„?ê?£eful statului suspendat” cum a zis o reporteriță tv spunând involuntar adevărul și despre dl. Băsescu și despre stat, a ajuns la vorba liderilor PDL (și nu numai) care considerau că referendumul USL „ar valida și ar acoperi lovitura de stat cu voturile românilor”. Semnele că acest referendum nefericit care n-a respectat nici condițiile Constituției și nici măcar propriile reguli de igienă (și-a prelungit orarul până spre miezul nopții, a eliminat separația listelor suplimentare, birourile electorale locale și camerele de supraveghere, a desecretizat sigiliul urnelor și a renunțat.
la inventarul ștampilelor) riscă că culmineze cu o fraudă, au convins PDL că e imposibil să joci corect cu o armată de trișori și pe dl. Băsescu că e imposibil să-și păstreze mandatul altfel decât declarase că nu-i place: „la masa verde, ca-n Liga lui Mitică”. Altfel te face varză clica lui Voiculică. Iar acest referendum agresiv chiar nu merită să fie salvat de victimă. E ca și cum ar lua violatorul de bărbat ca să-l scape de pușcărie. E suficient să vezi panourile cu care USL a umplut țara având texte de genul: „ai rămas șomer, demite-l!” care n-au legătură cu Constituția și care dacă ar fi aplicate peste tot ar lăsa lumea fără președinți, ca să-ți dai seama că singura lege a acestui război politic murdar e legea celui mai tare. Mai tare nu înseamnă și cel mai deștept. Aventura asta costă România atât de scump încât nu merită să participi la ea. În plus, e și mai comod: să votezi pe căldura asta e chiar un sacrificiu. Ca să-și scuze risipa, puciștii amintesc întotdeauna că „democrația costă scump”. Dar nu tot ce costă scump e democrație. Uneori e vioba de produse de duzină (un repetent, un plagiator, un informator) sau de falsuri chinezști. Ponta, de exemplu, nu mai știe cine a avut inițiativa întâlnirii de corecție cu Barroso. La București a zis că el a solicitat întâlnirea iar în „Der Spiegel” a declarat că „am fost șocat când m-a chemat”. A și rămas cam șocat – pentru că a adăugat: „aș fi preferat ca dna Merkel să mă sune pe mine, nu pe Băsescu”. Nu-i nimic, pe el o să-l sune Voronin. Sau Stancev, interlopul bulgar acuzat de spionaj, care i-a organizat vizita la Viena. După care dlui Ponta i-a sunat ceasul și s-a trezit visând: cică vrea să ajungă procuror la Tribunalul de la Haga unde să-i condamne pe dictatori. Adică să se condamne pe sine. Nu zicea el că-i Fidel Castro? De unde și doctrina beretelor roșii ale saltimbancului Mazăre: Samba, si, trabajo, no!
