Sărbătoarea Crăciunului este poate cea mai frumoasă şI mai specială din cåte avem în tot anul, este Sărbătoarea Naşterii Domnului, cånd
totul pare desprins ca din poveste, iar toate visele au mari şanse să se îndeplinească. După un an mai greu sau mai uşor, în care am muncit şI poate am uitat să ne mai bucurăm, acum este momentul ideal să fim mai fericiţI, mai buni unii cu alţii, să avem speranţă şI iubire în suflet şI să trăim ca în poveştile lui Creangă. O lume albă de zăpada care s-a aşternut fără nicio jenă, un viscol care parcă ne şopteşte că a venit iarna, anotimpul visării, un frig care parcă ne îndeamnă la hibernare, dar şI la dorinţa de a trăI intens sărbătorile, brăduţul care aduce mirosul naturii în casă, sau colindele care te fac să fii melancolic şI să te îmbujorezi, måncarea tradiţională, specifică fiecărei zone, totul reprezintă ambalajul şI ingredientele unor sărbători de poveste. Nu doar în Romånia se sărbătoreşte după diverse tradiţii, ci şI în lumea largă, unde avem şI noi atåţia romåni plecaţI, care, deşI cu sufletul acasă, sunt nevoiţI sau aleg de bunăvoie să petreacă printre străini şI să urmeze obiceiurile din ţara respectivă. Crăciunul în Finlanda Pentru cei plecaţI în această ţără sau cei care sunt curioşI cum petrec alţii de Naşterea Domnului, aflăm că în prima duminică înaintea naşterii lui Iisus, la începutul anului bisericesc, în lăcaşurile religioase din Finlanda este mare aglomeraţie şI cu greu se mai găseşte un loc în picioare. În faţa catedralelor se ridică în fiecare an un pom de Crăciun de 30-40 de metri, împodobit cu tot ceea ce e mai frumos. În bisericile finlandeze nu se cåntă niciodată imnul naţional. În ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie, exact la ora 12, un reprezentant al oraşului proclamă “pacea de Crăciun” de pe balconul primăriei. Din acel moment, al proclamării păcii, şI pånă la Bobotează, toţI cei care încalcă liniştea şI tulbură pacea vor fi aspru pedepsiţi. Acest obicei datează de 600 de ani şI este valabil în întreaga ţară. După-amiaza se aprind lumånări în cimitire, iar seara, în familiile care au copii, sosesc cadouri de la mult aşteptatul Moş Crăciun. Masa din seara de Ajun este reprezentată în Finlanda de şuncă sau curcan, cartofi, morcov, pateu de ficat, sau orezul care conţine o singură migdală. Se spune că persoana care mănåncă migdala se va căsători în anul ce urmează. Pe data de 25 decembrie se serveşte un fel de peşte, preparat în urma unui lung proces. În zori se desfăşoară slujbele religioase, iar a doua zi de Crăciun este timpul pentru vizite. Crăciunul în Ungaria Moş Crăciun (Bunicul Iernii) este numit Tel-apo sau Mikulas şI vine cu daruri pe 6 decembrie. Copiii trebuie să-şI cureţe încălţămintea, pe care o pun långă uşă sau fereastră, iar a doua găsesc multe daruri în ghetuţe, puse în săculeţI de pånză roşie. Pentru cei mai neascultători Mikulas aduce şI o nuieluşă, care este aşezată demonstrativ långă cadouri. În seara de Crăciun familiile se adună pentru cina festivă, iar unul dintre felurile de måncare preferate este peştele proaspăt cu garnitură de orez sau de cartofi, iar pentru desert se prepară prăjituri de casă. Masa nu ar fi completă însă fără tradiţionala carne de porc prăjită, curcanul copt la cuptor, maioşul şI cozonacul cu nuci. După cină, familia se reuneşte în jurul bradului, împodobit cu fructe, prăjituri, dulciuri şI lumånări, cåntă colinde şI se împart cadouri. Copiii mai mari merg în seara de Crăciun la biserică împreună cu părinţii lor, iar a doua zi au voie în sfårşit toţI copilaşii să mănånce din dulciurile cu care a fost împodobit brăduţul. Pe vremea comuniştilor, profesorii care participau la slujbă îşI puteau pierde postul, iar părinţii erau atenţionaţI şI pedepsiţi. De asemenea, se spune de pe vremuri că în ajun este interzisă munca în păduri sau pe păşuni, putåndu-se lucra doar în jurul casei. Era interzisă cererea sau darea de împrumuturi. Nu era bine nici ca femeile să coasă, să ţeasă sau să spele vase, deoarece le păştea o nenorocire. În ajunul Crăciunului, rufele spălate şI puse la uscat aduceau boală asupra familiei. Dacă animalele se culcau pe partea stångă însemna că iarna va fi lungă şI geroasă. Fetele tinere se uitau în fåntånă pentru a-şI vedea viitorul soţ, la baterea clopotelor de seară. Tinerii nu aveau voie să mănånce måncăruri grase pentru ca viitoarele neveste să nu le fie uråte. Dacă de post, cånta cocoşul în amiaza mare se spunea că cineva din acea casă va muri. Dacă o persoană murea de Crăciun se spunea că e norocos pentru că I se iartă toate păcatele. Crăciunul în Anglia Copiii din Anglia nu îl aşteaptă pe Moş Crăciun în noaptea de 24 decembrie, darurile lor urmånd să apară pe 25 decembrie. Scrisorile adresate Moşului, numit Santa Claus sau Father Chirstmas (Părintele Crăciun), sunt puse în seara de ajun în hornul şemineului, pe şemineu sau în geam, introduse în şosetuţe speciale care vor fi umplute cu daruri a doua zi dimineaţă. Familiile engleze se adună în ziua de Crăciun pentru masa festivă şI consumă tradiţionalul curcan cu castane, raţa coaptă la cuptor şI binecunoscuta budincă de prune. Mult timp, în ajunul Crăciunului se consuma doar raţă la cuptor. Potrivit legendei, cu ocazia Crăciunului din anul 1588, Elisabeta I servea raţă la cuptor cånd a primit vestea că armata engleză a învins Armada Spaniolă. Tot de Crăciunul englezesc ţine şI pacheţelul surpriză numit cracker, care este împărţit la servirea budincii. Un obicei tradiţional, care datează din Evul Mediu, întålnit şI la alte popoare europene, este realizarea unei mici scenete, în general pantomime. Crăciunul în Anglia este sărbătorit din 596 AD, cånd Sfåntul Augustine a ajuns pe insulă pentru a-I creştina pe anglo-saxoni. Prima zi după Crăciun mai este numită la englezi Boxing Day, Ziua Cutiilor, pentru că în trecut băieţii mergeau din casă în casă, colindånd şI adunånd banii în cutii de lut, asemănătoare puşculiţelor. La finalul zilei, cånd cutiile se umpleau, băieţii le spărgeau şI împărţeau banii. Crăciunul la poalele Carpaţilor Ucraina, Slovacia, Ungaria şI Romånia sunt ţările care se află la poalele Carpaţilor. Aici trăiesc mai multe naţiuni (ucraineni, ruşI, maghiari, romåni, slovaci, saşI), şI religii (reformată, catolică, ortodoxă, baptistă, evanghelică, greco-catolică). Multe tradiţii se leagă de fertilitatea pămåntului. De Crăciun, pe podea şI sub faţa de masă se aşează seminţe de gråu, iar în ziua Sfåntului Luca seminţe de porumb. Un obicei greco-catolic interesant este şI umblatul cu steaua: în Ungaria copiii umblă cu steaua la Bobotează, iar la ortodocşI se umblă de Crăciun. Trei copii mai mici umblă din casă în casă îmbrăcaţI ca cei trei crai de la Răsărit cu o stea şI duc în casa oamenilor mesajul îngerilor. La ţară este un obicei străbun de a nu lucra de sărbătoarea fiecărei religii, iar bucătăresele învaţă una de la cealaltă reţetele måncărurilor fiecărei naţiuni şI religii. Crăciunul în Italia De la cele mai noi pånă la cele mai vechi, tradiţiile de Crăciun sunt transmise în Italia din generaţie în generaţie cu un spirit aparte. Dacă sunteţi fascinaţi de tradiţiile de Crăciun ale altor popoare, cele din Italia vor fi cu siguranţă printre cele care vă vor lasa fără cuvinte. Chiar dacă mulţi dintre noi am dori să ne petrecem vacanţa de Crăciun în Roma, tradiţiile ce se respectă în această ţară în perioada menţionată pot să transforme orice Crăciun într-unul italian, indiferent de ţara în care ne aflăm. O importantă tradiţie italienească este cea a cåntăreţilor. An de an, cei care serbează naşterea lui Iisus ascultă colinde şi cåntece cåntate la un instrument specific Scoţiei, şI anume cimpoiul. Din păcate această tradiţie este pe cale de dispariţie deoarece nu mai este respectată ca odinioară. Tradiţia scenetelor are loc în ajunul Crăciunului, moment în care sunt organizate scenete şi piese de teatru cu scenarii inspirate din cărtile sfinte.
Cum întreaga lume are un Moş Crăciun, Santa Claus, Pere Noel sau Saint Nicholas, şi Italia are Santa Claussete, varianta feminină a lui Moş Crăciun. Aceasta este cunoscută şi sub numele La Befana. Legenda spune că La Befana s-a consultat cu trei regi astrologi pentru a-l găsi pe copilul Iisus şi pentru a-i oferi acestuia adăpost. Importantă şi respectată de italieni în perioada sărbătorilor de iarnă este şi povestea potrivit căreia, sărbătoarea Crăciunului trebuie să dureze 12 zile. Astfel, toate relele vor fi spălate şi în noul an toată lumea va intra cu dreptul, fără păcate. Crăciunul în Spania În Spania, Crăciunul este o srăbătoare cu adevărat religioasă. Patronul spiritual al acestei ţări este Fecioara Maria, iar sezonul sărbătorilor de Crăciun începe pe data de 8 decembrie. Ajunul Crăciunului este cunoscut ca Noche Buena (Noaptea cea Bună). Familiile se adună în jurul scenei ieslei pruncului Iisus, prezentă în majoritatea caselor din Spania. În această noapte se mănåncă o prăjitură tradiţională făcută din migdale. Copii din Spania primesc cadouri în noaptea de Epifanie, lăsånd ghetuţele umplute cu morcovi, paie şI orz pentru caii celor Trei Magi. Cel mai iubit mag este Baltazar care vine pe un măgar şI lasă copiilor dulciuri şI jucării. Crăciunul în Australia Australienii locuiesc pe cea mai mare insulă din lume, care este în acelaşi timp şi cel mai mic continent. Majoritatea emigranţilor din Australia au venit aici din Anglia şi Irlanda şi au adus cu ei obiceiurile şi tradiţiile respective. În Australia, vremea este opusă faţă de ceea ce se întåmplă la noi. Ei sărbătoresc Crăciunul în timpul vacanţei de vară. Cel mai popular eveniment al sărbătorilor de iarnă din Australia este denumit “Colinde la lumina lumånării”. Oamenii se întålnesc noaptea, aprind lumånări şi cåntă colinde. Australienii sunt mari iubitori de activităţi în aer liber. Le place să înoate, să facă surf şi să se plimbe cu bicicleta. În sezonul sărbătorilor de Crăciun, australienii îşi decorează casele cu ferigă, frunze de palmier şi cu mici flori colorate care apar în această perioadă. Unele familii împodobesc şi brazi. Pentru australieni, sărbătoarea Crăciunului începe la sfarşitul lui noiembrie, cånd în şcoli şi în biserici se montează piese de teatru cu naşterea lui Iisus. În toată luna decembrie, australienii cåntă colinde. În ajunul Crăciunului, toată comunitatea merge la biserică, iar copiii îl aşteaptă pe Moş Crăciun cu daruri. După deschiderea cadourilor în dimineaţa de Crăciun, familia ia micul dejun, compus din ouă şi şuncă, apoi merg din nou la biserică. După întoarcerea de la biserică, întreaga familie şi prietenii se strång la masa de Crăciun. În unele familii se mănåncă curcan şi budincă cu stafide şi coniac. Unii australieni merg la plajă sau la picnic în ziua de Crăciun. A doua zi de Crăciun australienii strång bani pentru poştaş, măcelar şi pentru cel care aduce ziarul pentru a le mulţumi pentru ajutorul oferit în anul ce tocmai se termină. Anul Nou este încă un moment special pentru toată lumea, cu muzică, dans şi petreceri. Pe 6 ianuarie, australienii organizează încă o petrecere, pentru a celebra sfårşitul sărbătorilor de Crăciun. Crăciunul în Betleem În micul oraş în care se spune că Iisus s-a născut este împodobit în fiecare an. Biserica Nativităţii din centrul oraşului străluceşte în preajma sărbătorilor de Crăciun. Steaguri şi decoraţii strălucitoare împodobesc biserica. În Ajunul Crăciunului, localnicii şi vizitatorii se adună în biserică pentru a urmări slujba şi procesiunea de Crăciun. Fiecare casă din Betleem are pictată o cruce la intrare, iar în curte ieslea pruncului Iisus. În centrul oraşului este instalată o stea uriaşă. Crăciunul în Irak În Ajunul Crăciunului, creştinii irakieni sărbătoresc cu întreaga familie. Unul dintre copii citeşte despre naşterea lui Iisus, iar restul familiei aprinde lumånărele. Apoi, se aprinde un foc în curte şI toată lumea cåntă colinde. Se spune că anul următor va fi unul norocos dacă focul arde toate vreascurile, iar dacă se stinge, fiecare membru al familiei trebuie să sară de trei ori peste scrum şI să-şI pună o dorinţă. Alt foc este aprins la Biserică, unde preotul ţine o figurină în månă ce îl reprezintă pe Iisus. După slujbă, o singură persoană este binecuvåntată, iar cel atins trebuie să-şI atingă apoi vecinul, urmånd ca toată lumea prezentă să simtă atingerea păcii. Crăciunul în Iran În Iran se crede că locuiau cei trei Magi atunci cånd pruncul Iisus s-a născut. Creştinii iranieni încep postul pe 1 decembrie. Acesta este “Postul Mic”, iar “Postul cel Mare” începe cu şase săptămåni înainte de Paşte. Pe 25 decembrie, iranienii merg la biserică şi apoi iau masa în familie. Måncarea tradiţională în această zi este friptura de pui, numită harasa. Iranienii nu îşi oferă cadouri, însă copiii primesc haine noi pe care le poartă de Crăciun. Crăciunul în Suedia Acum o mie de ani, Crăciunul era sărbătorit în Suedia timp de o lună. Regele Canute a decretat ca sărbătoarea de Crăciun să ţină de pe 13 decembrie, cånd este sărbătorită Sfånta Lucia, pånă pe 13 ianuarie. Povestea Sfintei Lucia I-a fermecat pe suedezi. Se spune că în vremea persecuţiei, Sfånta Lucia ducea måncare celor prigoniţi. Pentru a-şI lumina drumul, aceasta purta pe cap o coroană de lumånări. În cele din urmă, Sfånta Lucia a fost arestată şI torturată. În ziua de 13 decembrie, cea mai mare fiică din familie se îmbracă cu o rochie albă şi o eşarfă roşie. Pe cap poartă o coroană din şapte lumånări. Ea îi serveşte pe toţi membrii familiei cu cafea şi prăjiturele. În Ajunul Crăciunului, un spiriduş îşi face apariţia din podul casei, unde locuieşte şi împarte cadouri tuturor. Acestea fiind spuse sau scrise, sperăm că, oriunde vă aflaţI în această zi specială de sărbătoare a Crăciunului, sunteţI alături de cei dragi şI vă bucuraţI împreună. Un Crăciun fericit tuturor !Merry Chirstmas ! Kellemes Karacsonyi unnepeket ! Hyvaa joulua ! Idah Saidan Wa Sanah Jadidah ! Buone Feste Natalizie ! Feliz Navidad ! God Jul and (Och) Ett Gott Nytt År ! Krismas Mubarak !
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
