Hocheiștii din naționala României își creează o naționalitate inexistentă
Până cu puțin timp în urmă, hocheiul pe gheață era o pasiune de nișă pentru iubitorii sportului din România, cadru perfect pentru dezvoltarea unei adevărate tumori în sistemul intern de organizare și funcționare, lucruri care au ieșit la suprafață și au atras atenția în urmă cu numai câteva săptămâni. Plecând de la conducere, staful tehnic și până la cel mai tânăr junior, resorturile Federației Române de Hochei pe Gheață sunt împânzite de oameni cu puternice convingeri politice favorabile Ungariei și Ținutului Secuiesc, regiune care nu există decât ca „denumire populară care este în mod abuziv prezentată ca marcă identitară a unei regiuni”, așa cum prezenta situația ministrul de externe al României, Teodor Baconschi.
Aproape toate zonele țării noastre sunt recunoscute pentru excelența într-o anumită disciplină sportivă, așa cum este cazul municipiilor Deva, pentru gimnastica feminină, și Râmnicu Vâlcea, pentru handbalul feminin. Hocheiul pe gheață se desfășoară preponderent în județele Harghita și Covasna, unde copiii sunt învățați de mici să țină crosa în mână și să patineze spre poarta adversă. Problema apare, însă, în momentul când simți că poarta în care trebuie să marchezi îți este, de fapt, mai apropiată sufletește decât cea pe care o aperi. Cazul juniorului Cosmin Marinescu, bătut în vestiar de colegii unguri de la națională pe 1 Decembrie, a fost episodul care a atras atenția asupra maghiarizării aproape complete a hocheiului pe gheață din România. După numai câteva zile, internaționalii care ne reprezintă au cântat cu patos imnul Ungariei la meciul direct, dar și o melodie reprezentativă a Ținutului Secuiesc, nerecunoscută oficial, din moment ce regiunea nu există din punct de vedere administrativ. Președintele Autorității Naționale pentru Sport și Tineret, Doina Melinte, s-a arătat șocată și a amenințat cu tăierea fondurilor FRHG, acțiune rămasă, deocamdată, numai la nivel declarativ.
Scandalul care a învăluit presa din toată țara i-a lăsat, însă, reci pe membrii forului de specialitate. Președintele Barna Tanczos a declarat că situația nu este atât de gravă precum pare la prima vedere, dar interviul acordat de jucătorul Tihamer Becze în presa maghiară, preluat de gsp.ro, ne îndreptățește să credem că lucrurile stau chiar mai rău! Sportivul nu doar că nu se simte afectat de aceste evenimente, dar susține că modul în care se comportă el și colegii săi este natural și absolut normal. „Vinerea trecută, Ținutul Secuiesc a învins Ungaria cu 4-1. Aceasta este formularea corectă, fiindcă românii nu au, practic, nicio legătură cu naționala de hochei, dar nici cu sportul acesta, în general. (…) S-a intonat imnul Ungariei, pe care l-am cântat și noi împreună cu spectatorii. Apoi, așa cum sunt obiceiurile în zona Miercurea Ciuc-Gheorgheni, la finalul partidei, am cântat imnul secuiesc împreună cu spectatorii din sală. Nu știu de ce se face atâta caz, s-a întâmplat un lucru firesc, care se întâmplă de ani buni la noi. (…) Casa noastră este Ținutul Secuiesc. (…) Ne-am pregătit pentru meciul cu Ungaria ca pentru orice alt meci. Suntem sportivi profesioniști și vrem să câștigăm fiecare meci. Pentru mine, din punct de vedere sportiv, nu a contat că jucăm cu Ungaria, Polonia sau Ucraina”, a declarat Tihamer Becze în presa maghiară.
În aproape toate țările cu pretenții la performanță apar din ce în ce mai des sportivi naturalizați, care reprezintă națiunea adoptivă. Spre exemplu, Olanda ne suflă de ani de zile titlul european la tenis de masă feminin cu o echipă formată din chinezoaice. Regulamentar, asiaticele îmbracă tricoul portocaliu cu mândrie și devin campioanele altui continent decât cel de pe care provin. Situația din hocheiul pe gheață românesc devine tristă pentru noi, deoarece disciplina a fost „externalizată”, iar maghiarii sunt cei care fac legea acum. Declarația deja banală „sunt jucător profesionist și îmi fac treaba pentru echipa care mă plătește” este valabilă la nivel de club și doar în unele cazuri la nivel de națională. Jucătorii unguri sunt mai valoroși decât românii, iar cei cu dublă naționalitate pot evolua în reprezentativa noastră, lucru, de altfel, indicat, deoarece obțin rezultate superioare. Problemă apare, însă, când membrii reprezentativei României de hochei pe gheață sfidează țara în care locuiesc și tratează tricoul pe care îl îmbracă la meciurile internaționale și imnul național ca pe o cârpă, respectiv o melodie oarecare.
Robert Jugravu
