Sondajele de casă comandate când de un mogul, când de altul, pentru alternarea opiniilor, prevestesc o victorie zdrobitoare a alianţei PSD-ACD la viitoarele alegeri. Ce-i drept, mai sunt aproape doi ani până la alegeri, dar pentru analiştii
cu simbrie la partid acest aspect nu mai contează, toţi, fără excepţie, promovând victoria actualei opoziţii. Dacă e să luăm în calcul aceste sondaje, trioul Ponta-Crin-Felix nu mai are nevoie nici de UDMR şi nici de altcineva pentru a conduce ţara, obţinând peste 60% în alegeri. Ca-n vremurile bune, când câştiga Mircea Geoană alegerile prezidenţiale. Dacă vor să se îmbete cu apă rece, Victor Ponta şi Crin Antonescu pot negocia, aşa cum o fac deja, liste pentru locale, generale, portofolii de miniştri etc., dar cele 60 de procente nu sunt decât o Fata Morgana plimbată prin faţa lor în scopul de-a le lua ochii şi, de ce nu, minţile. În cazul lui Antonescu, schimbarea de atitudine este mai mult decât vizibilă, Crin transmiţându-le opozanţilor din partid că pot pleca dacă nu le convine apropierea de sconcsul Felix sau alianţa cu PSD.
Consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu estimează însă că o viitoare alianţă PSD-ACD va obţine un scor electoral agregat de maximum 40%, ceea ce nu poate fi numit un succes, el apreciind că alianţa aceasta este ca o centură de castitate pentru liberali şi social-democraţi.
„Prima observaţie, şi cea mai evidentă, de altfel, este ce caută un partid care are 1-2% în sondaje alături de două partide care au peste 20%. Pentru a răspunde la această întrebare nu trebuie să ne străduim să căutăm prea multe explicaţii. Este vorba despre resursele mediatice şi financiare pe care PC le pune la dispoziţie“, afirmă Lăzăroiu pe site-ul blogary.ro.
De asemenea, Lăzăroiu se întreabă de ce două partide care în sondaje însumează peste 50% se aliază împotriva unui partid aflat la putere, care în sondaje are între 15 şi 18%.
„Un posibil răspuns este că, de fapt, alianţa este o construcţie de imagine menită să dezmembreze actuala majoritate, şi aşa fragilă, înainte de 2012. (...) O asemenea alianţă ar avea şi o majoritate actuală, nu doar viitoare, şi ar prelua pârghiile puterii înainte de alegerile din 2012. (...) Cum ar putea să convingă o alianţă cu multe guri de hrănit şi conflicte interne inerente alţi parlamentari sau chiar un partid întreg (UDMR) să intre într-o bucătărie în care e o harababură de nedescris şi în care rişti să primeşti o furculiţă în ochi înainte de a înfige propria furculiţă în plăcintă. Mai ales că trădătorii, sau ultimii veniţi, sunt trataţi tot timpul ca nişte slujnice“, a mai spus Lăzăroiu.
El apreciază că această construcţie politică nu pare raţională din multe puncte de vedere. „Se opune unui inamic fragil, are costuri mari de împărţire a resurselor, are costuri mari de armonizare a programului politic, polarizează o piaţă media favorabilă opoziţiei şi nu poate tranzacţiona viitorul decât pentru naivi. Eu aş estima că va lua un scor agregat de maxim 40%, ceea ce - e evident - nu poate fi numit un succes electoral după criteriul enunţat mai sus“, adaugă Sebastian Lăzăroiu.
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
