Despre popi șpăgari ori bețivi, am auzit. Și despre popi curvari, gata să tăvălească vreo enoriașă nurlie am mai aflat. La fel cum, zilnic, am tot văzut și popi ahtiați după lux, care nu-și pot plimba burdihanele și bucile obeze decât
în mașini de lux. Dar, oricât de robiți ar fi slăbiciunilor omenești, popii se laudă, fără excepție, cu marea lor credință în Domnul. Astfel că n-o să prea auzim preoți lăudându-se că ar fi atei. Situația e și mai complicată atunci când Dracul își vâră coada și pune un ateu travestit în ierarh să păstorească „turma“ de credincioși. Urmele unor asemenea ascensiuni zac însă ascunse în arhive. Și probabil că doar o singură dată în viață vom putea afla câte ceva despre înalte fețe bisericești cocoțate în vârful ierarhiei ecleziastice, binecuvântate și împinse de la spate de cuvioasa Securitate. Până acum, primul și, aproape sigur, ultimul caz în care am putut afla amănuntele unui asemenea urcuș nelegiuit este al lui Nicolae Corneanu. Sau pe titlul său de fală trufașă, Înalt Prea Sfințitul Dr. Nicolae Corneanu care este, de foarte mulți ani, Mitropolitul Banatului.
Batista pe țambal
Bănuită, dar niciodată dovedită, colaborarea unor fețe bisericești cu Securitatea nu a fost încă elucidată în toată grozăvia ei. La un moment dat Colegiul Național de Studiere a Arhivelor Securității părea că va reuși să descâlcească această mizerie, în toată hidoșenia ei. Acum vreo cinci ani, prin toamna lui 2007, Mircea Dinescu, mare „jupân” la CNSAS, s-a lăudat că "Astăzi s-ar putea să pârlim niște berbecuți în sutane aurite!". Ba mai mult, s-a umflat în pene spunând plin de sine "Eu insist să fie chemați la audieri toți înalții ierarhi, inclusiv Daniel". Te-ai cam lăudat meștere! Până la urmă, ticăloșii din politică au pus mână de la mână și, aliați cu o parte dintre înalții ierarhi, la fel de ticăloși, au interzis accesul la dosarele popilor care au ,,slujit” cândva la cuviosul lăcaș de la Secu. Astfel se face că, singurul ‚,berbecuț în sutană aurită” dintre cei pe care Dinescu se lăuda că o să-i ‚,pârlească”, căruia CNSAS a și apucat să-i facă public dosarul de colaborator al Securității este Înalt Prea Sfințitul Dr. Nicolae Corneanu.
Turnător cu ștate vechi
Nicolae Corneanu s-a născut pe 21 noiembrie 1923, la Caransebeș. Conform biografiei oficiale, el s-a pus în slujba Domnului în 1942-1946, când a urmat cursurile Facultății de Teologie din București. În slujba Securității a intrat însă ceva mai târziu. Martor al acestei subordonări lumești este „Dosarul fond rețea R-315”, compus din zece volume, ale căror file s-au adunat, una după alta, între 1950 și 1988, anul în care sfinția sa a semnat, probabil, ultima sa „turnătorie”. Așadar, nu a fost vorba despre o rătăcire de un an, doi sau trei. În total, sunt 38 de ani bătuți pe muchie, o viață de om în cursul căreia sfinția sa și-a semnat notele informative cu diverse nume, de la „Munteanu” la „Popa Vasile” și de la „Popescu Ion” la mai simplul “Ioan”. Primul pas al acestei colaborări fructuoase, reciproc avantajoase s-a făcut pe 03.01.1950 când, pe atunci tânărul Corneanu a semnat, cu mâna sfinției sale și cu numele de mirean, clasicul “Angajament”: „Subsemnatul Corneanu Nicolae, îmi iau următorul angajament: de a informa organele Securității din Timișoara despre eventualele întâmplări cu caracter subversiv îndreptate împotriva regimului de democrație populară din RPR, atât despre cei din Mitropolie, cât și despre organizații subversive legionare. La fel îmi iau angajamentul că nu voi divulga nimănui prezentul angajament dat sub semnătură organelor securității”. Un alt document din arhive atestă că preotul Corneanu a fost un turnător de bază, foarte apreciat de șefii lui “informali”. Șefi care au recunoscut asta în scris. Pe 15.01.1953 o “Caracterizare” a informatorului „Popa” menționează: „În decursul activității, de la recrutare și până în prezent, a dat dovadă de sinceritate și voință de muncă. Aceasta se poate vedea prin materialul informativ pe care l-a dat într-o cantitate mare și care a fost în majoritate de calitate și importanță bună. Știe și are posibilități de a face legături și a se strecura în anturajul elementelor care interesează Securitatea Statului pentru a culege informații din mediul acestor elemente. Știe să culeagă informațiile, deosebindu-le pe cele mai bune de cele mai slabe sau mai puțin folositoare”.
Sensibilitate de turnător
Prima etapă a colaborării lui Corneanu, s-a întins între 1953 și1958. “Caracterizarea privind agentul Popa Vasile”, din 19.11.1959, menționează: „De la data recrutării agentul a fost folosit cu succes în rândul elementelor dușmănoase din mediul preoților ortodocși și chiar din jurul Mitropolitului. A lucrat în acțiune informativă, furnizând materiale importante care s-au verificat întocmai. În perioada 1953-1954, agentul Popa Vasile a fost infiltrat în gruparea subversivă antropozofică din Timișoara. În baza materialelor valoroase furnizate de agent organele noastre au documentat activitatea acestora și arestarea elementelor antropozofice. În timpul colaborării s-a dovedit a fi sincer față de organele noastre, a dovedit principialitate în rezolvarea diferitelor sarcini, a dovedit utilitate pentru munca informativă fiind capabil de a se orienta și a rezolva sarcini complicate”. Când își dovedea Corneanu principialitatea? Exact în anii în care pușcăriile comuniste erau pline de preoți, ortodocși și de alte confesiuni, dintre care mulți și-au lăsat oasele pe la Canal, la Gherla ori la Aiud, sfinți ai unor vremuri cumplite. Iar o parte dintre ei au fost trimiși la moarte chiar de „eficiența” turnătorului Corneanu. În timp ce victimele sale îndurau chinuri cumplite, viitorul mitropolit Corneanu își vedea liniștit de „cariera” ecleziastică. Cu toată eficiența de care a dat dovadă, la un moment dat, el a fost abandonat, însă, parțial, de Securitate. Să fi fost spaima duhovnicească față de nemernicia vieții de până atunci? În nici un caz! Pentru că nu el a fost cel care a părăsit Securitatea ci șefii de acolo l-au trecut „pe line moartă”, convinși fiind că a fost descoperit. Sau deconspirat, cum se spune pe limba serviciilor secrete. Episod redat în documente: „De menționat este că la data de 16.10.1958 agentul a fost abandonat din rețeaua informativă fără a i se lua angajament de încetare a colaborării datorită faptului că au existat anumite suspiciuni că lucrează cu organele noastre. Însă legătura cu agentul nu a fost întreruptă, întâlnirile efectuându-se la intervale mai mari și în alte localități pentru a fi cât mai conspirat. În această perioadă agentul a furnizat organelor noastre o serie de materiale privind activitatea dușmănoasă a unor elemente domiciliate în alte localități cu care a venit în contact materialele respective fiind trimise spre exploatare organelor M.A.I. Agentul nu cunoaște faptul că a fost abandonat întrucât dacă i s-ar fi adus la cunoștință acest lucru ar fi fost complet dezamăgit pe motiv că organele noastre nu ar mai avea încredere în el”. Daaa, desigur! Avea și Securitatea „principiile” ei care menajau sensibilitatea unui suflet gingaș de turnător.
Propulsat de Securitate
Chiar și trecut, temporar, pe linie moartă, Corneanu n-a pierdut niciodată sprijinul Securității. Dosarul CNSAS păstrează „Adresa” din 10.02.1959 de unde aflăm: „Menționăm că organele noastre sunt pentru ca Nicolae Corneanu să fie numit în funcția de vicar la episcopia Aradului, deoarece este un element atașat care a sprijinit în diverse probleme organele noastre. Față de această situație rugăm, dacă este posibil, să interveniți pe lângă Departamentul Cultelor ca acesta să fie numit în funcția respectivă.” Pe document, ofițerul a notat: „S-a vorbit cu Departamentul în acest sens și s-a promis că se va rezolva problema în mod favorabil pentru noi. Bineînțeles că nu știe că noi avem acest interes.” Iar intervenția Securității s-a dovedit a fi, într-adevăr, eficientă. Pe 15 decembrie 1960 a fost uns la Episcopia Aradului, iar pe 17 februarie 1962 a fost ridicat pe tronul de arhiepiscop al Timișoarei și Caransebeșului și de Mitropolit al Banatului.
Fățărnicia unui popă ateu
„Se manifestă ca unul ce nu crede în preceptele și dogmele bisericești fiind convins că biserica a fost întotdeauna un mijloc de înșelare a maselor populare. S-a preocupat de studiul științei marxist leniniste și de însușirea ei ce l-au făcut să fie convins de netemeinicia dogmelor pe care încă mai trebuie să le slujească și în același timp să își dea seama perfect că viitorul nu poate aparține decît comunismului”. Dacă vă închipuiți că aceste vorbe fac parte din dosarul de cadre al vreunui activist PCR vă înșelați. Ateul este nimeni altul decât Înalt Prea Sfinția sa Nicolae Corneanu mitropolitul Banatului așa cum apare el într-o „Caracterizare” din 15.01.1963. Acolo se mai spune: „Agentul Popa Vasile a continuat și în perioada 1962-1963, să se comporte satisfăcător în colaborarea cu organele noastre. În această perioadă agentul a fost folosit atât pe plan intern cât și extern. Pe plan intern în principal a fost folosit pentru reducerea activității religioase în eparhia Banatului, indicându-i-se și luând o serie de măsuri în acest sens, adică înlocuirea elementelor prea fanatice care funcționau în cadrul aparatului de conducere al eparhiei, (...) comasarea unor parohii și reducerea numărului de preoți etc. De menționat că toate aceste probleme au fost discutate cu el în prealabil, unele măsuri fiind propuse chiar de agent”. Adică, în loc să-și înmulțească „turma” de credincioși, sfinția sa, credincios doar ateismului comunist, a muncit din răsputeri ca să o risipească. Dumnezeu cu tine, Înalt Prea Sfințite!
Turnătorul din coasta „Patriarhului roșu”
Tot în caracterizarea care i-a fost făcută de Securitate în anul 1963 se mai menționează: „Pe plan intern agentul a mai fost folosit pentru influențarea directă a șefului Bisericii ortodoxe în contactele pe care le are cu acesta, aceasta în măsura în care există posibilități, avându-se în vedere că aceste contacte sunt destul de rare și în același timp Patriarhul se poartă destul de distant cu el. (N.red. Este vorba despre Iustinian Marina, cel care aflăm astfel că, deși era supranumit „Patriarhul roșu”, a fost chiar și el urmărit de Securitate). Totodată agentul a avut și sarcina de a ne sesiza toate aspectele ce se desprind din comportarea pe care o are Patriarhul. Pe plan extern agentul a fost folosit pentru cunoașterea activității pe care o desfășoară membrii unor delegații bisericești din care a făcut și el parte, delegați care au participat la unele conferințe religioase internaționale”
De-a lungul vremii delațiunile mitropolitului turnător au cuprins cele mai variate domenii, atât interne cât și externe. Dar asta nu l-a împiedicat ca, imediat după 1989, să iasă în față și, cu fățărnicia care l-a caracterizat o viață întreagă, să se prezinte ca un soi de mentor spiritul. Iar ipocrizia lui a păcălit foarte multă lume. În anul 2000, fostul președinte Constantinescu i-a conferit Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce. Asta după ce, în 1997, Grupul pentru Dialog Social a dovedit, cu vârf și îndesat că atunci când vor să te piardă, zeii îți iau mai întâi mințile. Căci cum altfel s-ar putea explica faptul că distinșii GDS-iști i-au acordat mitropolitului turnător premiul „Pentru întreaga activitate închinată adevărului, dreptății și libertății, valori supreme ale umanității". Dar, mai mult decât atât, în 2006, turnătorul Cornea a acceptat, cu seninătate să facă parte chiar și din Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Poate exista tupeu și nesimțire mai mari decât acestea? Poate doar acceptarea statutului de curvă a tuturor pe care și l-a asumat înaltul ierarh în momentul în care credincioșii săi i-au aflat trecutul: ”Obligat a purta legături cu cei care mă vizitau, am trecut din mână în mână, de la Siguranță, apoi de la Securitate, care îmi cereau note scrise și informații, până la Revoluția din decembrie 1989. Acceptarea acestei grele situații mi-a măcinat tot timpul conștiința. Așadar, n-am ce contesta, decât a repeta mereu părerea de rău pentru cele impuse și acceptate”.
Vasile Surcel
 Citeaza acest articol pe saitul tau
|
|
|
Adaugă la Favorite 
Fă pagina Homepage
