Emil Bobu, partenerul de şeptic al lui Nicolae Ceauşescu şi, deci, membru al biroului Politic Executiv al CC al PCR, a fost unul dintre cei patru pasageri ai elicopterului cu care Nicolae Ceauşescu a părăsit sediul clădirii fostului CC al PCR.

Au fost capturaţi la Găeşti. Mănescu a fost predat la poliţie, iar Bobu a fost dus la o unitate militară din Deveselu. Acesta spune că revoluţionarii, printre care se afla şi un anume Boştinaru (actual europarlamentar), l-au jefuit luîndu-i ceasul şi 6000 de lei. Conform declaraţiei lui, n-a avut nicio vină pentru cele întåmplate în decembrie 1989: nu s-ar fi implicat în furtul şi incinerarea martirilor Timişoarei, n-ar fi avut atribuţii în reprimarea manifestanţilor şi nici n-a auzit ca în Timişoara să se fi tras vreun foc de armă. Nu ştie de ce, după procesul celor patru (Dincă, Bobu, Mănescu şi Postelnicu) - a luat 20 de ani de închisoare, reduşi apoi la cåţiva, din care a făcut efectiv doar vreo doi ani şi jumătate. Recunoaşte doar o posibilă răspundere morală, dar asta nu înseamnă că ar fi comis vreo infracţiune. Lingăul preferat al lui Ceauşescu, care din strungar a devenit ministru de interne, iar apoi membru plin al CPEx, n-a fost altceva decåt un executant fidel al ordinelor stăpånului, un activist-măscărici de condiţie abjectă. Ca el au fost majoritatea celor admişi în cercul restråns al lui Ceauşescu.

***************** 

N-am mai aşteptat al doilea elicopter şi am plecat  cu un ARO “M-am urcat în lift. Ea (Elena Ceauşescu n.red), înainte de urcarea în elicopter i-a spus: "ar trebui să mergem la cei de la 23 August”. M-am urcat în elicopter - eram dezorientaţi, nu ştiam ce să facem, cum să facem. În elicopter era un echipaj de 3 - el şi ea, eu şi Mănescu şi 3 aghiotanţi. Am aterizat la Snagov, am intrat în clădire - el a vorbit la telefon: la Craiova, Argeş şi Dåmboviţa - cu primii secretari. A întrebat "ce-i pe la voi?". Au răspuns că nu-i nimic. “Atunci vin pe la voi". Eu m-am dus la alt telefon şi am vorbit cu ai mei, acasă. Ei au ieşit - ne-au spus: voi rămåneţi aici, că o să mai vină un elicopter. Dar eu şi Mănescu n-am mai stat, după ce ei au plecat cu elicopterul acolo era un ARO - Mănescu a spus să mergem la Moreni – de acolo e el. Spre Tårgovişte ne-au urmărit nişte maşini - am luat-o spre Găeşti să dăm telefon, dar acolo urmăritorii ne-au ajuns - ne-au bruscat, a venit un tånăr care a spus - eu vă cunosc - să veniţi cu mine - ne-a dus acasă la el. Aici am aflat că-i procuror la Găeşti. Pe Manea Mănescu l-au dus la postul de miliţie. 

Jefuit de grupul lui Victor Boştinaru

Dar apoi au venit vreo 5 persoane, unul era Botnaru (Boştinaru n.red), - mi-au luat ceasul, vreo 6000 de lei - ulterior Botnaru (Boştinaru n.red) s-a lăudat că el m-a prins!Cu o maşină ne-au dus la o unitate militară - de acolo cu un elicopter ne-au dus la o altă unitate militară la Deveselu. M-au arestat fără mandat. Ne-au dus legaţi cu o sårmă la spate. Apoi, tot noaptea, pe 29 dec. ne-au dus la Bucureşti, pe Olteniţa - apoi pe 2 ian. a început ancheta. S-a făcut un dosar separat cu eu, Mănescu, Postelnicu şi Dincă. La prånz am auzit că Ceauşescu a fost judecat. La rejudecare am primit 20 ani - sunt eliberat condiţionat - am executat efectiv 2 ani jumătate. Eu am avut avantajul că am terminat, e drept fără frecvenţă, facultatea de drept şi ştiu că procesele erau o mascaradă. Este o derută în domeniul acesta, nu tu elemente constitutive ale unei infracţiuni - unii condamnau, alţii nu - nu ştiu! Eu am fost condamnat pt. complictate deosebit de gravă - am cerut să fiu achitat. Ştiu că pot fi tras la răspundere morală - dar n-am săvårşit infracţiuni.

Cåt am stat în Timişoara n-am auzit să se tragă

La Timişoara am ajuns în 17 seara. Coman Ion m-a informat că acolo au fost o serie de victime. Eu am informat-o pe Elena. Ea mi-a spus că ştie problema, ăştia sunt fugari, să fie încineraţi. Apoi Elena mi-a spus că tu nu te mai ocupi de problemele acestea, că se ocupă organele de stat. Reprezentanţii demonstranţilor, cu care am vorbit împreună cu Dăscălescu, nu au ridicat aceste probleme ("n.a. morţilor"). Cred că Ceauşescu a dat ordin să se tragă în manifestanţi pt. că a trimis generali acolo. Coman şi eu nu aveam drept să dăm dispoziţii armatei. Informaţiile închise le primea doar Ceauşescu, el lucra direct cu organele de stat, nu prin noi. Eu am stat tot timpul la Timişoara în clădirea Cons. Judeţean, am stat doar cåteva ore.Eu am plecat din Timişoara doar în 21 - la 3 noaptea, că ne-au chemat la Bucureşti. Cåt eram acolo n-am auzit să se tragă. Mai ales că din 20 armata a trecut de partea revoluţiei. În faţa sediilor era o gardă militară. Cu 2 ARO-uri am plecat la aeroport, cu gen. Nuţă. Pe gen. Guşă, Chiţac nu i-am văzut, doar pe V. Stănculescu.Reprezentanţii demonstranţilor au cerut, printre altele, să-i eliberăm pe cei 800 de reţinuţi - etc. Ceauşescu ne-a aprobat să le îndeplinim. Noi ne-am dus acolo direct să stăm de vorbă cu oamenii.

Cu Nuţă am vorbit doar cånd a trebuit să-i eliberăm pe cei 800 - le-a dat drumul în faţa sediului. În 17 dec. cånd trei dintre membrii CC s-au ridicat, ca să nu fie destituiţi miniştrii Ap.N, M.I., si securitate (Gogu Rădulescu, Drăgulescu şi Elena Ceauşescu) - atunci el s-a enervat tare şi a spus – “ei, să vă găsiţi alt secretar general”. Atunci noi toţi am insistat să rămånă - cåţiva s-au ridicat şi l-au întors (...). Pe umă ne-am dat seama că nu avea nici gånd aşa ceva. Parcă Milea  a spus că regulamentele nu prevăd să se tragă în oameni. În C.p. ex. era un climat anormal de muncă. Dacă era un climat normal multe lucruri puteau fi preîntåmpinate, rezolvate.

Pe Ceauşescu l-am aplaudat toţi

Cånd eram în vizită la el acasă vorbeam de judeţe - de primii secretari care fac treabă, care judeţ merge bine, care nu (...) dar eu i-am spus de foarte multe ori că nu-i bine cum facem.Rapoartele cu producţiile agricole le lua mai nou Ceauşescu direct prin cancelarie. De apaludat, apoi, e drept, am aplaudat toţi.În 21 spre 22 am dormit în sediu. Dimineaţa a fost o şedinţă a C.P.Ex-ului - după  moartea lui Milea  pentru că Ceauşescu ne-a spus că Milea e trădător şi s-a sinucis. Eram cu 8 persoane încă pe hol - ne-a văzut Elena şi ne-a spus: "ce staţi aici, mergeţi pe stradă să vedeţi ce e, faceţi ceva!" Atunci noi am plecat la alt etaj să nu ne mai vadă pe acolo. L-am văzut apoi adus pe scări cu o targă pe Milea. L-am văzut şi pe Ilie Ceauşescu - venea dimineaţa intrånd la fratele său.

În anii 70 am distrus 200.000 de dosare de informatori ai Securităţii din cadrul PCR

Cånd Iliescu era prim-secretar la Iaşi - eu eram deputat acolo. Apoi m-am mai dus la Comitetul Apelor- dar discutam cu vicepreşedintele Badea. Cu Arafat, Ceauşescu discuta despre ajutor: ce să dea Romånia O.E.P.-ului şi să trimită  O.E.P.-ul cadre aici la instruire.S-au făcut multe greşeli, dar este o chestiune imprimată de Ceauşescu din punct de vedere politic. El nu accepta pe cineva să fie el al 2-lea în stat, dar nici al 4-lea, pentru a-şi păstra prerogativele. Pe 22 decembrie, pe hol la intrare la Ceauşescu, l-am văzut pe Mihai Burcă, Vasile Vîlcu şi Ilie Verdeţ - ei erau impreună - m-am gåndit că i-a chemat Ceauşescu. Între ‘73-‘75 am fost Ministru de Interne şi Vlad mi-a fost subaltern. În acea perioadă am primit o hotăråre a fostului C.P.Ex  ca toţi cei care au fost membri de partid şi sunt selecţionaţi pentru munca de informare să fie scoşi şi dosarele lor distruse şi s-a mai spus să nu mai recruteze informatori dintre membrii de partid. Timp de 4 zile s-au dus dosarele de la securitate la crematoriu. Şi s-au dat indicaţii că securitatea raportează direct comandantului central. Noi atunci am distrus cca. 200.000 dosare.

Ceauşescu tatona după Congr. XIV - că Dăscălescu (...) - că trebuie să facem ceva mişcări şi la Guvern şi m-a întrebat şi pe mine: ce părere ai să mergi la guvern ? Am spus că eu sunt bolnav. Cred că apoi s-a gåndit la Dincă.Eu m-am ocupat la CC de judeţe şi Bucureştiul îl ştiu foarte puţin. El dorea o comisie de arhitecţi pe care îi convoca cu planşe.

Fazekaş se ocupa de investiţii şi mă ruga că judeţele să trimită materiale şi oameni.(Emil Bobu – fost membru al Biroului Politic Executiv al CC al PCR, 21.02.1994)

Fii primul care comenteaza acest articol

Scrie un comentariu

Nume:
Titlu:
Commentariu:
Cod de securitate:*