De când i s-a interzis s-o mai părăsească, România a devenit o ţară mult prea mică pentru inculpatul Sorin Ovidiu Vîntu.
Îl strânge şi vrea să scape. Să fugă. Agăţat cu mare greutate, de procurori, într-o cauză conexă celei pe care o considera deja rezolvată, escrocheria FNI, după ce s-a dovedit că l-a favorizat pe infractorul Nicolae Popa pentru a se sustrage de la efectuarea pedepsei, SOV a primit interdicţie de a părăsi România. Legarea de glie a finanţatorului lui Nicolae Popa a început pe 16 decembrie 2009 când, printr-o ordonanţă, împotriva lui Sorin Ovidiu Vîntu s-a luat „măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau a instanţei de judecată“. Obişnuit să meargă destul de des la „congrese“ şi „seminarii“ peste hotare, pentru a-şi instrui sclavii din presă şi politică, pentru a înfiinţa şi desfiinţa firme prin paradisuri fiscale, sau pur şi simplu pentru a-şi odihni ciolanele pe tărâm străin, SOV simte acum o mare şi nedreaptă frustrare. O simte atât de des încât apelează la cele mai năstruşnice tertipuri pentru a-l convinge pe judecător să-i dea voie până afară. Operaţiunea „Vreau afară!“ a căpătat, alaltăieri, cea mai subtilă formă de exprimare, construită pe organul defect al lui Teo Trandafir. Pancreasul inflamat al deputatei a devenit astfel, pentru o zi, subiectul central al televiziunii lui Vîntu şi asta doar pentru ca bizonul cu ochiul holbat la Realitatea să înţeleagă cât de vitală e deplasarea organului la clinica AKH din Viena, localitatate în care, total întâmplător, vrea să ajungă şi inculpatul SOV.
Românii au aşteptat astfel, ore întregi, cu suflarea tăiată, să vină avionul salvator de la Viena, reporterii speciali ai mogulului au transmis de peste tot, chiar şi de pe aeroport, despre tentativele de salvare ca şi când pancreasul excitat devenise o chestiune de securitate naţională. Salvarea vine de la Viena, au transmis, repetat, reportăreii lui SOV. O zi întreagă le-a luat ca s-o scoată pe Teo din ţară, iar a doua zi nu s-a mai auzit nimic despre ea. Diversiunea avusese, ca unic scop, înşurubarea în ţeasta bizonului a relaţiei „Viena-salvare“. Reflexul pavlovian nou creat vine după ce relaţia „Vîntu-Viena“ s-a blocat în faţa unui judecător care a refuzat să-i dea bilet de voie lui SOV să meargă şi el puţin la Maglavitul austriac. Pe 17 decembrie, judecătoarea Camelia Bogdan constatase că documentele prin care se recomanda ca inculpatul Vîntu să fie trimis, pentru investigaţii medicale, la Viena, fuseseră semnate de un medic ginecolog. Cum SOV era, oficial, de alt sex, magistratul a cerut explicaţii, iar inculpatul a răspuns cu o nouă minciună: ginecologul era, de fapt, directorul clinicii. Pentru că minciuna a fost rapid depistată, Vîntu a primit, pe 7 ianuarie a.c., aviz negativ. Invocarea problemelor cardiace pentru rezolvarea celor lumeşti nu este nouă pentru Sorin Vîntu, el fiind, în ultima vreme, un client fidel al clinicii lui Şerban Brădişteanu din Floreasca. Asta după ce s-a pricopsit cu o alergie acută la sala de tribunal pe care a fost condamnat s-o viziteze la termene precise.
Vîntu a vrut să plece la Chişinău cu poliţist cu tot
Dorul de ducă are însă vechime la golănasss, tentativele lui de a părăsi ţara fiind sistematic respinse. Asta poate şi pentru a nu-l pune pe Nicolae Popa în postura de a-i întoarce serviciul lui Vîntu şi de a-l întreţine şi el, vreme de un deceniu, pe fugarul dispărut într-una din ţările calde. Spre exemplu, în aprilie 2010, Sorin Ovidiu Vîntu s-a cerut afară pentru a merge la o sindrofie. El voia să participe la lansarea postului de televiziune pro-rusesc Publika Tv, fără a preciza însă şi motivul participării.
„Având în vedere că în perioada 06-08.04.2010 învinuitul trebuie să se deplaseze la Chişinău, Republica Moldova, pentru a participa la lansarea postului de televiziune «Publika TV» solicităm încuviinţarea părăsirii ţării în intervalul de timp respectiv. Menţionăm că acest post are acelaşi acţionariat ca şi «Realitatea TV», iar la lansarea sa sunt invitaţi oficiali moldoveni, între care şi preşedintele ţării“ - i-a transmis Vîntu, prin avocatul Marian Nazat, procurorului-şef Marius Iacob. Dorinţa de a descăleca la Chişinău i-a fost atât de mare încât s-a arătat dispus să plece cu poliţistul după el. „Pentru înlăturarea oricărui dubiu cu privire la această deplasare, învinuitul este de acord să fie însoţit în Republica Moldova de un reprezentant al organelor de poliţie desemnate să-l supravegheze, în acord cu obligaţiile stabilite prin ordonanţa de prelungire a măsurii preventive“. Precizarea cu poliţistul este, evident, o glumă. Dacă Vîntu ar fi refuzat să revină în ţară, cum l-ar fi putut împiedica poliţistul? La ce gărzi de corp are bătrânelul, un poliţist ataşat nu poate avea decât rolul unui bagaj în plus. Aşadar, n-a primit nici atunci bilet de voie de la doamna judecător.
„Persoana de afaceri“ Octavian Ţurcan s-a cerut şi ea afară
Şi pentru că nevoia de a regla conturile, sau fluxurile financiare, de prin bănci străine, a fost destul de acută, acelaşi dor de ducă l-a apucat şi pe locotenentul său Octavian Ţurcan, tovarăş de infracţiune şi dosar, posesor al aceleiaşi interdicţii de părăsire a ţării. Astfel, deşi instanţa îi interzisese să se întâlnească cu SOV (patronul afacerii), Ţurcan a făcut şi el cerere să meargă la Chişinău pentru lansarea Publika Tv.
În documentul depus la Parchet de avocatul său, s-a specificat faptul că este invitat atât la recepţie, cât şi la emisiunea de deschidere. „Vă solicit să-i permiteţi domnului Ţurcan Octavian să părăsească teritoriul României, pentru o perioadă de câteva zile în cursul lunii aprilie 2010 pentru a participa la recepţia oficială de lansare a postului de televiziune Publika Tv, eveniment ce va avea loc în data de 06.04.2010, cât şi la emisiunea de deschidere a acestui post din 07.04.2010, la care este invitat, ca urmare a contribuţiei sale la înfiinţarea acestui post“. Cunoscut drept unul dintre administratorii firmelor controlate de Sorin Ovidiu Vîntu, cu drept de semnătură în diferite bănci din străinătate, blocarea lui Ţurcan în România reprezintă o problemă pentru interesele financiare ale patronului. Ca să înduplece instanţa să-i dea biletul de voie, locotenentul lui SOV spune că este „un model pentru cetăţenii Republicii Moldova, mai ales pentru cei care studiază în România sau care vor să obţină cetăţenia statului român“. Nu spune însă ce fel de model este. Mai departe, zice că „este o persoană de afaceri (deci nu „om de afaceri“, cum ne-am fi închipuit!), nevoită să călătorească mult pentru a asigura un trai decent familiei sale“. Cum instanţa nu s-a lăsat înduplecată, el a avut, câteva luni mai încolo, o nouă tentativă de a părăsi ţara. Motivul? I-ar fi murit un unchi prin Ucraina şi trebuie să meargă, chipurile, la înmormântare. „Vă solicităm respectuos să-mi permiteţi să părăsesc teritoriul României în perioada 02-.09.2010 - 05.09.2010“ pentru că „am fost anunţat telefonic de familie că unchiul meu - Madan Nicolae - a fost găsit înecat în Ucraina, urmând a fi adus la Chişinău pentru înmormântare, înmormântare ce va avea loc în data de 03.09.2010“.
Cum se ştie, pentru un astfel de motiv nu primeşti învoire nici de la doamna învăţătoare, dară-mi-te de la doamna judecător! Prin urmare, nici acest tertip n-a ţinut. Sorin Vîntu are, însă, cum a dovedit-o deja de nenumărate ori, o imaginaţie destul de dezvoltată, aşa că tentativele lui de a părăsi ţara vor continua. Mai ales că după venirea lui Nicolae Popa ţara va deveni şi mai mică pentru că, pur şi simplu, va avea un om în plus. Deci, în mod normal, pentru păstrarea echilibrului, tot unul ar trebui să o părăsească. Vîntu, care se simte în plus, zice că e rândul lui să plece. Vom vedea dacă şi cum îl va fenta pe cerberul din instanţă.Dan Badea
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
