Trăitor la marginea unei lumi artistice deosebit de fluide, în care vedetele
de „mâna a paișpea” apar și dispar peste noapte, Călin Geambașu zice că este compozitor și solist de muzică... Dumnezeu mai știe din care. De fapt este un fel de „ceva” pe care, până de curând, îl cunoșteau doar părinții și prietenii lui din scara blocului. Dar, de peste o lună încoace, șansa de a ieși din anonimatul din care, altfel, nu l-ar fi deranjat nimeni, i-a fost oferită, gratis am putea spune, de un eveniment deosebit de dramatic de care el se tot agață și-l exploatează precum un vampir mediatic: moartea Mălinei Olinescu.
Fiu al tatălui său, mult mai cunoscutul Petre Geambașu, băiatul ăsta s-a format și crescut, pe la începutul anilor 90, la fabrica de artiști botezată pompos „Școala Vedetelor”. Apoi, a tot bâzâit de colo până colo până când în 1996, a câștigat Premiul I la matusalemică șușanea derulată anual pe țărmul Mării Negre. Așadar, la Festivalul Național de Muzică Românească „Mamaia”, cel care frate bun fiind cu defuncta „Cântarea României” este doar un muribund artistic care, deși a intrat în agonie încă de pe vremea lui Ceaușescu, n-a mai murit nici până în ziua de azi. Pe atunci, stimabilul Călin Geambașu avea vreo 23 de ani și chiar părea un tânăr promițător. Anii au trecut însă peste el iar acum este doar un anonim pe care o obezitate incipientă îl face să semene, oarecum, cu Elvis Prisley, cel din ultimii săi ani de viață. Un băiat care, în afară de faptul că este fiul tatălui său, a mai avut parte de un noroc: a fost unul dintre prietenii apropiați ai defunctei Olina Mălinescu. Iar moartea ei, atent exploatată i-a oferit individului ocazia de a reintra în atenția publicului care-l uitase demult. De fapt nu a publicului artistic ci doar a celui pasionat de „Clik”- uri și „Cancan”-uri. Prezență aproape constantă în paginile ziarelor „colorate”, Geambașu junior nu a ratat nici o ocazie de a arunca în public cu tot soiul de „dezvăluiri”, una mai halucinantă decât cealaltă. Inițial, când toată lumea era convinsă că artista a clacat nervos după o ceartă cu Sebastian Truță, iubitul ei, Geambașu a explicat dramatic și atoate știutor: ”Până la urmă, a făcut-o!”. Apoi, când a apărut ideea că defuncta ar fi căzut accidental de pe balconul unde ieșise să ia aer, a mers, și el pe aceeași ipoteză pe care a și povestit-o presei. Ulterior, s-a răzgândit și a declarat că, de fapt, decedata era deprimată pentru că o bătea iubitul. Apoi, ceva mai târziu, când lumea începuse din nou să nu-l mai bage în seamă, amicul Călin a revenit cu o nouă explicație a sinuciderii Mălinei Olinescu. O explicație ceva mai sofisticată de astă dată. El s-a lăudat că a consultat un doctor în științe și psihologie militară, iar acesta i-ar fi spus că Sebastian Truță ar fi asistat la scena sinuciderii. Concret, că Sebastian a condus-o acasă și s-a aflat exact sub balconul ei la ora tragediei. Ea s-a urcat demonstrativ pe balustrada balconului și, după cum Geambașu a și declarat : „dacă jos n-ar fi fost Sebastian, Mălina nu avea cui să-i facă aceasta demonstrație impresionantă”. Monșerule, în ce științe zici că era specializat psihologul ăsta militar, care ți-a spus ție o așa gugumănie? Din păcate pentru el nici această bazaconie nu l-a ținut prea mult în atenția publicului. Așa că, pe 29 ianuarie a mai făcut o ultimă încercare de a-și resuscita imaginea în mintea opiniei publice. Opinie pe care a anunțat-o că prezent la un eveniment privat, i-a dedicat Mălinei melodia „Eu cred”. Un gest extrem de frumos, trebuie să recunoaștem. Dar povestea pe care a livrat-o la pachet cu acest gest este de-a dreptul morbidă: "Mălina s-a născut chiar la ora 00:00, între 28 și 29 ianuarie. Noi astăzi, în lipsa sărbătoritei, am cântat în cadrul unui concert privat melodia EU CRED exact la ora 00:00. Emoții profunde am simțit... Ne-a privit... I-am simțit prezența...”. Buhuhuuuu! Băiete, parcă până mai ieri te-ai ocupat de anchete psihologice, iar acum o dai pe misticisme dintr-astea ieftine? Păi se poate?Se poate! Motiv pentru care junele Geambași continuă pe același ton: „ A fost înălțător și cumplit de dureros în același timp... Încă nu putem să realizăm că ea nu mai e printre noi! Glasul ei ar fi trebuit să cânte această melodie, nu noi! O să ne ierte Mălina că nu am fost chiar perfecți și că ne-au mai tremurat vocile... Mai mult decât sufletele noastre, nu am știut ce cadou mai frumos să îi facem... Sper să-i fi plăcut... Ea nu era critică, ba chiar ne găsea scuze când mai greșeam, așa că sunt sigur că i-a plăcut! Love you, Sis!". Băi băiatule, urâtă barză te-a mai adus pe lume! Las-o în pace pe Mălina! Spune-i doar un „Dumnezeu s-o odihnească în pacea Lui”. Iar tu întoarce-te în anonimatul din care te-ai trezit vorbind despre moarte acestei femei.
Vasile Surcel
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
Are dreptate ziaristul. ma mir ca n-a mai sesizat nimeni din presa penibilul la care s-a ajuns cu acest Calin Geambasu. Acum o sa-mi spui ca are si valoare artistica pentru ca a compus vreo doua rateuri ca si ta-su! Hai mai lasati-ma cu artistii astia romani de muzica semi-usoara si cu incasarile lor! La publicul romanesc needucat, nu poti masura valoarea in incasari. Sorry.
))
