Postat, de curînd, pe blogul publicaţiei „The Economist“,
un comentariu al articolului „Romania’s motorway blues“ a adus „jale pe vale“ în mahalaua cea mai agresivă a mass-mediei autohtone. Acea mahala sordidă populată cu „vocalişti“ isterici care, considerându-se, bineînţeles, unicii deţinători ai adevărurilor supreme, se dau peste cap de grija poporului şi a năpăstuitei ţărişoare. Şi, de parcă s-ar fi înţeles cu Elena Udrea, care are de gînd să-l metamorfozeze pe Ceauşescu în brand turistic, sublimii „televizionişti“ ai Antenelor şi ai Realităţii au altoit pe memoria „Măreţului conducător“ un bălos omagiu postum la care nici măcar Ceaşcă însuşi nu s-ar fi aşteptat vreodată. Motiv pentru care, pornind de la „Romania’s motorway blues“, „guriştii“ noştri au început să ne povestească, pe dulcele grai dâmboviţean, despre „România, autostrăzile şi visul lui Ceauşescu“.
Iar comentariile analiştilor au devenit un soi de ziceri de laudă care amestecă, alandala, o afirmaţie a lui Băsescu, preluat trunchiat cu informaţia că Romånia socialistă se pregătea să întindă „peste munţi şi peste văi“ o reţea compusă din 3.200 kilometri de autostrăzi. Autostrăzi pe care, dacă ar mai fi apucat să trăiască, Ceauşescu le-ar fi construit, probabil, cåt ai bate din palme. Fals, tovarăşi! Oricåt aţi vrea voi să ne convingeţi, Ceauşescu nu a avut de gånd să se apuce, cu adevărat, să construiască păienjenişul ăsta de autostrăzi, întins pe mii de kilometri. Şi asta din cauză că, dacă ar fi avut un asemenea „vis“, l-ar fi pus, cu siguranţă, în aplicare. Pentru că, după cum bine ştim, nu a stat prea mult pe gånduri cånd cu Transfăgărăşanul, Canalul Dunăre-Marea Neagră sau uriaşa „Casă a Poporului. De ce s-ar fi împiedicat de nişte autostrăzi? Domnilor colegi „televiziorişti“, adevărul despre „visul“ lui Ceauşescu este cu totul altul.
Ce spun arhivele
Iar acest adevăr nu stă ascuns în buzunarele voastre, ci în arhivele Institutului de Proiectări Transporturi Auto, Navale şi Aeriene, pe scurt IPTANA. Într-o monografie editată în 2003, cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la înfiinţarea institutului, exista un subcapitol special dedicat exact autostrăzilor. Acolo, se menţionează: „Dezvoltarea schimburilor economice, a turismului şi creşterea continuă a traficului rutier a pus problema realizării unor autostrăzi şi în ţara noastră. În acest context, proiectarea autostrăzii Bucureşti-Piteşti a început încă din anul 1966. Apoi, în perioada anilor 1967-1968, specialiştii institutului au trecut la elaborarea unui „Studiu general privind construirea în perspectivă, a unei reţele de autostrăzi în Romånia“. Visul lui Ceauşescu? Hai să fim serioşi. În 1966-’67, nu avea el timp să viseze la cai verzi pe pereţi. Erau primii ani de după moartea lui Ghiorghiu-Dej, cånd încă tånărul Ceauşescu se lupta, pe viaţă şi pe moarte, cu „baronii“ din garda veche a PCR.
Dar, după cum se ştie, cea mai credibilă minciună este cea care se bazează pe jumătăţi de adevăr. Iar în ceea ce priveşte „visul lui Ceauşescu“, acest adevăr este că, neimplicaţi în bătăliile pentru preluarea puterii politice, specialiştii de la IPTANA şi-au văzut de treaba lor. Între anii 1970 şi 1972, proiectanţii institutului au întocmit studiile tehnico-economice vizånd realizarea unor tronsoane de autostrăzi. Este vorba de tronsoanele Bucureşti-Braşov şi Bucureşti-Constanţa, cu traversarea Dunării pe podul de la Giurgeni-Vadul Oii.
Atunci, toate aceste studii au fost avizate la nivelul conducerii Ministerului Transporturilor şi al organelor centrale de sinteză, inclusiv Comitetul de Stat pentru Planificare. Şi acolo s-a oprit pentru că, după cum menţionează „Monografia“ IPTANA, ele nu au fost însă urmate de execuţia unor tronsoane de autostradă pe aceste direcţii. Apoi, între anii 1977-1978, studiul privind autostrăzile a fost reactualizat şi suplimentat cu alte tronsoane care ar fi urmat să acopere alte zone ale ţării. Dar nici aşa „reactualizat“ planul nu a avut o soartă mai bună şi nu a mai apucat să fie pus în aplicare.
Totuşi, ceva, ceva, tot a avut în minte „Măreţul Cårmaci“ în ceea ce priveşte autostrăzile. Fost viceprim-ministru în ultimul guvern al Romåniei comuniste, Ştefan Andrei îşi aminteşte că, la un moment dat, Ceauşescu ar fi zis cåte ceva despre „construirea unor autostrăzi“. „Era prin 1986, cånd preşedintele a venit în CPEx cu ideea că, în afară de industrie şi agricultură, ar trebui să se investească şi în autostrăzi, pentru că acestea facilitează dezvoltarea economiei. Dar asta se petrecea pe fondul discuţiilor privitoare la mutarea Capitalei de la Bucureşti la Tårgovişte. El stabilise deja că eu urmam să mă ocup de tot ceea ce era legat de această mutare. Dar şi de construcţia unui prim tronson de autostradă, care urma să lege Bucureştiul de Tårgovişte. Ceauşescu mai avea în vedere ca, odată cu mutarea Capitalei, să se pună în valoare şi zona colinară Voineşti, acolo unde erau celebrele livezi de meri. Mai mult decåt atåt, Ceauşescu vedea noua capitală înconjurată de fabrici de compoturi, gemuri şi alte asemenea, care să pună în valoare producţia locală de poame. Dar atåt lucrările pentru mutarea Capitalei, cåt şi a autostrăzii Bucureşti-Tårgovişte ar fi urmat să înceapă prin martie 1990, după alegerile legislative“. Deci, cam la asta s-a redus „visul cu autostrăzi“ al „Geniului Carpaţilor“.
Aşa că, stimaţi colegi, mai slăbiţi-ne cu „visul“ lui Ceauşescu. Lipsa autostrăzilor, atunci ca şi acum, nu reflectă decåt neputinţa guvernelor şi regimurilor politice care s-au perindat pe la cårma ţării, din 1969 încoace. Inclusiv a regimului comunist, condus, cu månă de fier, de mult iubitul şi stimatul vostru tovarăş Nicolae Ceauşescu.
Vasile Surcel
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
