu, l-au secondat strâns pe Chirovici, iniţiat în 1997 şi care făcea parte dintr-o Lojă disidentă (MLUNR), unde a fost ales Mare Maestru, în 2000, în ciuda faptului că nu avea vechimea necesară (7 ani ca Maestru şi unul ca Maestru Venerabil). Chirovici s-a transferat în 2001 din MLNUR în MLNR; în 2003 avea să fie ales Mare Maestru al MLNR, în locul lui Comănescu, deşi nici atunci nu îndeplinea cutuma amintită.
Vârfuri ale Marii Loji Naţionale a României (MLNR), instalate la conducere în 2003, au fost strâns legate de exponenţi ai masoneriei ruse, cu care au colaborat promovându-le interese economice sau de sistem. „Colaborarea“ a ajuns să se intersecteze direct cu politicul şi să-l influenţeze, uneori decisiv.
Referendumul din 2007, în timpul căruia Kondiakov s-a afişat pe la biroul de la guvern al „colegului“ Tăriceanu, a fost un moment de „ieşire la lumină“ a fraţilor întru şorţuleţe cu broderie rusească.
Chirovici - lumina de sub scaun i-a venit de la Moscova
Chirovici a primit practic Lumina, cum zic ei, de la Răsărit, adică chiar de la masonul rus Kondiakov. Fostul cadru KGB Anatol Andreevici Coman, şef al Marii Loje Masonice din Republica Moldova, l-a adus la Conventul de la Bucureşti al Marii Loje Române de la Sala Palatului pe Alexander Kondiakov, ofiţer al serviciilor ruseşti, artizan al întâlnirii de taină dintre Adrian Năstase şi Vladimir Putin din anul 2004 şi directorul general al firmei Novokom, un cover „discret“, un fel de şorţuleţ al serviciilor ruseşti de spionaj. În vremea URSS, Kondiakov a fost corespondent al Agenţiei de ştiri TASS şi consilier al preşedintelui Comitetului Organizaţiilor de Tineret din URSS (Komsomol). A lucrat în rezidenţa serviciului sovietic la Londra.
Chirovici, pilotat din spate de Ady Năstase & Comp. (Tataia Ilici), este acela care a deschis pe căi masonice drumul capitalului estic către România, în schimbul unor oportunităţi în spaţiul CSI pentru un grup de afaceri transpartinic (PSD-PNL-PC). Acest grup, ai cărui membri sunt masoni de frunte în România, a răspuns intereselor unor oligarhi din Rusia care, la rându-le, urmăreau scopuri personale, dar şi strategice, de acaparare nu doar a pieţei energetice din România, ci şi a altor sectoare economice importante. Dosarul de spionaj şi trădare din 2006 deschidea doar o mică fereastră asupra ansamblului combinaţiilor care se derulează şi astăzi, pe filiere neschimbate.
Reprezentanţii „culoarului moldovenesc“ către mamuska Rusia sunt bine aşezaţi şi în România, fiind înzestraţi cu toţii şi cu cetăţenie română. Fostul şef al masoneriei de Moldova, Anatol Coman, avea patru firme la vedere în România, dintre care două înregistrate în aceeaşi zi (31 august 2005), în Capitală: Interenergo Group Company şi Inter Resources Company - axate pe comerţul de combustibili. În prima, Coman e asociat cu o firmă din Doneţk, Ucraina. Prietenia sa cu Dinu Patriciu şi Eugen Ovidiu Chirovici era de notorietate în mediile masonice şi de business. Fratele lui Anatol Coman era director în Rompetrol Chişinău, iar soţia lui Eugen Ovidiu Chirovici, Mihaela Chirovici, director la Rompetrol Bucureşti. Un alt personaj de frunte al masoneriei moldoveneşti cu strânse legături la Bucureşti, mai ales la Grupul Rompetrol, este Ion Sturza, fost premier în 1999, tot cetăţean al României şi cu afaceri mari aici.
Ion Sturza, de asemenea kaghebist la bază, a fost o piesă de marcă a grupării Lucinschi. În 1987, îl găsim ca participant la înfiinţarea Organizaţiei de Comerţ Exterior „Moldex“ (OCEM), de pe lângă Guvernul RSS Moldoveneşti, instituţie controlată de KGB. Sturza, fost director general al Rompetrol-Moldova şi fost consul onorific al Kazahstanului în Republica Moldova, este unul dintre intermediarii principali ai „afacerii secolului“, vânzarea Grupului Rompetrol către KazMunai Gaz. Patriciu s-a grăbit să vândă încă de la finalizarea dosarului procuraturii, în septembrie 2006, şi a folosit la maximum intervalul nesfârşitelor amânări pentru a finaliza tranzacţia de predare a Rompetrol în mâna adevăraţilor stăpâni - ruşii, contra unei valijioare cu bani - cam un miliard - dusă la păstrare tot în Moldova.
Eterna valiză cu bani ruseşti se regăseşte şi la celălat oligarh penal - Sorin Ovidiu Vîntu, cel care l-a ajutat pe Patriciu să pună mâna pe Rompetrol şi în ale cărui afaceri se regăsesc numeroşi cetăţeni moldoveni, cu sau fără şorţuleţe.
Printre purtătorii de valize cu bani ale lui Vîntu se găseşte Cristian Unteanu, mânuitorul banilor oengistului SOV, respectiv administratorul fundaţiei Vîntu, de la Bruxelles, ONG intrat în atenţia publicaţiei „Curentul“ pentru anumite mişculaţii de fonduri, bani pe care Vîntu îi utiliza pentru a-şi cumpăra imagine sau pentru a intra în graţiile cercului Tismăneanu. Unteanu, acuzat de relaţii cu vechea Securitate, a fost primul şef de cabinet al lui Petre Roman în 1990, a ajuns „ziarist“, corespondent „Ziua“ la Bruxelles, actual trimis al Realităţii TV şi un fel de „ministru de externe“ ad-hoc al masoneriei române, ocupând demnitatea de Mare Secretar de Externe al MLNR.
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
