|
“După plata datoriilor externe se aştepta o schimbare în bine şi la noi. S-au adunat 400 milioane dolari, dar nimic. S-a spus că trebuie completată rezerva de aur, dar se puteau desprinde cîteva zeci de milioane pentru îmbunătăţirea aprovizionării cu alimente.
Imaginea ţării din interior spre exterior pleacă, iar noi nu mai puteam face nimic în exterior. Acolo nu mai puteam falsifica datele. Am dat ordin ca în afară să se arate situaţia reală - pentru credibilitatea faţă de partener. După schimbarea lui Jivkov din Bulgaria, noi am apreciat că e chestie de zile să se întîmple şi la noi !!
Serviciile de informaţii şi-au intensificat activitatea, dar nu numai la noi, ci peste tot, îndeosebi NATO care se interesa de Romånia. La fel şi Tratatul de la Varşovia. După 1964, Romånia n-a mai făcut parte din sistemul de informaţii al Tratatului de laVarşovia. În ultimii ani, 88-89, s-au intensificat recrutările şi presiunile asupra reprezentanţilor noştri din Austria, Grecia, Germania, unde au apărut cazuri de racolare. Nu aveam noi secrete extraordinare, dar CIA şi KGB doreau să cunoască evoluţia situaţiei şi la noi. Deschiderea frontierei Ungaria-Austria a înviorat activitatea de informaţii externe. S-a deschis un lagăr de refugiaţi. S-a trecut şi frontiera vestică a Romåniei mai uşor, de exemplu a trecut graniţa chiar şi o turmă de oi. La 10 noiembrie a fost demolarea zidului Berlinului. În decembrie, probabil, au intrat mai mulţi turişti în Romånia, dar nu se poate afirma că alţii ne-au realizat revoluţia ! Ar fi şi o jignire la adresa poporului romån, condiţiile erau coapte în Romånia: lipsa de aprovizionare, mizeria, nemulţumirile.
Aveam 14-15 sedii total conspirate
Serviciul nostru n-a avut nici o activitate legată de evenimentele de stradă. Aveam 14-15 puncte total conspirate, nici aparatul nu ştia aceste puncte, erau ultrasecrete. Generalul Vlad nu s-a băgat în treburile mele. Pe 20 decembrie Vlad mi-a spus: “d-ta, ştii ce ai de făcut, ia măsuri”. Deci aveam månă liberă. Afară se ştia mai mult decît în ţară despre evenimentele din Timişoara. Treptat am întrerupt activitatea agenţilor noştri din exterior. M-am înţeles cu Minesterul de Externe că noi nu mai dăm nici o informaţie, ci doar ministrul de externe. Astfel am pus la adăpost reţeaua noastră. La fel şi în interior, agenţii au reuşit prin curse ocolite să vină în ţară. Un căpitan CIE a fost împuşcat pentru că a refuzat să predea documentele din unitate
Nu aveam locţiitor, am rămas singur la comandă (adjunctul murise) aşa că am fost tot timpul la pupitru, dispecer la Centru. Am dat ordin ca nimeni să nu iasă din unităţi, nimeni nu apelează la armament, să nu se implice în evenimente de stradă, să se evite orice provocare. De aceea, noi nu am avut dificultăţi. În 23 decembrie, la 3 unităţi am avut situaţii explozive: un căpitan a fost omoråt. A venit un tånăr cu 2 ostaşi să vadă documentele, să preia armamentul, căpitanul s-a opus, a fost dezbrăcat şi împuşcat. Era o unitate conspirată - specializată pe America – Canada, undeva pe Lemnea (unit. 201).
O altă unitate atacată a fost cea de pe Roma, care se ocupa cu informaţii externe economice, iar alta a fost cea de pe Visarion 4, unitatea comercială “Dunărea”. Am analizat ceea ce s-a întåmplat şi am ajuns la concluzia că aceste atacuri nu erau premeditate, deci nu se intenţiona lovirea informaţiilor externe, ci se căuta unul din familia Ceauşescu, sau li s-a părut ceva dubios, ştiau ei ceva. Am cerut sprijin de la armată şi am evacuat oamenii şi documentele, le-am adus la sediul central, iar clădirea am lăsat-o în paza armatei. La ICE Dunărea, toată clădirea a fost a noastră, dar s-a zvonit că în subsol ar fi armament şi de aceea am chemat armata să stea de pază.
Au mai fost luaţi lucrători de informaţii externe tot din unitatea 201 şi duşi într-o unitate militară şi ţinuţi acolo cåteva zile. Eram sub controlul informativ al sovieticilor
În zilele următoare am colaborat cu armata pentru punerea unităţilor sub protecţie. Am fost la generalul Militaru, era acolo şi generalul Vasile Ionel căruia mi s-a spus că pot să-i raportez în cazul în care el lipseşte. În 29 decembrie am primit ordin să lucrez la schema de lucru a serviciului de informaţii externe. La 31 decembrie, ora 14, cînd ne-am prezentat la gen. Militaru cu documentele, era şi Gelu Voican Voiculescu de faţă, cånd am ieşit pe rînd, afară, am fost luaţi între baionete şi duşi la o unitate militară.
Nu s-au distrus documente de la serviciul nostru. În cadrul CIE aveam un serviciu de aport valutar (AVS) condus de colonelul Anghelache.
Nu am avut documente de la Malta. Acel Coruţ era din armată, de la contrainformaţii militare, era la protocol în schemă. Nu cred că el a văzut acele documente. La Moscova Gorbaciov i-a cerut lui Ceauşescu să se alinieze la perestroika. El credea că-i adulat şi susţinut în interior. Gorbaciov era pus de acord cu americanii, englezii etc. cu privire la ţările socialiste. La Bucureşti, Gorbaciov şi-a dat seama că Ceauşescu îl minte în faţă. Sovieticii au fost foarte bine organizaţi informativ la noi. Am aflat asta de la CIA. Aveau condiţii aici, eram sub controlul lor. Dar nu trebuie să ne gîndim că ţara e plină de spioni ! Acum informaţiile transpar, circulă, nu are rost să se facă cheltuieli pentru menţinerea unui aparat costisitor. Nu mai avem secrete! Fata lui Victor Stănculescu era ofiţer la ICE “Dunărea”
ICE “Dunărea” s-a format în 1983 din lucrători de comerţ exterior cu studii, practică şi cunoaşterea de limbi străine. Eu cu Pleşiţă, care eram la Centrul de Informaţii Externe, am spus să se treacă în obiect de activitate: industrie uşoară, electrotehnică, alimentară, etc. S-a semnat un decret.
“Dunărea” şi-a creat relaţii proprii, făcea tratative şi încheia contracte care apoi erau derulate. Astfel, în 1985, “Dunărea” a contribuit la plata datoriei externe a ţării cu 5 miliarde dolari din comerţul exterior.
Din moment ce am preluat eu conducerea CIE, concepţia de lucru s-a schimbat radical. Pentru metodele dure folosite, a fost schimbat Pleşiţă, pentru că se periclitau relaţiile romåno-franceze mai ales prin cazul cu Haiduc din Franţa.
Fata domnului general Victor Stănculescu era “lucrătoare” (economist) la ICE “Dunărea”, adică ofiţer de informaţii. (Aristotel Stamatoiu, fostul şef al Centrului de Informaţii Externe din cadrul DSS; afirmaţii făcute în faţa Comisei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989)
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
