„Domnule Preşedinte, ca de la tată la tată vă implor salvaţi-mi copilul şi familia“
Recenta problemă de la graniţa Republicii Moldova cu Ucraina (Giurgiuleşti-Reni) nu este singurul episod halucinant din cadrul
relaţiilor româno-ucrainene, ţară care la nivel declarativ susţine că împărtăşeşte valorile democratice ale Europei Unite. După ce mai multe grupuri de studenţi, ONG-urii jurnalişti au fost umilite ore întregi în vămile vecinilor ucraineni în încercarea de a ajunge la sfinţirea singurei biserici româneşti recunoscute de Ucraina, ziarul „Curentul“ a reuşit să intre în posesia unei poveşti tragice a unui tânăr român care a avut ghinionul să vrea să meargă în această ţară pentru a se alege apoi cu trei ani de puşcărie. Toate sub un pretext absolut iraţional venit din partea ucrainenilor. Un caz desprins parcă din romanele lui Kafka stă astfel mărturie asupra incompatibilităţii dintre cele două state, practic două sisteme diferite cu valori diametral opuse atât în plan juridic, cât şi diplomatic.
Este vorba despre un caz care debuta în toamna lui 2008, atunci când tânărul Marian Ungureanu, administrator la firma de publicitate din Bacău, în vârstă atunci de 22 de ani, a decis să meargă pentru prima dată la piaţa de la Cernăuţi (actualmente în Ucraina - n. red.) pentru a face câteva cumpărături împreună cu câteva rude ale sale. Din cauza faptului că a refuzat să dea şpagă numeroşilor vameşi care se perindă până la ieşirea din vama ucraineană, acestuia i s-a „fabricat“, pentru un baston telescopic pe care îl avea în torpedoul maşinii pentru autoapărare, un dosar penal pentru posesie de arme albe, trafic de droguri şi explozibili, motiv pentru care a primit ulterior trei ani de puşcărie pe care îi execută în prezent.
„Tradiţia“ ucraineană
Pentru a elucida ce s-a întâmplat în mod real am stat de vorbă cu tatăl acestui tânăr, un om care este obligat în prezent să-şi vadă băiatul proaspăt căsătorit în spatele gratiilor pentru aberaţiile vameşilor ucraineni care nu şi-au primit „tradiţia“. „Cum s-a întâmplat, domnule, s-a dus în Ucraina, pe 5 septembrie 2008, cu un cumnat de al meu, cu soţia dânsului, a cumnatului meu, a făcut cumpărături, alimente... ceva de îmbrăcăminte, dar puţine de la piaţă de la Cernăuţi şi au venit înapoi în vamă. În vamă n-au dat «tradiţia», dacă ştiţi expresia, tradiţia... «tradiţia» înseamnă şpagă începând de la primul soldat care face bonul până la capăt până la ieşire şi-ţi dă tradiţie, ei aşa îi zic. Când au ajuns la vamă au început: Ţigări aveţi? N-avem. Băuturi aveţi? N-avem nici ţigări, nici băutură. Nu se poate, nu se poate, trebuie să aveţi, nu ştiu, toţi au ţigări, voi nu aveţi. Domnule, noi nu fumăm, nu bem, nu avem ţigări. Ei au început cu... controale, cu nu ştiu ce, nu au găsit nimic; deci s-au supărat că... tot îi trăgea cu tradiţia, deci copilul meu neştiind - fusese prima dată în Ucraina la 22 de ani, s-a dus şi el o dată în Ucraina - nu a dat“, ne-a povestit Costel Ungureanu, tatăl tânărului care îşi ispăşeşte acum în închisoare „crima“ de a nu da şpagă vameşilor ucraineni.
„Arma crimei“
Văzând că refuză să le dea şpagă, vameşii ucraineni s-au pus pe controale amănunţite pentru a-i găsi tânărului român un motiv care să-i astâmpere „încăpăţânarea“ şi „obrăznicia“ de a nu le da mită. „Când au ajuns la vamă au început: Ţigări aveţi? N-avem. Băuturi aveţi? N-avem nici ţigări, nici băutură. Nu se poate, nu se poate, trebuie să aveţi, nu ştiu, toţi au ţigări, voi nu aveţi? Domnule, noi nu fumăm, nu bem, nu avem ţigări. Ei au început cu... controale, cu nu ştiu ce, nu au găsit nimic (...) ştiind că nu are ţigări şi băutură, pentru ce se dă tradiţie sau şpagă, ştiindu-se corect, nu a dat nimic şi a început să îl controleze... i s-a desfăcut maşina, a început să îl ameninţe, în toate felurile şi nu i-a găsit nimic absolut. La un moment dat, a găsit undeva în torpedou, acolo în maşină un baston de autoapărare telescopic... aşa... mic, unul micuţ care se deschide în 3, îl cumpăraseră din Suceava, se poate cumpăra din Suceava 1000 de bucăţi o dată, fără nici... au întrebat când l-au cumpărat. Nu are niciun regim special, nu are nicio aprobare, nu are nimic. El l-a uitat acolo, uitaseră de el, că îl luaseră cu mult timp înainte, au uitat de el“, ne-a mai spus tatăl băiatului.
Tratament inuman
După ce i-a fost găsită „arma“, vameşii l-au reţinut pe baiat, i-au întocmit dosar penal şi timp de patru zile, cât a fost reţinut acesta, nu a primit nici mâncare, nici apă. „L-a scris pe foaia aia acolo, i-au făcut dosar, l-au ţinut vineri, sâmbătă, duminică, luni, fără apă, fără mâncare, în vamă acolo fără niciun fel de translator, fără protecţie ca să zic. Am mai trimis pe unul, pe altul, i-a dus mâncare, i-a dus apă, că n-am putut să îl lăsăm să moară acolo“, povesteşte Costel Dumitru cu lacrimi în ochi. Acesta ne-a mai spus că împreună cu un alt fiu al său a venit de la Suceava şi liderul comunităţii ucrainene, care a încercat în zadar să rezolve această situaţie. Pe durata detenţiei, el a fost abuzat şi supus la rele tratamente din partea vameşilor în faţa cărora Marian Ungureanu a avut „tupeul“ de a le spune că nu dă şpagă. „Zilele acelea au fost nişte zile de chin, domnule, l-au speriat, l-au maltratat (...) Numai ameninţări şi injurii verbale... deci nu au fost (abuzuri fizice - n. red.)... dacă nu era preşedintele ucrainenilor (comunităţii ucrainene de la Suceava), el a stat acolo cu el tot timpul, era rău, era rău, dacă nu aşa... mulţumim lui Dumnezeu că cineva l-a anunţat. Tot aşa o cunoştinţă de-a lu’ fecioră-miu, l-a văzut în vamă acolo, l-a întrebat ce e cu el şi i-a spus şi acela s-a dus şi l-a anunţat pe domnul ăla acolo, că ăla vorbea ucrainieşte... şi a plătit cauţiune şi l-a adus în ţară“, a adăugat tatăl lui Marian Ungureanu. „Ulterior a fost procesul, noi am zis că nu ne mai ducem la niciun fel de proces pentru că dacă se ducea, toţi i-au spus: dacă te duci, te închide acolo. S-a judecat în lipsă, a fost condamnat pe trei ani. Marian Ungureanu a fost condamnat astfel pentru trafic de arme, muniţie, explozibil şi droguri“ a mai declarat tatăl lui Marian Ungureanu.
Săltat de „mascaţi“
În baza acordurilor juridice internaţionale, sentinţa Judecătoriei din Hliboca, Cernăuţi, a fost pusă în aplicare la noi în ţară. „A venit în România hotărârea lor. A venit la Curtea de Apel Bacău, ca să recunoască hotărârea de acolo, aşa e înţelegerea dintre state, aşa e legea, nu ştiu şi legea cum e făcută şi au recunoscut fără să examineze... cu ochii închişi“, a mai spus domnul Ungureanu. „După aceea am aşteptat 21 de zile până să dea pronunţarea la Înalta Curte, ca să dea respins recursul. Şi după aia au venit, l-au arestat pe băiat din pat, fără să-l anunţe, fără să-i vină o hârtie, fără să îi zică cineva: domnule, te prezinţi la poliţie, te prezinţi la aia, nu i-a venit nimic, l-a luat din pat, au venit şase mascaţi, au sărit gardul, au sărit pe el, socrii lui, că stă la socri, el fiind proaspăt căsătorit“, explica tatăl baiatului.
Mutat în puşcărie de ziua sa
Costel Ungureanu ne-a mai spus că exact de ziua sa de naştere, pe 2 iunie, Marian Ungureanu a fost mutat anul acesta la penitenciarul din Botoşani. „L-au ţinut o perioadă la Suceava, la Suceava l-au ţinut vreo 3 săptămâni cât au putut să-l ţină şi acolo că şi ăia s-au mirat, au dat ei un comunicat de presă în «Monitorul de Suceava», de pe 7 mai... care se regăseşte şi ăla în dosar, au rămas şi uimţi: cum să condamne un tânăr pentru atâta lucru?! L-au ţinut acolo în ideea că noi am spus că mai încercăm să mai... şi n-am reuşit nimic, şi l-au mutat când a împlinit vârsta de 24 de ani, pe 2 iunie l-au mutat la Botoşani“, a mai povestit îndurerat Costel Ungureanu.
Ultima speranţă: graţiere de la preşedintele Băsescu
În urma acestei tragedii, tatălui băiatului nu i-a mai rămas decât să-şi pună speranţa în preşedintele ţării, Traian Băsescu, care în opinia sa este singurul om care îl mai poate ajuta pentru a-şi vedea copilul acasă. Dânsul ne-a mai spus că a făcut deja poate procedurile, adresându-se Administraţiei Prezidenţiale pentru a depune o cerere de graţiere din partea preşedintelui Băsescu. „Eu sunt un muncitor... n-am ştiut cum se procedează, am făcut o simplă cerere, după mintea mea, şi am trimis-o pe e-mail la Administraţia Prezidenţială, dar am cerut numai graţierea fiului meu, arătând tot acolo. Foarte binevoitor şi foarte prompt a fost domnul Cristian Pişcociu, secretar de stat. Mi-a răspuns imediat, ceea ce m-a uimit şi m-a bucurat în acelaşi timp. Mi-a spus aşa: domnule Ungureanu, nu putem da curs solicitării dvs. întrucât nu aveţi dosarul complet, vă mai trebuie nişte cereri, nişte acte pentru care am aşteptat o lună şi ceva să se facă o redactare, domnul meu“, a mai spus domnul Ungureanu cu glasul înecat de lacrimi.
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
